ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2688/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2688/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.D. a
solicitat legalizarea și investirea cu formulă executorie a Sentinței civile
nr. 577/CA din 19 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în
Dosarul nr. 901/36/2009.
În fapt, arată că
prin Sentința civilă nr. 577/CA din 19 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de
Apel Constanța s-a admis acțiunea formulată și s-a anulat Ordinul nr. 281/2009
emis de A.N.O.F.M., s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică
deținută și a fost obligată pârâta A.N.O.F.M. la plata unei despăgubiri egale
cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi
bănești. De asemenea, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în
cuantum de 5.000 RON.
Această hotărâre a
rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2358/2010 pronunțată de Înalta Curte
de Casație și Justiție în Dosarul nr. 779/1/2010 prin care a fost respins
recursul declarat de pârâtă.
În aceste condiții,
arată reclamantul că a notificat pârâta în sensul executării dispozițiilor
hotărârii cu privire la cheltuielile de judecată în cuantum de 5.000 RON.
Pârâta A.N.O.F.M.,
legal citată a depus la dosar întâmpinare, și pe cale de excepție a invocat
autoritatea de lucru judecat având în vedere că pe rolul aceste instanțe s-a
aflat înregistrat Dosarul nr. 1056/36/2010 având ca obiect cerere de învestire
cu formulă executorie a Sentinței civile nr. 577 din 19 noiembrie 2009,
formulată de reclamantul P.D. și care a fost respinsă de instanță.
Curtea de Apel
Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ
și fiscal, prin Încheierea nr. 36/CA din 2 februarie 2011 a respins excepția
autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și a respins cererea de
învestire cu formulă executorie a Sentinței civile nr. 577/CA din 9 noiembrie
2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 901/36/2009, ca
inadmisibilă.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța a reținut că hotărârea judecătorească definitivă și
irevocabilă pronunțată în materia contenciosului administrativ, prin care s-a
admis acțiunea de anulare a unui act administrativ individual, este
susceptibilă de executare ope legis în întregul său, chiar și pentru
cheltuielile de judecată, potrivit procedurii instituite în Capitolul 3 din
Legea nr. 554/2004.
Față de dispozițiile
art. 269 alin. (1) și 376 din C. proc. civ., s-a precizat că în astfel de
situații condiția învestirii hotărârii cu formulă executorie există numai
pentru acele hotărâri prin care au fost respinse acțiunile și s-au acordat
cheltuieli de judecată, motiv pentru care instanța a respins cererea de
învestire cu formula executorie a Sentinței civile nr. 577/CA din 9 noiembrie
2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, această hotărâre constituind de la
lege titlu executoriu în integralitatea sa, pentru executarea cheltuielilor de
judecată nefiind necesară învestirea cu formulă executorie.
Împotriva acestei
sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul
P.D., motivele de recurs fiind, însă, depuse peste termenul prevăzut de lege.
Astfel, potrivit art.
373
3
alin. (1) C. proc. civ. "încheierea prin care președintele
instanței respinge cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii
judecătorești sau a altui înscris ori cererea de eliberare de către instanță a
titlului executoriu în cazurile prevăzute de lege poate fi atacată cu recurs de
către creditor."
Termenul de recurs
este de 5 zile și curge de la pronunțare, pentru creditorul prezent și de la
comunicare, pentru cel lipsă.
În cauză, creditorul
P.D. a fost prezent la data soluționării cauzei prin avocatul S.I., astfel că
termenul de 5 zile începe să curgă de la pronunțare (2 februarie 2011).
Conform dispozițiilor
art. 306 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost
motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar
putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică".
Cum în cauză
recurentul-reclamant nu a invocat motive de ordine publică iar recursul a fost
depus la data de 18 martie 2011, peste termenul prevăzut de lege, instanța va
constata nulitatea recursului astfel declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul
declarat de P.D. împotriva Încheierii nr. 36/CA din 2 februarie 2011 a Curții
de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 11 mai 2011.