ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 623/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 16 iunie 2003, reclamantul I.D. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând anularea hotărârii nr. 6988/15

mai 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art.1

lit.c) din Legea nr.189/2000.

În

motivarea cererii, reclamantul a învederat că părinții săi   s-au refugiat în

anul 1940 din comuna Valea Crișului în comuna Zece Hotare, astfel încât el,

fiind născut în refugiu la data de 15 aprilie 1942, este în drept să

beneficieze de drepturile recunoscute de Legea nr.189/2000.

Prin

sentința civilă nr.270 din 22 iulie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială

și de contencios administrativ a admis acțiunea, a anulat actul administrativ

atacat și a dispus  obligarea pârâtei să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar

al Legii nr. 189/2000, conform art.1 lit. c) și să-i acorde drepturile

prevăzute de acest act normativ.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că și copiii născuți în timpul

refugiului părinților  în a căror îngrijire s-au aflat, au avut aceleași

condiții de viață și același statut, fiind nevoiți să trăiască într-o altă

localitate decât cea de domiciliu.

În

aceste împrejurări, reclamantul născut în refugiu, se încadrează în categoria

persoanelor  strămutate, cărora Legea nr. 189/2000 cu modificările și

completările ulterioare, le recunoaște o serie de drepturi.

Împotriva

sentinței a declarat  recurs pârâta Casa Județeană de Pensii a municipiului

București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

pârâta a învederat că, întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării

părinților săi și deci, nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat în altă

localitate,  din motive etnice, nu sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000.

Examinând

cauza în raport de motivele invocate și având în vedere și prevederile art.

304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Instanța

de fond a reținut în mod întemeiat faptul că reclamantul, născut în localitatea

unde au fost obligați să se refugieze din motive etnice părinții săi, a dobândit

statutul de refugiat al acestora.

Având

în vedere că finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparații

persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține

că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ persoanele născute în

refugiu care au suportat alături de părinți consecințele strămutării, fiind

private de folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.

În

raport de cele expuse, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței

civile270 din 22 iulie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios aadministrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 februarie 2004.