ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4103/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 aprilie 2003, N.I. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 8876 din 19 martie 2003, prin care Comisia constituită pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în acest act normativ. De asemenea, a cerut obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană persecutată pentru motive etnice. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că urmare a aplicării Dictatului de le Viena în Ardealul de Nord, părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din comuna Tășnad, județul Satu Mare, în comuna Livezeni, județul Hunedoara și apoi, la Arad.

Că, deși a făcut dovada nașterii sale în această ultimă localitate, pârâta i-a respins cererea pe baza unor argumente eronate, ce nu-și găsesc suport în normele legale aplicabile în materie. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 546 din 13 mai 2003, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată. Instanța a reținut că reclamantul N.I. s-a născut după refugiul familiei sale din localitatea de domiciliu, dar această împrejurare nu este de natură a justifica refuzul recunoașterii statutului de refugiat din chiar momentul nașterii. Că oricum, reclamantul a suferit aceleași consecințe negative de ordin material și moral, așa încât el este îndreptățit să beneficieze de toate facilitățile instituite pentru persoanele refugiate, prin dispozițiile O.G.

nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj. Recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea, deoarece reclamantul nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în municipiul Arad, unde a suferit persecuții pentru motive etnice. Că, deci, nu erau întrunite cerințele prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 127/2002 și soluția care se impunea, era aceea de menținere a hotărârii nr. 8876 din 19 martie 2003. Recursul este nefondat. Cu actele de stare civilă și declarațiile autentice ale martorilor T.A. și N.I., anexate în dosar, reclamantul N.I. a făcut dovada nașterii la data de 5 iunie 1943. în municipiul Arad, unde părinții săi se refugiaseră din comuna Tășnad, județul Satu Mare, datorită ocupării Ardealului de Nord de către autoritățile hortyste.

Perioada de refugiu a fost cuprinsă între luna decembrie 1940 și luna aprilie 1945. Curtea de Apel Cluj a reținut corect această stare de fapt, ca și concluzia că Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în refugiu, de la beneficiul instituit prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, de vreme ce indiscutabil, ei au suportat, alături de părinți, aceleași privațiuni datorate strămutării în altă localitate, decât aceea de domiciliu. Argumentele invocate de recurentă în legătură cu pretinsa inexistență a persecuției reclamantului din motive etnice, nu își găsesc fundament în dispozițiile normative care reglementează materia, anume art. 1 și 2 din H.G.

nr. 127/2002 și respectiv, art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Ținând seama de aceste considerente, precum și de lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ar putea fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 546 din 13 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2003.