ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7187/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 13 ianuarie 2004, B.N. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 12.812 din 25 noiembrie 2003, prin care Comisia constituită pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte normative. De asemenea, a cerut obligarea pârâtei, să-i recunoască calitatea de persoană persecutată pentru motive etnice. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că urmare a aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din satul Bârlea, județul Cluj, în comuna Titești, județul Argeș.

Că, deși a făcut dovada nașterii sale în localitatea respectivă, pârâta i-a respins cererea, cu o motivare ce nu-și găsește suport în probele administrate. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 163 din 3 februarie 2004, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată. În esență, instanța a reținut că o atare soluție se impune, întrucât dispozițiile legale în vigoare [art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000], nu înlătură persoanele născute în refugiu, de la acordarea facilităților instituite. Ținând seama și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii, prin refugiere, s-a apreciat că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, persoanelor născute în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal a tuturor cetățenilor.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj. Recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea, deoarece nici O.G. nr. 105/1999, nici actele normative modificatoare adoptate ulterior (Legea nr. 189/2000 și legea nr. 367/2001), nu fac referire la persoanele care s-au născut în timpul refugiului părinților lor. Că, de vreme ce nu și-a schimbat domiciliul (fiind născut în comuna Titești, aparținând Statului român), reclamantul nu a suferit persecuții din motive etnice. Critica este neîntemeiată. Cu actele depuse la dosar, precum și declarațiile autentificate ale martorilor M.B. și R.D., s-a dovedit că din cauza represiunii exercitate de autoritățile maghiare de ocupație, la data de 1 august 1942, părinții reclamantului B.N.

au fost nevoiți să părăsească satul Bârlea, din județul Cluj și să se refugieze în comuna Titești, din județul Argeș. Reclamantul s-a născut în această din urmă localitate, la 19 februarie 1942. Curtea de Apel Cluj a reținut în mod corect această stare de fapt, ca și concluzia că Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în refugiu, de la beneficiul instituit prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, de vreme ce indiscutabil, ei au suportat împreună cu părinții, aceleași privațiuni datorate strămutării în altă localitate, decât aceea de domiciliu. Având în vedere aceste considerente și inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi reținute din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., urmează a se respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 163 din 3 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2004.