ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 162/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 162/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare
nr. 307/1997 al Direcției Controlului Financiar Caraș-Severin, a Notei de
prezentare nr. 319/1997 și a Notei de valorificare aferente încheiate de SC A.
SA Caraș Severin, s-a constatat că directorul societății, S.G. și contabilul-șef
V.M., s-au făcut vinovați de producerea unor pagube.
Parchetul financiar al județului
Caraș-Severin a sesizat Colegiul jurisdicțional Caraș-Severin, solicitând
obligarea sus-numiților, la 182.801.700 lei, despăgubiri civile către SC A. SA
și la 130.004.000 lei către bugetul statului.
Prin sentința nr. 10/2000 a
Colegiului jurisdicțional Caraș-Severin a fost admis în parte actul de sesizare
al Procurorului financiar, nr. 105/40D/1998 și s-a dispus:
Obligarea SC A. SA la plata sumei
de 11.182.704 lei T.V.A., plus majorări de întârziere de 0,3%, de la 6 mai
1997, până la achitare, față de bugetul de stat;
Obligarea SC A. SA Caraș-Severin
la plata sumei de 17.325.000 lei, reprezentând credite neperformante preluate
la datoria publică și a dobânzilor de 48%, de la data de 1 ianuarie 1994 și
până la achitare, față de bugetul de stat;
Obligarea în solidar a părților S.G. și V.M., la
plata sumei de 46.884.900 lei, reprezentând diferență de preț la mijloace fixe
vândute și a dobânzilor de 48%, de la data de 6 mai 1997 și până la achitare,
față de SC A. SA Caraș-Severin.
S-a respins actul de sesizare
față de pârâții M.A., T.I. și C.P., pentru plata aceleiași sume față de
societate;
S-a dispus virarea de către S.C.
A. SA Caraș-Severin. a sumei de 20.256.702 lei. reprezentând T.V.A. și
majorărilor de întârziere de 0,3%, de la data de 6 mai 1997 și până la
achitare, față de bugetul de stat;
S-a constatat recuperată suma de 32.081.744 lei,
în perioada 3 iunie 1997 – 30 noiembrie 1998;
Au fost exonerați de plată,
pârâții S.G. și V.M., pentru plata aceleiași sume față de societate;
Obligarea pârâtului S.G., la
plata sumei de 38.688.383 lei, reprezentând venituri din închirieri de mijloace
de transport, față de SC A. SA Caraș-Severin;
S-a constatat că pentru suma de
30.723.591 lei există titluri executorii definitive, aflate în curs de
executare;
Obligarea pârâtului S.G. la
plata sumei de 3.134.696 lei. față de aceiași societate;
S-a constatat recuperată suma în
perioada iunie – noiembrie 1997;
Obligarea în
solidar a pârâților S.G. și V.M. la plata sumei de 33.694.236 lei. reprezentând
plăți nelegale și a dobânzilor de 48%. de la data de 6 mai 1997 și până la
achitare, față de societate;
S-au menținut măsurile
asiguratorii instituite față de S.G., prin procesul-verbal de sechestru
asigurator nr. 1 din 5 aprilie 1999, al Administrației Financiare a
municipiului Reșița;
S-a anulat procesul-verbal de
sechestru nr. 2 din 5 aprilie 1999 al aceleiași instituții, față de M.A., procesul-verbal
nr. 5 din 29 martie 1999 al Circumscripției Financiare Oravița, pentru T.I. și
procesul-verbal nr. 725 din 28 martie 1999 al Circumscripției Financiare Bocșa,
pentru C.P.;
SC A. SA a fost obligată la
plata sumei de 50.000 lei cheltuieli de judecată față de stat;
S.G. și V.M. au fost obligați,
fiecare, la câte 40.000 lei. cheltuieli de judecată față de stat.
Colegiul jurisdicțional a avut în
vedere actele de control, susținerile părților, raportul de expertiză efectuat
în cauză și actele contabile depuse la dosar.
Împotriva acestei
sentințe au declarat recurs jurisdicțional S.G. și V.M., solicitând exonerarea
de răspundere pentru toate sumele menționate la pct. 3 și 7, și pentru S.G., la
pct. 5 și 6 din sentință.
Prin decizia nr. 433/2000 a Curții
de Conturi, secția jurisdicțională, a fost respins ca nefondat recursul
jurisdicțional, reținându-se că sentința este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs S.G. și V.M., solicitând exonerarea totală de răspundere.
În motivarea recursului s-a arătat
că recurenții nu sunt vinovați de producerea prejudiciului pentru vânzarea a 10
autovehicule de transport marfă, astfel cum a reținut și raportul de expertiză
efectuat în cauză; suma de 33.694.236 lei a fost recuperată integral, conform
adresei nr. 137/2000, depusă în dosarul Curții de Conturi, închirierea celor 15
autovehicule a fost efectuată legal, astfel încât nu există prejudiciu, care
oricum este recuperat.
Verificând cauza în funcție de
recursul formulat, Curtea reține că acesta nu este fondat.
Referitor la pct. 3 din sentință, se constată că în
perioada 1994 – 1997 au fost vândute 10 autovehicule de transport marfă ,în mod
nelegal, fără aprobare A.G.A., fără raport de evaluare, fără organizare de
licitații în mod legal, sub valoarea minimă de vânzare.
Instanțele Curții de Conturi au
înlăturat în mod corect concluziile raportului de expertiză contabilă, care a
ignorat constatările organului de control. De altfel, recurenții au semnat
Anexa nr. 5/1 a actului de control, și numai în timpul procesului și-au
formulat diverse apărări. Declarațiile sunt contradictorii atât între cei doi
recurenți, cât și față de ceilalți pârâți.
Din coroborarea probelor, rezultă că
sunt reale concluziile actului de control.
Referitor la pct. 7 din sentință, nu
se poate reține recuperarea sumei de 33.694.236 lei, recurenții nedepunând
dovezi certe în acest sens.
În ce privește pct. 5 din sentință,
suma de 38.688.383 lei reprezintă venituri din închirieri de mijloace de
transport în mod nelegal.
Recurentul S.G. susține că suma este
recuperată, însă nu a administrat probe în acest sens.
Actul nr. 137/2000 aflat în dosarul
Curții de Conturi, invocat de recurenți, nu reprezintă dovada certă a achitării
prejudiciilor, fiind o simplă adresă semnată de însuși recurentul S.G., cu
afirmații generice și fără indicarea și atașarea actelor doveditoare.
Pentru considerentele expuse, reținând că recurenții
nu au făcut dovada susținerilor lor, recursul va fi respins ca nefondat,
colegiul jurisdicțional și instanța de recurs jurisdicțional reținând în mod
temeinic și legal vinovăția directorului SC A. SA Caraș-Severin și a
contabilului-șef.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.G.
și V.M., împotriva deciziei nr. 433 din 19 octombrie 2000 a Curții de Conturi a
României, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 20 ianuarie 2003.