ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 118/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la  23 mai 2003, reclamanta B.I. a chemat în judecată Casa Județeană

de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii  emise de  aceasta cu nr.5249/

2003 și obligarea pârâtei să-i  recunoască calitatea de beneficiară a

prevederilor  Legii nr.189/2000.

In

motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că s-a născut în timpul refugiului

părinților  săi,  suferind împreună cu aceștia privațiunile prigoanei etnice.

Prin

sentința civilă nr.269 din 30 iunie 2003, Curtea de Apel Oradea  a admis acțiunea,

a anulat hotărârea contestată  și a obligat pârâta  să-i recunoască reclamantei

calitatea de beneficiară a O.G. nr.105/1999 aprobată  prin Legea nr.189/2000.

Apreciind

această hotărâre ca fiind nelegală și netemeinică, Casa Județeană de Pensii Bihor

a declarat recurs.

Recurenta

a susținut că situația reclamantei nu este  reglementată prin dispozițiile

Legii nr.189/2000, în sensul că nefiind născută la data  strămutării

părinților si, nu avea un domiciliu de unde  să fi fost strămutată; că nu avea

capacitate juridică, dar legislația română nu  recunoaște capacitatea de

folosință în favoarea fătului conceput.

Recursul

nu este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art.1 lit.c  din Legea nr.189/2000, beneficiază de drepturile

prevăzute  în acest act normativ cei care au fost strămutați pentru motive

etnice  în perioadele prevăzute  de art.1.

Prin HG

nr.127/2002, dată în aplicarea O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea

nr.189/2000, s-a prevăzut că  noțiunea de strămutat  o  include și pe cea de

refugiat.

Astfel

fiind  și cum din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta s-a

născut la 21 septembrie 1943, în  comuna Tinca județul Bihor, localitatea  în

care s-au refugiat părinții săi în urma ocupării Ardealului de Nord, legal și

temeinic, Curtea de Apel Oradea a apreciat că aceasta a dobândit statutul de

refugiat al părinților săi, suferind împreună cu  aceștia privațiunile

datorate  prigoanei din motive  etnice.

Imprejurarea

că reclamanta nu era născută la data refugierii părinților săi este

nerelevantă,  potrivit dispozițiile art.7  alin.2 din Decretul nr.31/1954,

fiind recunoscute drepturile copilului de la  concepție dacă se naște viu.

In

raport  de  aceste considerente urmează a se respinge ca nefondat recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile

nr.269/CA/ 2003 a Curții de Apel Oradea-Secția  comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  16 ianuarie 2004.