ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 492/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul P.T. a solicitat, în contradictoriu cu Baroul

Iași și cu Consiliul U.A.R., anularea deciziei nr. 5788/2000, privind refuzul

de a fi înscris în Tabloul Avocaților din Baroul Iași.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că este membru al Colegiului Avocaților din Republica Moldova,

îndeplinind astfel condițiile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 51/1995,

pentru a fi înscris în tabloul avocaților și a colabora cu un avocat din Baroul

Iași.

Curtea de Apel Iași, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 142 din 7 noiembrie 2000, a

respins acțiunea, iar Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios

administrativ, în recursul reclamantului, a casat sentința, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare, motivând că instanța a interpretat greșit dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și, totodată, nu s-a pronunțat asupra

nulității deciziei nr. 5788/2000.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel

Iași, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 55 din 20

mai 2002, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 5788/2000 și a dispus

înscrierea reclamantului, ca avocat, în Baroul Iași, reținând, în esență,

următoarele:

Decizia nr. 5788/2000 a fost emisă

cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 51/1995, întrucât reclamantul este

cetățean român, absolvent al Facultății de Drept - Universitatea „Alexandru

Ioan Cuza” Iași și nu se află în nici unul din cazurile de nedemnitate sau de

incompatibilitate prevăzute de lege.

Împotriva sentinței a declarat

recurs Consiliul U.A.R. și Consiliul Baroului Iași, pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând: întâi, că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției

invocate, privind tardivitatea acțiunii; în al doilea rând, că hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină; în al treilea rând, că reclamantul nu a

dovedit un drept recunoscut de Legea nr. 51/1995, care i-a fost încălcat; în

fine, că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, soluționând cererea, ca

pe una de primire în avocatură, deși s-a cerut numai înscrierea în Tabloul

Avocaților din Baroul Iași.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 137 C. proc. civ.,

instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și

asupra celor de fond, care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în

fond a pricinii.

Din întâmpinarea formulată în scris,

la 11 septembrie 2000, rezultă că, Consiliul Baroului Iași a invocat

tardivitatea acțiunii, înregistrată la 11 august 2000, în raport cu data la

care i-a fost comunicată reclamantului, decizia nr. 5788/2000, însă instanța a

soluționat fondul cauzei, fără a se pronunța în prealabil asupra excepției, așa

cum prevede textul precitat.

Procedând în acest mod, instanța a

încălcat principiile fundamentale privind dreptul la apărare al părților,

respectiv nu s-a pronunțat asupra apărărilor invocate pe calea excepțiilor

întemeiate pe dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, ceea ce constituie,

potrivit art. 304 pct. 10 C. proc. civ., motiv de casare a sentinței.

Așa fiind, soluția adoptată este

nelegală și netemeinică, iar recursul, fondat, urmând să fie admis, casată

sentința și trimisă cauza spre o nouă judecată, cu respectarea dispozițiilor

legale sus-menționate.

Cu ocazia rejudecării, în raport cu

soluția ce se va adopta, cu privire la excepția întemeiată pe dispozițiile art.

5 din Legea nr. 29/1990, instanța va examina și aspectele de fond invocate în

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Avocaților din România

și de Consiliul Baroului Iași, împotriva sentinței nr. 55/CA din 20 mai 2002, a

Curții de Apel Iași.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 februarie 2003.