ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1644/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de B.N. împotriva sentinței civile nr.1038

din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ.

La

apelul nominal s-a prezentat Uniunea Avocaților din România reprezentată de

avocatul F.I., lipsind B.N.

Procedura

completă.

Avocatul

F.I. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

B.N.

în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din  România a solicitat obligarea

pârâtei să emită o decizie de  numire ca avocat în Baroul Bistrița.

Curtea

de Apel București – Secția contencios administrativ, prin sentința nr.1038 din

31 octombrie 2002, a respins ca inadmisibilă acțiunea.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a depus cereri și memorii

adresate Uniunii Avocaților din România, pentru a fi numit ca avocat în Baroul

Bistrița.

Prin

decizia nr.264/1995 i-a fost respinsă cererea.

În anul 2002, reclamantul a formulat altă cerere, care i-a fost

respinsă prin deciziile nr.1291/2002 a Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților

și nr.8834/2002 a Consiliului Uniunii.

Reclamantul prin precizarea de acțiune, nu a înțeles  să atace

aceste decizii, astfel că instanța nu a fost legal investită.

Nefiind întrunite cerințele art.1 și 11 din Legea nr.29/1990,

acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a

declarat recurs și a arătat că i s-a încălcat un drept fundamental prevăzut în

art.14 din Legea nr.51/1995, modificată prin Legea nr.231/2000.

Recursul este nefondat.

Prin acțiune reclamantul a solicitat obligarea Uniunii Avocaților

din România să emită o decizie e numirea sa în profesia de avocat în cadrul

Baroului Bistrița.

Conform Legii nr.231/2000, persoana interesată se adresează

organelor Uniunii Avocaților din România – Comisia permanentă și Consiliul

uniunii – care se pronunță prin decizie, iar ultima decizie, act administrativ

de autoritate face obiectul controlului judecătoresc în baza art.1 din Legea

nr.29/1990 a contenciosului administrativ.

În speță, reclamantul deși a parcurs procedura prealabilă prevăzută

de lege, nu a înțeles să atace decizia Consiliului Uniunii, or, în situația

dată, instanța nefiind legal sesizată singura soluție legală ce se putea

pronunța era de respingere a acțiunii ca inadmisibilă.

În consecință, recursul se privește nefondat și în baza art.312 Cod

procedură civilă urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de B.N. împotriva sentinței civile nr.1038 din 31 octombrie

2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2003.