ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1561/2003

Asupra cererii de repunere în termen, de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1585/1999, reclamanta SC T.T. SRL Brașov a chemat în judecată Direcția Generală a Vămilor, Direcția Regională Vamală Brașov și Biroul Vamal Brașov, solicitând anularea deciziei nr. 655 din 5 mai 1999 a Direcției Generale a Vămilor, a deciziei nr. 19/1999 a Direcției Regionale Vamale Brașov, precum și a actului constatator nr. 341 din 26 februarie 1999 a Biroului Vamal Brașov. În motivarea acțiunii, SC T.T. SRL Brașov a arătat că prin DVI nr. 1291 din 26 ianuarie 1999, s-a făcut declararea valorii în vamă a 336 bucăți semicarcase porc refrigerată (19.467,4 kg) la prețul de import de 0,95 mărci germane/kg.

Întrucât autoritatea vamală a considerat că prețul de 0,95 mărci germane/kg a fost mai mic decât valoarea de referință deținută în Baza Statistică, instituită prin O.C. nr. 05/1998, s-a cerut constituirea unei garanții la nivelul cel mai ridicat al datoriei vamale, ce a rezultat din această operațiune de vămuire, respectiv 2 dolari SUA/kg, în sumă totală de 264.082.193 lei. Reclamanta a contestat măsura dispusă, precum și actele administrativ-jurisdicționale, pronunțate în soluționarea contestației sale. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 247/F din 6 noiembrie 2001, a respins contestația formulată de SC T.T. SRL Brașov, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că importatorul nu a prezentat documentele concludente, pentru determinarea valorii în vamă în termenul de 30 de zile de la ridicarea mărfii prevăzut de lege, motiv pentru care organul de control a procedat corect la executarea garanției la valoarea stabilită. Sentința nr. 247/F din 6 noiembrie 2001 nu a fost atacată cu recurs. În cauza ce face obiectul dosarului de față, SC T.T. SRL Brașov, prin reprezentantul legal al societății, asociat unic, a formulat cerere de repunere în termenul de recurs, pierdut în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ. În motivarea cererii, asociatul unic al societății a arătat că sentința nr. 247/F din 6 noiembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, a fost comunicată la data de 18 decembrie 2001, iar în această perioadă, până la 23 aprilie 2002, a fost plecat în Germania.

Cererea este nefondată. Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa”. În cauză însă, petentul nu a dovedit cu nici un act susținerile sale, motiv pentru care se va respinge cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de repunere în termen formulată de SC T.T. SRL Brașov, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.