ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4520/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 9 aprilie 2003, S.F. a

solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj. să se dispună

anularea hotărârii nr. 6541 din 20 decembrie 2002, prin care Comisia

constituită pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste

acte normative.

De asemenea, a cerut obligarea

pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană persecutată pentru motive etnice.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că urmare

a aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost nevoiți să se

refugieze din localitatea Mica, județul Cluj, în orașul Petroșani, județul

Hunedoara. Că, deși a făcut dovada nașterii în această din urmă localitate, în

timpul refugiului părinților, comisia sesizată i-a respins cererea, pentru

considerente ce nu-și găsesc suport în dispozițiile legale în vigoare.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 595 din 20

mai 2003, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

În esență, instanța a reținut că din

interpretarea prevederilor cuprinse în O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000, rezultă că beneficiază de drepturile recunoscute persoanelor

refugiate, și copiii născuți în timpul refugiului părinților, pentru motive

etnice.

Hotărârea a fost atacată cu recurs

de către pârâta

Casa

Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta a susținut că în mod

eronat prima instanță a admis acțiunea, deoarece strămutarea în altă

localitate, decât cea de domiciliu, este o modalitate de persecuție etnică, cu

condiția ca persoana respectivă să existe la data strămutării și să fi avut

domiciliul într-o localitate de unde a fost strămutată sau refugiată.

Având în vedere

această împrejurare și reglementarea legală adoptată în materie, care nu

include în sfera persoanelor beneficiare și pe copiii născuți în timpul

refugiului, soluția ce trebuia pronunțată, este aceea de respingere a acțiunii

introduse de reclamanta S.F.

Critica nu este

întemeiată.

Cu actele de stare civilă și

declarațiile autentice ale martorilor C.M. și R.M., s-a dovedit că reclamanta

S.F. s-a născut la data de 12 iulie 1943. în orașul Petroșani, județul

Hunedoara, în timpul refugiului părinților săi din localitatea Mica, județul

Cluj, determinat de aplicarea Dictatului de la Viena.

Perioada refugiului a fost cuprinsă

între luna iulie 1941 și luna iunie 1945.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, a reținut în mod judicios această

stare de fapt, ca și concluzia că Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în refugiu, de la

beneficiul instituit prin art. 1 lit. C) al O.G. nr. 105/1999, de vreme ce

indiscutabil, ei au suportat împreună cu părinții, aceleași privațiuni datorate

strămutării familiei în altă localitate, decât aceea de domiciliu.

Ținând seama de aceste considerente

și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care ar

putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează

a se dispune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 595 din 20 mai 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 decembrie 2003.