ÎCCJ, decizie (scj.ro #85362)

Avocat.

Acțiune pentru obligarea Uniunii Naționale a Avocaților din România de a primi

în profesia de avocat

Acțiunea nu este admisibilă dacă nu s-a cerut anularea

actelor Uniunii de respingere a cererii ce i s-a adresat

(Secția de contencios administrativ,

decizia nr.1644 din 18 aprilie 2003

B.

N. a solicitat obligarea Uniunii Avocaților din  România să emită o

decizie de  numire ca avocat în baroul precizat în acțiune.

Curtea

de Apel București, Secția contencios administrativ, prin sentința nr.1038 din

31 octombrie 2002, a respins ca inadmisibilă acțiunea, reținând că nu sunt

întrunite cerințele art.1 și 11 din Legea nr.29/1990.

Reclamantul

a declarat recurs și a arătat că i s-a încălcat un drept fundamental prevăzut

în art.14 din Legea nr.51/1995, modificată prin Legea nr.231/2000.

Recursul

este nefondat.

Prin

acțiune, reclamantul a solicitat obligarea Uniunii Avocaților din România să

emită o decizie de numire a sa în profesia de avocat.

Conform

Legii nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat,

modificată prin Legea nr.231/2000, persoana interesată se adresează organelor

Uniunii Avocaților din România, Comisia permanentă și Consiliul uniunii, care

se pronunță prin decizie, iar ultima decizie, act administrativ de autoritate

face obiectul controlului judecătoresc în baza art.1 din Legea nr.29/1990 a

contenciosului administrativ.

În

speță, reclamantul deși a parcurs procedura prealabilă prevăzută de lege, nu a

înțeles să atace decizia Consiliului Uniunii prin care i s-au respins cererile.

Or, în situația dată, instanța nefiind legal sesizată, soluția legală era de

respingere a acțiunii ca inadmisibilă.

În

consecință, recursul a fost respins ca nefondat.