ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7682/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7

octombrie 2003, reclamanta N.L. a solicitat anularea hotărârii nr. 8128 din 22

septembrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, prin care i

s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a

prevederilor Legii nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare a unei

persoane strămutate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că soțul său N.V., în prezent decedat, s-a născut în perioada refugiului

părinților săi, dobândind același statut, cu al acestora și anume, cel de

refugiat.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 422 din 18

noiembrie 2003, a admis acțiunea reclamantei și pe cale de consecință, a anulat

hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care

să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

Sentința a fost recurată de Casa

Județeană de Pensii Timișoara, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

întrucât copiii născuți în refugiu, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.

Recursul urmează a fi respins,

pentru considerentele ce se vor arăta.

În conformitate cu prevederile art. 1

din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturi, persoana, cetățean român,

care, în perioada regimurilor instaurate începând cu data de 6 septembrie 1940,

până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice.

Din dosar rezultă că soțul

reclamantei, defunctul N.V., s-a născut la data de 19 octombrie 1942, în

localitatea Gârsa, județul Câmpeni, iar părinții acestuia au fost strămutați

din localitatea Scărișoara Nouă, județul Satu Mare, în anul 1940.

Schimbarea domiciliului părinților

soțului s-a făcut pe criterii etnice, fiind prigoniți, pentru că erau români.

Legea nu a înțeles să acorde doar părinților,

statutul de refugiat, iar copiilor născuți în această perioadă, să li se

stabilească un alt tratament juridic.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor pe motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Cum pârâta nu contestă că soțul

reclamantei s-a născut în refugiu, fapt confirmat de actele aflate la dosar, în

mod corect instanța de fond a apreciat că, suferind efectele persecuției etnice,

ca și părinții săi, soțul reclamantei are același statut, de refugiat,

aflându-se în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din lege.

Pe de altă parte, având în vedere că

soțul reclamantei a decedat, iar ea nu s-a recăsătorit, în baza art. 3 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, instanța de fond, admițând

acțiunea reclamantei, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, astfel că

recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței 422 din 18 noiembrie 2003 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 octombrie 2004.