ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 15/2004

S-a luat în examinare recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.522 din 7 mai

2003 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal s-a prezentat intimatul

– reclamant P.A., lipsind recurenta – pârâtă Casa Județeană de Pensii Cluj.

Procedura completă.

Intimatul – reclamant a solicitat

respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a

hotărârii atacate, pentru considerentele din întâmpinarea formulată în cauză.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 25 martie 2003, P.A. a

solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj să se dispună

anularea hotărârii nr.8533 din 17 martie 2003, prin care comisia constituită

pentru aplicarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr.198/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute

în aceste acte normative.

De asemenea, a cerut obligarea pârâtei la

să-i recunoască calitatea de persoană persecutată pentru motive etnice.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că urmare a aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din comuna Gula, județul Cluj la București.

Că, deși a făcut dovada nașterii în

această din urmă localitate, în timpul refugiului părinților, pârâta i-a

respins cererea pentru considerente ce nu-și găsesc suport în reglementarea

legală în vigoare.

Curtea de Apel Cluj – Secția comercială

și de contencios administrativ prin sentința civilă nr.522 din 7 mai 2003 a

admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

În esență, instanța de fond a reținut că normele

legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd, în mod imperativ,

înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești

pretinse. Că, pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui

tratament discriminatoriu minorilor refugiați împreună cu părinții sau născuți

în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin egal pentru toți

cetățenii săi.

Împotriva hotărârii a declarat recurs

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta a susținut că în mod eronat

prima instanță a admis acțiunea, deoarece reclamantul P.A. nu și-a schimbat

domiciliul, fiind născut în municipiul București.

Prin urmare, el nu a suferit persecuții

din motive etnice și nu putea fi încadrat în categoria persoanelor refugiate,

prevăzută de art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 127/2002.

Critica nu este întemeiată.

Cu actele de stare civilă și certificatul

nr. C/3225 din 21 noiembrie 2002 s-a dovedit că reclamantul P.A. s-a născut la

data de 25 februarie 1944 în București, în timpul refugiului părinților săi din

comuna Gula, județul Cluj, determinat de aplicarea Dictatului de la Viena.

Perioada de refugiu a fost cuprinsă între

25 februarie 1944 și 6 martie 1945.

Curtea de Apel Cluj a reținut în mod

corect această stare de fapt, ca și concluzia că Legea nr.189/2000, cu

modificările și completările ulterioare nu-i exclude pe cei născuți în timpul

refugiului de la beneficiul instituit prin art.1 lit.c al Ordonanței Guvernului

nr.105/1999, de vreme ce indiscutabil, ei au suportat împreună cu părinții aceleași

privațiuni datorate strămutării familiei în altă localitate decât aceea de

domiciliu.

Ținând seama de aceste considerente și de

inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea

fi invocate din oficiu, conform art.306 alin.2 din Codul de procedură civilă,

urmează a se respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.522 din 7 mai 2003 a

Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

ianuarie 2004.