ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7624/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, la 15 septembrie 2003, reclamantul B.F. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș și a solicitat anularea hotărârii nr. 7913 din 26 august 2003, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, respectiv de persoană strămutată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în urma Dictatului de la Viena din 1940, dobândind același statut cu al acestora, anume statutul de refugiat.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 402 din 4 noiembrie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.F., a anulat hotărârea nr. 7913 din 26 august 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș și a obligat pârâta, să emită o hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență că, reclamantul s-a născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu, respectiv la 16 iunie 1944, în localitatea Zece Hotare, județul Bihor și beneficiază de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că reclamantul nu se încadrează în cazurile limitativ și expres prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât nu era născut la data refugierii părinților săi, fiind născut la un interval de 5 luni ulterioare strămutării și nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat. Examinând cauza, în raport cu motivele invocate, față de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că reclamantul a dobândit statutul de refugiat al părinților, prin naștere, încadrându-se în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, inclusiv H.G.

nr. 127/2000. Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, printre care și persoanele refugiate. În raport cu aceste dispoziții, prima instanță a reținut în mod corect, că reclamantul, fiind născut în perioada în care părinții se aflau în refugiu (din toamna anului 1940 și până în primăvara anului 1945, din comuna Șuncuiuș, județul Bihor, în localitatea Zece Hotare, județul Bihor), are statutul de refugiat, de la data nașterii (16 iunie 1944), până la 6 martie 1945, beneficiind de drepturile acordate prin lege; aceasta, deoarece efectele negative ale refugiului s-au răsfrânt și asupra nou născuților, nu numai asupra părinților lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș, împotriva sentinței civile nr. 402 din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2004.