ÎCCJ, decizie (scj.ro #85362)

Avocat. Acțiune pentru obligarea Uniunii Naționale a Avocaților din România de a primi în profesia de avocat Acțiunea nu este admisibilă dacă nu s-a cerut anularea actelor Uniunii de respingere a cererii ce i s-a adresat (Secția de contencios administrativ, decizia nr.1644 din 18 aprilie 2003 B. N. a solicitat obligarea Uniunii Avocaților din România să emită o decizie de numire ca avocat în baroul precizat în acțiune. Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ, prin sentința nr.1038 din 31 octombrie 2002, a respins ca inadmisibilă acțiunea, reținând că nu sunt întrunite cerințele art.1 și 11 din Legea nr.29/1990. Reclamantul a declarat recurs și a arătat că i s-a încălcat un drept fundamental prevăzut în art.14 din Legea nr.51/1995, modificată prin Legea nr.231/2000.

Recursul este nefondat. Prin acțiune, reclamantul a solicitat obligarea Uniunii Avocaților din România să emită o decizie de numire a sa în profesia de avocat. Conform Legii nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, modificată prin Legea nr.231/2000, persoana interesată se adresează organelor Uniunii Avocaților din România, Comisia permanentă și Consiliul uniunii, care se pronunță prin decizie, iar ultima decizie, act administrativ de autoritate face obiectul controlului judecătoresc în baza art.1 din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ. În speță, reclamantul deși a parcurs procedura prealabilă prevăzută de lege, nu a înțeles să atace decizia Consiliului Uniunii prin care i s-au respins cererile.

Or, în situația dată, instanța nefiind legal sesizată, soluția legală era de respingere a acțiunii ca inadmisibilă. În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.