ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1704/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 4

octombrie 2002, reclamanta D.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 2533 din 9 septembrie 2002 și obligarea

pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că, în mod nejustificat, pârâta a refuzat să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși și-a dovedit calitatea de refugiată.

Prin sentința civilă nr. 533/ din 27

noiembrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 2533 din 9

septembrie 2002 și a obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul de

refugiat pe intervalul 22 februarie 1942 – 6 martie 1945 și să-i achite

drepturile legale cuvenite, cu începere de la 1 octombrie 2002.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamanta a avut calitatea de refugiat pentru perioada

cuprinsă între data nașterii și cea a încetării refugiului, suportând alături

de părinții săi, urmările persecuției etnice la care au fost supuși aceștia în

urma Dictatului de la Viena.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că

soluția adoptată de instanță contravine prevederilor legale, întrucât Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, nu se referă și la persoanele care s-au

născut în timpul în care au fost strămutați ori refugiați părinții lor.

Examinând cauza față de motivul

invocat și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Instanța de fond a reținut în mod

întemeiat că reclamanta a dobândit prin naștere, situația de refugiat a

părinților săi, statut care nu conferă persoanei respective, nici cetățenia și

nici domiciliul statului primitor.

Ca refugiată alături de părinții

săi, reclamanta a dobândit domiciliul și cetățenia din statul de origine ale

părinților săi, fiind privată de folosirea locuinței și a tuturor bunurilor

acestora din localitatea de domiciliu, ceea ce reprezintă o modalitate de

persecuție etnică.

Întrucât reclamanta îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu  modificările

și completările ulterioare, se constată că instanța de fond a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 533 din 27 noiembrie

2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 mai 2003.