ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 110/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la  24 martie 2003, reclamanta I.M.  a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând anularea hotărârii  emise de

aceasta cu nr.5374/ 20 februarie 2003 și obligarea pârâtei să-i  recunoască

calitatea de beneficiară a prevederilor  Legii nr.189/2000.

In

motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că s-a născut în perioada

refugiului părinților  săi fiind supusă acelorași  privațiuni din motive etnice

cu aceștia.

Prin

sentința civilă nr.223 din 10 iunie 2003, Curtea de Apel Timișoara  a admis

acțiunea; a anulat hotărârea contestată  și a obligat pârâta  să-i recunoască

reclamantei calitatea de beneficiară a prevederilor art.lit.c  din Legea

nr.189/2000.

Impotriva

acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Timiș  susținând că

situația reclamantei nu este prevăzută de  dispozițiile Legii inr.189/2000 în

sensul că la data strămutării părinților,nefiind născută, nu avea domiciliu de

unde să fi fost strămutată; că nu avea capacitate juridică și  legislația

română nu recunoaște capacitatea de  d folosință favoarea fătului conceput.

Recursul

nu este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art.1 lit.c  din Legea nr.189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute

în acest act normativ cei care au fost strămutați pentru motive etnice  în

perioada prevăzută  de art.1.

Prin HG

nr.127/2002, dată în aplicarea OG nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000,

s-a prevăzut că  noțiunea de strămutat o  include și pe cea de refugiat.

Astfel

fiind  și cum din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta s-a

născut la 27 noiembrie 1944, în localitatea Zece Hotare,  locul în care  s-au

refugiat părinții săi în urma ocupării Ardealului de Nord, legal și temeinic

s-a apreciat că aceasta a dobândit statutul de refugiat al părinților săi,

suferind împreună cu  aceștia privațiunile datorate  prigoanei din motive

etnice.

Din

acest considerent este nerelevantă  împrejurarea că reclamanta nu era născută

la data refugierii părinților  săi, și că s-a născut, în timpul  refugiului

acestora, prin dispozițiile art.7  alin.2 din Decretul nr.31/1954, fiind

recunoscute drepturile copilului de la  concepție dacă se naște viu.

In

raport  de  aceste considerente urmează a se respinge ca nefondat recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile

nr.223 din 10 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara-Secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  16 ianuarie 2004.