ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2274/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2274/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.
6616/2002 reclamanta L.G. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj a
solicitat anularea hotărârii nr. 5863/3 decembrie 2002 emisă de pârâtă și să se
dea o nouă hotărâre care să-i confere drepturile prevăzutte de OG. nr. 105/1999
aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât în calitate de persoană refugiată în
sensul actelor normative menționate este beneficiară.
Prin sentința nr. 85/22 ianuarie
2003, s-a admis acțiunea, s-a anulat hotărârea nr. 5863/2002 și a fost obligată
pârâta să-i recunoască statutul de refugiat pe perioada 3 august 1942 – 6
martie 1945 – cu acordarea drepturilor cuvenite de la 1 decembrie 2002.
Pentru a pronunța astfel, instanța a
avut în vedere:
Reclamanta a făcut dovada că s-a
născut la 3 august 1942 în București unde părinții săi erau refugiați situație
de asemenea dovedită.
Dat fiind statutul părinților și
reclamanta s-a aflat în refugiu, dispozițiile legale aplicabile în natură nu
exclud persoanele născute în timpul refugiului, măsura fiind legală și
echitabilă.
Împotriva sentinței a formulat
recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o astfel:
Deși Legea nr. 189/2000 art. 1 și
H.G. nr. 127/2002 art. 1 și 2, prevăd în mod expres și limitativ categoriile de
persoane care beneficiază de drepturile conferite, instanța de fond fără temei
legal a admis acțiunea intimatei.
Pentru ca o persoană să dobândească
statutul de refugiat este necesar să își schimbe domiciliul în altă localitate,
ori în speță intimata s-a născut în timpul cât părinții săi erau refugiați.
Intimata nu a suferit persecuții din
motive etnice, fiind născută în București ce aparține Statului român.
Nu era necesară o prevedere expresă
a persoanelor născute în timpul refugiului atâta vreme cât categoriile
beneficiare sunt expres și limitativ prevăzute de lege.
Motivul de echitate nu poate fi
adăugat la lege.
Analizându-se actele și lucrările
dosarului, constată următoarele:
Este adevărat că sunt prevăzute
expres și limitativ categoriile de persoane care beneficiază de statutul de
refugiat însă așa cum în mod judicios a constatat instanța de fond cei născuți
în perioada refugiului nu sunt excluși printr-o dispoziție legală.
Faptul că reclamanta nu a fost
strămutată nefiind născută în momentul când s-au refugiat părinții săi nu are
relevanță, atâta vreme cât de la momentul nașterii s-a aflat în refugiu
împărtășind soarta părinților săi.
Așa cum bine a menționat instanța de
fond nu se poate aplica un regim discriminatoriu celor născuți în perioada
refugiului, cetățenii statului bucurându-se de drepturile egale în spiritul
echității care constituie un principiu de bază pentru legislația română care
corespunde și legislației internaționale în materie la care România s-a
aliniat.
Afirmația că intimata nu a suferit
persecuții etnice fiind născută în București este neavenită, atâta vreme cât
s-a născut în refugiu, deci nu în domiciliul părinților care din motive etnice
au fost obligați să se refugieze în București.
Așa fiind și pentru considerentele
expuse, constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 85 din 22 ianuarie 2003
a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 10 iunie 2003.