ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3070/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 11 august 2000, reclamantul P.T. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Consiliul Baroului Iași și Consiliul Uniunii Avocaților din România (în

prezent Consiliul Uniunii Barourilor din România), anularea deciziei nr. 5788/2000,

privind refuzul de a fi înscris în tabloul avocaților din Baroul Iași.

În motivare, reclamantul a

arătat că este membru al Colegiului Avocaților din Republica Moldova,

îndeplinind, astfel, condițiile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 51/1995,

pentru a fi înscris în tabloul avocaților și a colabora cu un avocat din Baroul

Iași.

Curtea de Apel Iași, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 142 din 7 noiembrie 2000,

a respins acțiunea, iar Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ,

a casat sentința, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, motivând că instanța a

interpretat greșit dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și,

totodată, nu s-a pronunțat asupra nulității deciziei nr. 5788/2000.

Rejudecând cauza, Curtea de

Apel Iași, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 55 din 20

mai 2002, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 5788/2000 și a dispus

înscrierea reclamantului, ca avocat, în Baroul Iași, reținând în speță, că

decizia nr. 5788/2000 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 51/1995,

întrucât reclamantul este cetățean român, absolvent al Facultății de Drept „Alexandru

Ioan Cuza” Iași și nu se află în nici unul dintre cazurile de nedemnitate sau

de incompatibilitate prevăzute de lege.

Recursul declarat împotriva

acestei sentințe de către pârâți a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 492 din 6 februarie 2003, cauza

fiind trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Instanța de control judiciar

a apreciat că soluția se impune, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat

asupra excepției de tardivitate a acțiunii, invocată de către pârâți.

La a doua rejudecare în fond

după casare, Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 107/CA din 4 iulie 2003, a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și a respins

acțiunea reclamantului P.T.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, întrucât reclamantul a înțeles să se judece cu organele

de conducere ale autorităților administrative - Baroul Iași și Uniunea

Avocaților din România și aceste organe nu au personalitate juridică, se impune

admiterea lipsei calității procesuale pasive a pârâților și respingerea

acțiunii, nemaiprezentând relevanță analizarea excepției de tardivitate a

acțiunii invocată de pârâți.

Împotriva sentinței au

declarat recurs, în termen legal, Consiliul Uniunii Avocaților din România și

Consiliul Baroului Iași, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9

și 10, coroborate cu cele ale art. 274 C. proc. civ., exclusiv modificarea

soluției cu privire la cheltuielile de judecată.

Recurenții au susținut că

față de hotărârea de respingere a acțiunii, neacordarea cheltuielilor de

judecată, pârâților, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 274 C. proc.

civ., deși prin actul de dosarul nr. 1717/2003, s-a făcut dovada efectuării acestor

cheltuieli.

Critica formulată este

neîntemeiată.

În conformitate cu

prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții, va

fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Întrucât, din încheierea de

la 30 iunie 2003, în care s-au consemnat concluziile părților, nu rezultă că

pârâții, prin avocatul F.Z., au solicitat acordarea cheltuielilor judiciare,

rezultă că nu au fost întrunite cerințele textului legal mai sus invocat și că

instanța de fond, după casare, nu a fost învestită cu o astfel de cerere,

pentru a putea dispune obligarea reclamantului, la plata acestor cheltuieli.

Având în vedere că soluția

instanței este legală și temeinică, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâții Consiliul Uniunii Avocaților din România și Consiliul Baroului Iași

împotriva sentinței civile nr. 107/CA din 4 iulie 2003 a Curții de Apel Iași,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2005.