ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 492/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.T. a solicitat, în contradictoriu cu Baroul Iași și cu Consiliul U.A.R., anularea deciziei nr. 5788/2000, privind refuzul de a fi înscris în Tabloul Avocaților din Baroul Iași. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este membru al Colegiului Avocaților din Republica Moldova, îndeplinind astfel condițiile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 51/1995, pentru a fi înscris în tabloul avocaților și a colabora cu un avocat din Baroul Iași.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 142 din 7 noiembrie 2000, a respins acțiunea, iar Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, în recursul reclamantului, a casat sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, motivând că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și, totodată, nu s-a pronunțat asupra nulității deciziei nr. 5788/2000.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 55 din 20 mai 2002, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 5788/2000 și a dispus înscrierea reclamantului, ca avocat, în Baroul Iași, reținând, în esență, următoarele: Decizia nr. 5788/2000 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 51/1995, întrucât reclamantul este cetățean român, absolvent al Facultății de Drept - Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași și nu se află în nici unul din cazurile de nedemnitate sau de incompatibilitate prevăzute de lege. Împotriva sentinței a declarat recurs Consiliul U.A.R.

și Consiliul Baroului Iași, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând: întâi, că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției invocate, privind tardivitatea acțiunii; în al doilea rând, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină; în al treilea rând, că reclamantul nu a dovedit un drept recunoscut de Legea nr. 51/1995, care i-a fost încălcat; în fine, că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, soluționând cererea, ca pe una de primire în avocatură, deși s-a cerut numai înscrierea în Tabloul Avocaților din Baroul Iași. Recursul este fondat. Potrivit art. 137 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Din întâmpinarea formulată în scris, la 11 septembrie 2000, rezultă că, Consiliul Baroului Iași a invocat tardivitatea acțiunii, înregistrată la 11 august 2000, în raport cu data la care i-a fost comunicată reclamantului, decizia nr. 5788/2000, însă instanța a soluționat fondul cauzei, fără a se pronunța în prealabil asupra excepției, așa cum prevede textul precitat. Procedând în acest mod, instanța a încălcat principiile fundamentale privind dreptul la apărare al părților, respectiv nu s-a pronunțat asupra apărărilor invocate pe calea excepțiilor întemeiate pe dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, ceea ce constituie, potrivit art. 304 pct. 10 C. proc. civ., motiv de casare a sentinței.

Așa fiind, soluția adoptată este nelegală și netemeinică, iar recursul, fondat, urmând să fie admis, casată sentința și trimisă cauza spre o nouă judecată, cu respectarea dispozițiilor legale sus-menționate. Cu ocazia rejudecării, în raport cu soluția ce se va adopta, cu privire la excepția întemeiată pe dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, instanța va examina și aspectele de fond invocate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Avocaților din România și de Consiliul Baroului Iași, împotriva sentinței nr. 55/CA din 20 mai 2002, a Curții de Apel Iași. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2003.