ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.06.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2274/2003

HOTĂRÂRE
10.06.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2274/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

6616/2002 reclamanta L.G. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj a

solicitat anularea hotărârii nr. 5863/3 decembrie 2002 emisă de pârâtă și să se

dea o nouă hotărâre care să-i confere drepturile prevăzutte de OG. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât în calitate de persoană refugiată în

sensul actelor normative menționate este beneficiară.

Prin sentința nr. 85/22 ianuarie

2003, s-a admis acțiunea, s-a anulat hotărârea nr. 5863/2002 și a fost obligată

pârâta să-i recunoască statutul de refugiat pe perioada 3 august 1942 – 6

martie 1945 – cu acordarea drepturilor cuvenite de la 1 decembrie 2002.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

Reclamanta a făcut dovada că s-a

născut la 3 august 1942 în București unde părinții săi erau refugiați situație

de asemenea dovedită.

Dat fiind statutul părinților și

reclamanta s-a aflat în refugiu, dispozițiile legale aplicabile în natură nu

exclud persoanele născute în timpul refugiului, măsura fiind legală și

echitabilă.

Împotriva sentinței a formulat

recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o astfel:

Deși Legea nr. 189/2000 art. 1 și

H.G. nr. 127/2002 art. 1 și 2, prevăd în mod expres și limitativ categoriile de

persoane care beneficiază de drepturile conferite, instanța de fond fără temei

legal a admis acțiunea intimatei.

Pentru ca o persoană să dobândească

statutul de refugiat este necesar să își schimbe domiciliul în altă localitate,

ori în speță intimata s-a născut în timpul cât părinții săi erau refugiați.

Intimata nu a suferit persecuții din

motive etnice, fiind născută în București ce aparține Statului român.

Nu era necesară o prevedere expresă

a persoanelor născute în timpul refugiului atâta vreme cât categoriile

beneficiare sunt expres și limitativ prevăzute de lege.

Motivul de echitate nu poate fi

adăugat la lege.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Este adevărat că sunt prevăzute

expres și limitativ categoriile de persoane care beneficiază de statutul de

refugiat însă așa cum în mod judicios a constatat instanța de fond cei născuți

în perioada refugiului nu sunt excluși printr-o dispoziție legală.

Faptul că reclamanta nu a fost

strămutată nefiind născută în momentul când s-au refugiat părinții săi nu are

relevanță, atâta vreme cât de la momentul nașterii s-a aflat în refugiu

împărtășind soarta părinților săi.

Așa cum bine a menționat instanța de

fond nu se poate aplica un regim discriminatoriu celor născuți în perioada

refugiului, cetățenii statului bucurându-se de drepturile egale în spiritul

echității care constituie un principiu de bază pentru legislația română care

corespunde și legislației internaționale în materie la care România s-a

aliniat.

Afirmația că intimata nu a suferit

persecuții etnice fiind născută în București este neavenită, atâta vreme cât

s-a născut în refugiu, deci nu în domiciliul părinților care din motive etnice

au fost obligați să se refugieze în București.

Așa fiind și pentru considerentele

expuse, constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge

recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 85 din 22 ianuarie 2003

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 iunie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-05-06
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1663/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 539 din 27 noiembrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei M,
ÎCCJ 2003-06-10
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2270/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 6491/2002, reclamanta P.M., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 5268
ÎCCJ 2003-10-14
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3194/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1057/2003, reclamanta M.C., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 5593
ÎCCJ 2003-10-23
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3438/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 263 din 20 martie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.R.; a
ÎCCJ 2004-03-02
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 900/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 4254/2003, reclamanta C.D., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 1
Sursă