ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7187/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 13 ianuarie 2004, B.N. a

solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună

anularea hotărârii nr. 12.812 din 25 noiembrie 2003, prin care Comisia

constituită pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte

normative.

De asemenea, a cerut obligarea

pârâtei, să-i recunoască calitatea de persoană persecutată pentru motive

etnice.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că urmare a aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din satul Bârlea, județul Cluj, în comuna Titești, județul

Argeș. Că, deși a făcut dovada nașterii sale în localitatea respectivă, pârâta

i-a respins cererea, cu o motivare ce nu-și găsește suport în probele

administrate.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 163 din 3

februarie 2004, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

În esență, instanța a reținut că o

atare soluție se impune, întrucât dispozițiile legale în vigoare [art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000], nu înlătură persoanele născute în refugiu, de la

acordarea facilităților instituite.

Ținând seama și de contextul general

în care cetățenii români au suferit prejudicii, prin refugiere, s-a apreciat că

pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament

discriminatoriu, persoanelor născute în refugiu, statul având îndatorirea de

protecție și sprijin în mod egal a tuturor cetățenilor.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta a susținut că în mod

greșit prima instanță a admis acțiunea, deoarece nici O.G. nr. 105/1999, nici

actele normative modificatoare adoptate ulterior (Legea nr. 189/2000 și legea nr.

367/2001), nu fac referire la persoanele care s-au născut în timpul refugiului

părinților lor. Că, de vreme ce nu și-a schimbat domiciliul (fiind născut în

comuna Titești, aparținând Statului român), reclamantul nu a suferit persecuții

din motive etnice.

Critica este neîntemeiată.

Cu actele depuse la dosar, precum și

declarațiile autentificate ale martorilor M.B. și R.D., s-a dovedit că din

cauza represiunii exercitate de autoritățile maghiare de ocupație, la data de 1

august 1942, părinții reclamantului B.N. au fost nevoiți să părăsească satul

Bârlea, din județul Cluj și să se refugieze în comuna Titești, din județul

Argeș.

Reclamantul s-a născut în această

din urmă localitate, la 19 februarie 1942.

Curtea de Apel Cluj a reținut în mod

corect această stare de fapt, ca și concluzia că Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în refugiu,

de la beneficiul instituit prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, de vreme

ce indiscutabil, ei au suportat împreună cu părinții, aceleași privațiuni

datorate strămutării în altă localitate, decât aceea de domiciliu.

Având în vedere aceste considerente

și inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar

putea fi reținute din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează

a se respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 163 din 3 februarie

2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2004.