ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9067/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Caraș-Severin, prin sentința nr. 46 din 10 martie 2003, a admis sesizarea și a obligat în solidar, la plata sumei de 17.246.056 lei și a dobânzii de 18,2%, de la 1 ianuarie 2003, până la achitarea debitului, pe pârâții A.N., S.I. și J.M. Această sentință a rămas definitivă, prin nerecurare. Împotriva acestei sentințe, Procurorul general financiar, în baza art. 80 din Legea nr. 94/1992, cu modificările ulterioare, a declarat recurs în anulare, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, sub nr. 1647 din 27 ianuarie 2004, solicitând admiterea acestui recurs în anulare și modificarea sentinței criticate, în sensul respingerii sesizării de obligare a celor trei pârâți, la plata sumei de 17.246.054 lei și a dobânzii aferente, menținând, însă, celelalte dispoziții ale sentinței.

Sentința este criticată, ca fiind netemeinică și esențial nelegală, fiind încălcate prevederile Legii nr. 188/1999 și Legii nr. 215/2001, cu modificările ulterioare, funcția de secretar al comunei fiind funcționar public. Recursul în anulare este întemeiat. Pârâții au îndeplinit funcția de primar - A.N.; S.I. - inspector și secretar - J.M., iar prin sentința nr. 46/2003 a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Caraș-Severin, aceștia au fost obligați în solidar, la plata sumei de 17.246.057 lei și la dobânda de 18,2%, de la 1 ianuarie 2003, până la achitare, această obligație fiind stabilită prin pct. 3 al dispozitivului sentinței, reținându-se că au prejudiciat bugetul local, cu această sumă, în perioada 2001 - 2002, prin acordarea unei indemnizații, secretarului comunei, cu încălcarea legii.

Această obligare a celor trei funcționari publici, la restituirea sumei, este nelegală, secretarul comunei fiind funcționar public de conducere, având dreptul la indemnizația de conducere, dispoziție ce se regăsește în prevederile art. 83 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, în sensul că secretarul comunei este funcționar public de conducere, și Legea nr. 188/1999. În raport cu aceste acte normative incidente cauzei, interpretarea Colegiului jurisdicțional este nelegală, astfel că pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul în anulare declarat de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, împotriva sentinței nr. 46 din 10 septembrie 2003 și va modifica această sentință - pct. 3 din dispozitiv, în sensul respingerii cererii de obligare a lui A.N., S.I.

și J.M., la plata în solidar, a sumei de 17.246.056 lei, cu dobânda aferentă, menținând celelalte dispoziții ale respectivei sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, împotriva sentinței nr. 46 din 10 septembrie 2003, a Colegiului jurisdicțional Caraș-Severin al Curții de Conturi. Modifică sentința atacată, în sensul respingerii cererii de obligare a intimaților A.N., S.I. și J.M., la plata sumei de 17.246.056 lei și a dobânzilor aferente. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2004.