ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1620/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC S. SA a solicitat anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 4971 din

24 noiembrie 1999, emis de Ministerul Industriilor și Comerțului, în favoarea

SC M. SA București, în ce privește terenul situat în Borsec, județul Harghita;

totodată, a solicitat obligarea pârâtului să emită două noi certificate pentru

atestarea dreptului de proprietate, privind incintele Borsec I și Borsec II, în

suprafață de 24.578,64 mp și respectiv, de 32.576,69 mp, situate în Cariera de

Travertin Borsec, județul Harghita.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că terenurile menționate au fost preluate în administrarea sa, prin

Ordinul nr. 8 din 10 ianuarie 1989 al fostei Centrale a Materialelor de

Construcții București, aflată în subordinea fostului Minister al

Industrializării Lemnului și Materialelor de Construcții, iar predarea-primirea

acestor incinte a fost făcută prin proces-verbal, de la fosta Întreprindere

Marmura, în prezent SC M.B. SA București; că, față de împrejurarea că

terenurile respective se aflau în patrimoniul său la data intrării în vigoare a

H.G. nr. 834/1991, în mod nelegal s-a emis certificatul de atestare a dreptului

de proprietate, în favoarea SC M. SA București.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1727/2000, a respins

acțiunea, motivând că reclamanta nu a făcut dovada unui drept vătămat,

respectiv a faptului că terenurile în suprafață totală de 40.863,53 mp, se

aflau în administrarea sa și că sunt întrunite cerințele H.G. nr. 834/1991,

pentru a-i fi atestat dreptul de proprietate asupra terenurilor.

În recursul reclamantei, Curtea

Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia civilă

nr. 3284/2001, a casat sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a

se stabili, pe baza unei expertize tehnice, dacă terenul ce face obiectul

acțiunii, este unul și același cu cel prevăzut în Ordinul nr. 8 din 10 ianuarie

1989, emis de fosta Centrală a Materialelor de Construcții din cadrul fostului

Minister al Industrializării Lemnului și Materialelor de Construcții, prin care

atelierul Cariera Borsec a fost atribuit fostei Fabrici de Prefabricate din

Beton Miercurea Ciuc (în prezent, parte componentă a SC S. SA).

Rejudecând cauza, Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 926 din

14 octombrie 2002, a respins acțiunea, reținând, pe baza actelor dosarului,

inclusiv Raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de către ing. N.M.,

specialitatea cadastru, topografie, următoarele:

Prin decizia nr. 692 din 10 iunie

1966, Sfatul popular al regiunii Mureș-Autonome Maghiare a transmis o suprafață

de 22.096 mp teren proprietate de stat, din administrarea Comitetului executiv

al Sfatului popular al orașului Borsec, în aceea a Ministerului Industriei

Construcțiilor, pentru exploatarea carierei de marmură, respectiv în

administrarea Întreprinderii Marmura București, pentru deschiderea Carierei de

Travertin Borsec; actul menționat a fost intabulat în C.F. nr. 1308 din comuna

Lăzanca P. II Borsec, la 21 noiembrie 1968.

O altă suprafață de teren, de

18.956,25 mp, situată în raza Ocolului Silvic Borsec, a fost transmisă din

administrarea operativă a Inspectoratului Silvic Harghita, în administrarea

operativă a Întreprinderii pentru Extragerea și Prelucrarea Marmurei și Pietrei

București, prin Ordinul M.E.F.M.C. nr. 1306 din 27 septembrie 1973.

Ulterior, au fost preluate de către

Întreprinderea Marmura, și alte suprafețe de care face vorbire expertul în

raportul depus și care, alături de cele mai sus menționate, însumează 40.864

mp, ce fac obiectul certificatului de proprietate eliberat, SC M. SA.

Prin Ordinul Centralei

Materialelor de Construcții București nr. 8 din 10 ianuarie 1989, act invocat

în apărare de SC S. SA – Atelierul Cariera Borsec, județul Harghita, și-a

schimbat subordinea, fiind trecut în cadrul Fabricii de Prefabricate din Beton

Miercurea Ciuc.

Protocolul de predare-primire,

încheiat în baza ordinului – menționează că Atelierul Cariera Borsec din

competența Marmura București se predă Fabricii de Prefabricate din beton, cu

activ și pasiv, bunurile ce fac obiectul predării-primirii, urmând a fi

inventariate de comisii ce se vor constitui la ambele unități; această

inventariere nu a mai fost, însă, efectuată.

În cuprinsul raportului de

expertiză, expertul tehnic identifică suprafața de 40.864 mp, ce face obiectul

certificatului de proprietate eliberat în favoarea SC M. SA (pe baza:

documentației întocmită de această societate, conform H.G. nr. 834-1991), fără,

însă, a delimita imobilul ce face obiectul Ordinului nr. 8 din 10 ianuarie

1989, cu motivarea că ordinul nu menționează nimic cu privire la transmiterea

terenului aferent, Atelierului Cariera Borsec, nu există listă de inventar a

bunurilor predate și nici schițe topografice anexă.

S-a reținut, apoi, în raport cu cele menționate, precum și cu

prevederile art. 1 și art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991, că reclamanta nu

a făcut dovada existenței în patrimoniul său, la data înființării, a terenului

ce face obiectul acțiunii; Ordinul Centralei Materialelor de Construcții nr. 8

din 10 ianuarie 1989, nu cuprinde mențiuni referitoare la transmiterea unei

suprafețe de teren și nu a fost finalizat printr-o listă de inventar,

neîndeplinind exigențele actelor juridice prin care se constituie drepturi

reale, în rândul acestora din urmă înscriindu-se și dreptul de administrare

directă din trecut.

Pe de altă parte, s-a reținut că SC

M. SA a făcut dovada dreptului de administrare cu acte, prin care se determină

atât bunul, cât și dreptul transcris – decizia nr. 692/1966 a Sfatului Popular

Mureș (intabulată) și Ordinul Ministrului Economiei Forestiere și Materialelor

de Construcții nr. 1306/1973.

În final, s-au reținut ca

nerelevante, apărările reclamantei, cu privire la exploatarea în fapt a unei

suprafețe de teren, întrucât nu s-a făcut dovada dreptului de administrare

asupra acelei suprafețe de teren, condiție ce rezultă din art. 5 al H.G. nr.

834/1991; totodată, că este nerelevantă susținerea că, la data eliberării

certificatului, SC M. SA nu mai era societate cu capital de stat, certificatul

fiind un act constatator, iar nu constitutiv de drepturi; conform art. 1 din

H.G. nr. 834/1991, Ministerul de Resort atestă prin certificat, dreptul de

proprietate aflat în patrimoniul societății cu capital de stat, la data

înființării acesteia, prin hotărârea Guvernului, iar nu la momentul eliberării

certificatului.

Împotriva sentinței a declarat

recurs SC S.” SA București, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se:

întâi, că a fost trimisă cauza spre rejudecare, pentru a se efectua o expertiză

care să stabilească suprafața de teren ce se afla în administrarea reclamantei,

din 1989 și până în prezent, precum și dacă terenul în discuție este același cu

cel prevăzut în Ordinul nr. 8/1989; or, expertul a răspuns că prin ordinul din

1989, Atelierul Cariera Borsec a trecut în cadrul Fabricii de Prefabricate din

Beton Miercurea Ciuc; acest ordin este însoțit de un Protocol de

predare-primire, din care reiese că atelierul aflat până atunci în componența Marmurei

București, a fost predat Fabricii de Prefabricate din Beton Miercurea Ciuc, cu

activ și pasiv; apoi, această fabrică a intrat în componența SC S. SA, prin

H.G. nr. 1135/1990; că terenul în discuție este același cu cel prevăzut în

Ordinul nr. 8/1989 și, deci, trebuia anulat certificatul de atestare a

dreptului de proprietate; în al doilea rând, că prin decizia de casare s-a

reținut că terenul se afla în proprietatea reclamantei în momentul înființării,

iar instanța de fond nu era învestită cu judecarea acestui aspect; în al

treilea rând, c, dreptul de administrare directă a fost transferat în mod

valabil în patrimoniul Fabricii de Prefabricate din Beton Miercurea Ciuc,

potrivit Legii nr. 5/1978; în al patrulea rând, că instanța nu s-a pronunțat

asupra înscrisurilor, prin care se dovedește dreptul de administrare directă,

cum ar fi: Protocolul de predare-primire a Atelierului Cariera Borsec,

procesul-verbal din 9 februarie 1989 și decizia nr. 543 a Consiliului Popular

județean Harghita.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de

drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului.

În cauză, prin decizia de casare s-a

statuat că reclamanta, în măsura în care deținea terenurile în patrimoniul său

la data înființării și întrunea condițiile prevăzute de H.G. nr. 834/1991, avea

dreptul de a obține certificatul de proprietate în favoarea sa; pentru stabilirea

acestor date, a fost îndrumată prima instanță să completeze probatoriul, prin

efectuarea unei expertize tehnice.

Cu ocazia rejudecării, pentru

elucidarea aspectelor menționate în decizia de casare, prima instanță a dispus

completarea probatoriului, prin efectuarea unei expertize tehnice.

Așadar, prima instanță a respectat

dispozițiile art. 315 C. proc. civ., în sensul că rejudecarea cauzei s-a făcut

potrivit îndrumărilor date prin decizia de casare.

Referitor la aspectele de fond,

prima instanță a făcut trimitere la Raportul de expertiză tehnică și la

răspunsul la obiecțiunile formulate, reținând, pe baza acestora, în mod corect

că, în Ordinul nr. 8/1989 nu se face vorbire în mod explicit de trecerea

terenului în discuție din patrimoniul SC M. SA București, în subordinea

Fabricii de Prefabricate din Beton Miercurea Ciuc; că acest ordin nu s-a

materializat în totalitate.

Este de observat, sub acest aspect,

că, deși în Protocolul de predare-primire care reprezintă o anexă la Ordinul

nr. 8/1989, se face vorbire de constituirea la ambele unități, a unor Comisii

de inventariere a bunurilor care fac obiectul predării-primirii, comisiile nu

s-au mai constituit; ca o consecință, este evident faptul că terenul în litigiu

nu a intrat în administrarea reclamantei. De asemenea, prima instanță a făcut

referire la decizia nr. 692 din 10 iunie 1966 a Sfatului Popular al Regiunii

Mureș, la C.F. nr. 1308 din comuna Lăzanca P.II. Borsec, precum și la Ordinul

nr. 1306/1973 al Ministrului Economiei Forestire și Materialelor de

Construcții, prin care SC M. SA a făcut dovada dreptului de administrare asupra

terenului în litigiu.

Față de cele menționate, prima

instanță a reținut corect că, în privința reclamantei, nu sunt incidente

dispozițiile art. 5 pct. 1 și art. 5 din H.G. nr. 834/1991, întrucât aceasta nu

a dovedit dreptul de administrare directă asupra terenului în litigiu.

În fine, se constată că prima

instanță s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare formulate, precum și

asupra dovezilor administrate în cauză, care sunt hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii.

Astfel, în sentință se face referire

la Protocolul de predare-primire care reprezintă o anexă la Ordinul nr. 8/1989,

iar omisiunea menționării deciziei nr. 543, a Consiliului Popular Harghita, pe

baza căreia a fost emis acest ordin, nu este hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii.

În consecință, soluția adoptată de

prima instanță este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmând să fie

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC S.

SA București, împotriva sentinței civile nr. 926 din 14 octombrie 2002, a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 aprilie 2003.