ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2592/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată sub

nr. 458/2003, M.V., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, a

solicitat anularea hotărârii nr. 4234/2002, emisă de pârâtă, prin care i-a fost

respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, contestatorul

a arătat că s-a născut în timpul refugiului părinților săi din teritoriul

Ardealului de Nord, aflat sub ocupație străină în perioada 6 septembrie 1940-6

martie 1945.

Prin sentința civilă nr. 129/2003

s-a admis contestația, s-a anulat hotărârea nr. 4234 din 15 octo 2002 a

intimatei Casa Județeană de Pensii Cluj, care a fost obligată să recunoască

petentului, statutul de refugiat, pe perioada 11 mai 1942 – 6 martie 1945, cu

acordarea indemnizației prevăzută de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 1

octombrie 2002.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

Contestatorul s-a născut după ce

părinții săi s-au refugiat, ca urmare a persecuțiilor etnice la care a fost

supus.

Această împrejurare nu poate să

conducă pentru cel născut în refugiu, la un alt regim juridic, decât al

părinților săi.

Nașterea în timpul refugiului a

contestatorului a avut aceleași consecințe de ordin material si moral,

vătămătoare și asupra noului născut, ca și pentru ceilalți membrii ai familiei.

În consecință, contestatorul

beneficiază de toate drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a formulat

recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o astfel:

Legea nr. 189/2000, în art. 1 și 2

și H.G. nr. 127/2002, în art. 1 și 2, prevăd în mod expres și limitativ,

categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi, astfel că nu a

existat temei legal pentru acordarea drepturilor.

Pentru a beneficia de prevederile

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, era necesar ca persoana,

datorită persecuțiilor etnice, să-și fi schimbat domiciliul, ori, în speță,

contestatorul s-a născut în localitatea de refugiu, comuna Pojorta, care

aparținea Statului român.

Stabilind categoriile beneficiare,

nu are relevanță că nu s-a prevăzut expres excluderea celor născuți în perioada

refugiului, în sens contrariu s-ar adăuga la lege.

Instanța de fond nu a motivat în

drept, soluția dată.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Este adevărat că Legea nr. 189/2000

și H.G. nr. 127/2002 prevăd categoriile de persoane beneficiare a drepturilor

acordate, însă categoria celor ce s-au născut în timpul refugiului, nu a fost

exclusă.

Acordarea drepturilor, și acestora

din urmă, nu constituie o adăugire la lege, întrucât pe considerente de

echitate și aplicare egală a legii, cei născuți în timpul refugiului nu pot

avea un alt statut, decât al părinților.

Așa cum bine s-a motivat, refugiul

părinților s-a datorat persecuțiilor etnice, cu consecințe pe întreaga

perioadă, astfel încât neajunsurile morale și materiale s-au resfrânt și asupra

celor născuți în refugiu.

Așa cum rezultă din finalul

considerentelor, soluția a fost motivată în drept.

Față de considerentele expuse,

constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 129

din 11 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 iunie 2003.