ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3279/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 ianuarie 2003, reclamantul M.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 6260 din 17 decembrie 2002 emisă de Casa de Pensii Cluj, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născut în refugiu, în data de 6 iulie 1942. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 235 din 19 martie 2003 a admis acțiunea formulată de M.I., a dispus anularea hotărârii nr. 6260 din 17 decembrie a Casei Județene de Pensii Cluj și a obligat pârâta să recunoască reclamantului statutul de persoană refugiată pentru perioada 6 iulie 1942 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile corespunzătoare începând cu data de 1 decembrie 2002. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa județeană de Pensii Cluj, susținând că cererea petentului a fost respinsă întrucât acesta s-a născut în localitatea Craiova din părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această localitate, fiind prigoniți din motive etnice, iar în conformitate cu prevederile H.G.

nr. 127/2002, pentru ca o persoană să dobândească calitatea de refugiat în sensul acestui act normativ, este necesar ca datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă, să își schimbe domiciliul în altă localitate, ori reclamantul nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea Craiova și nu a suferit persecuții din motive etnice, localitatea Craiova aparținând Statului Român. Nefiind îndeplinite aceste două condiții, M.I. a fost încadrat abuziv de către instanța de fond în categoria persoanelor refugiate prevăzută de art. 2 din H.G. nr. 127/2002. Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi examinate în continuare. Din analiza actelor și lucrările dosarului, rezultă că reclamantul s-a născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu, respectiv 6 iulie 1942. Față de această stare de fapt, se apreciază că și reclamantul are calitate de refugiat pentru perioada cuprinsă între data nașterii, 6 iulie 1942 și data încetării refugiului.

Pentru aceasta, s-a avut în vedere că s-a dovedit situația de refugiați a părinților reclamantului, astfel că și acesta, minor fiind, a avut această situație. În considerarea dispozițiilor art. 100 C. fam. și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 3/1945, se reține că pentru reclamantul minor era exclus alt domiciliu decât cel al părinților săi. Pe de altă parte, având în vedere vârsta reclamantului la acea dată, era exclusă și manifestarea de voință a acesteia în sensul alegerii unui alt domiciliu, luând în considerare dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 31/1954. Este de observat și faptul că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești.

Ținând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, se apreciază că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor, refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi. În considerarea celor expuse anterior se apreciază ca fiind nefondate susținerile prezentate de către recurentă, în motivele de recurs referitoare la schimbarea domiciliului și la persecuția din motive etnice. Prin Legea nr. 586/2002 s-au modificat dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1998 aprobată prin Legea nr. 189/2000 și s-a prevăzut că beneficiază de dispozițiile acestui act normativ și refugiați.

Calitatea de refugiat este un statut al persoanei, iar copiii născuți în refugiu, dobândesc statutul juridic al părinților, ei fiind în momentul nașterii refugiați. În concluzie, reclamantul a dobândit statutul de refugiat al părinților prin naștere, motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 235 din 19 martie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 octombrie 2003.