ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2274/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 6616/2002 reclamanta L.G. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj a solicitat anularea hotărârii nr. 5863/3 decembrie 2002 emisă de pârâtă și să se dea o nouă hotărâre care să-i confere drepturile prevăzutte de OG. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât în calitate de persoană refugiată în sensul actelor normative menționate este beneficiară. Prin sentința nr. 85/22 ianuarie 2003, s-a admis acțiunea, s-a anulat hotărârea nr. 5863/2002 și a fost obligată pârâta să-i recunoască statutul de refugiat pe perioada 3 august 1942 – 6 martie 1945 – cu acordarea drepturilor cuvenite de la 1 decembrie 2002. Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere: Reclamanta a făcut dovada că s-a născut la 3 august 1942 în București unde părinții săi erau refugiați situație de asemenea dovedită.

Dat fiind statutul părinților și reclamanta s-a aflat în refugiu, dispozițiile legale aplicabile în natură nu exclud persoanele născute în timpul refugiului, măsura fiind legală și echitabilă. Împotriva sentinței a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o astfel: Deși Legea nr. 189/2000 art. 1 și H.G. nr. 127/2002 art. 1 și 2, prevăd în mod expres și limitativ categoriile de persoane care beneficiază de drepturile conferite, instanța de fond fără temei legal a admis acțiunea intimatei. Pentru ca o persoană să dobândească statutul de refugiat este necesar să își schimbe domiciliul în altă localitate, ori în speță intimata s-a născut în timpul cât părinții săi erau refugiați.

Intimata nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind născută în București ce aparține Statului român. Nu era necesară o prevedere expresă a persoanelor născute în timpul refugiului atâta vreme cât categoriile beneficiare sunt expres și limitativ prevăzute de lege. Motivul de echitate nu poate fi adăugat la lege. Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Este adevărat că sunt prevăzute expres și limitativ categoriile de persoane care beneficiază de statutul de refugiat însă așa cum în mod judicios a constatat instanța de fond cei născuți în perioada refugiului nu sunt excluși printr-o dispoziție legală. Faptul că reclamanta nu a fost strămutată nefiind născută în momentul când s-au refugiat părinții săi nu are relevanță, atâta vreme cât de la momentul nașterii s-a aflat în refugiu împărtășind soarta părinților săi.

Așa cum bine a menționat instanța de fond nu se poate aplica un regim discriminatoriu celor născuți în perioada refugiului, cetățenii statului bucurându-se de drepturile egale în spiritul echității care constituie un principiu de bază pentru legislația română care corespunde și legislației internaționale în materie la care România s-a aliniat. Afirmația că intimata nu a suferit persecuții etnice fiind născută în București este neavenită, atâta vreme cât s-a născut în refugiu, deci nu în domiciliul părinților care din motive etnice au fost obligați să se refugieze în București. Așa fiind și pentru considerentele expuse, constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 85 din 22 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2003.