ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1421/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1421/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de
31 martie 2000, reclamantul M.A. a chemat în judecată Baroul de avocați al
județului Mureș și Consiliul U.A.R., solicitând a fi obligată să-i repartizeze
cauze din oficiu.
Prin sentința civilă nr. 216/2001 a
Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,
pronunțată în fond după casarea sentinței civile nr. 140/2000 a aceleiași
instanțe, de Către Curtea Supremă de Justsiție, secția de contencios
administrativ, prin decizia nr. 1791/2001, acțiunea a fost respinsă ca
nefondată. S-a reținut că reclamantului nu i s-a încălcat un drept prevăzut de
lege, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs în termen reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat
că instanța a reținut greșit că numai baroul are dreptul de a desemna avocații
să susțină cauze din oficiu, baroul neavând un drept exclusiv, de a refuza
solicitarea clienților, a reprezentanților Parchetelor sau a instanțelor, în
sensul desemnării sale ca apărător din oficiu în anumite dosare.
Verificând cauza în funcție de
motivele de recurs, formulate în lumina dispozițiilor art. 304
1
C.
proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.
În conformitate cu dispozițiile art.
103 din Statutul profesiei de avocat, baroul are dreptul să desemneze avocați
din oficiu, cu precădere pe cei stagiari sau tineri. Cum Baroul de avocați
Mureș nu avea obligația legală de a-l desemna pe reclamant (care este avocat
pensionar) să acorde asistență juridică din oficiu, în mod corect acțiunea a
fost respinsă ca neîntemeiată. Din cuprinsul dispozițiilor legale nu rezultă că
baroul trebuie să se supună solicitării clienților, reprezentanților
Parchetului sau instanțelor de judecată, de a fi desemnat un anumit avocat
(respectiv recurentul), pentru a acorda într-o anumită cauză, asistență
juridică din oficiu.
În prezent recurentul a fost
suspendat din exercitarea activității de avocat, astfel încât nu mai poate
susține acțiunea, inclusiv recursul, formulată în considerarea calității de
avocat.
Având în vedere considerentele mai
sus, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare
de ordine publică a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.A.,
împotriva sentinței civile nr. 216 din 24 decembrie 2001 a Curții de Apel Târgu
Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 8 aprilie 2003.