ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3070/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3070/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 11 august 2000, reclamantul P.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Baroului Iași și Consiliul Uniunii Avocaților din România (în prezent Consiliul Uniunii Barourilor din România), anularea deciziei nr. 5788/2000, privind refuzul de a fi înscris în tabloul avocaților din Baroul Iași. În motivare, reclamantul a arătat că este membru al Colegiului Avocaților din Republica Moldova, îndeplinind, astfel, condițiile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 51/1995, pentru a fi înscris în tabloul avocaților și a colabora cu un avocat din Baroul Iași.
Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 142 din 7 noiembrie 2000, a respins acțiunea, iar Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a casat sentința, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, motivând că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și, totodată, nu s-a pronunțat asupra nulității deciziei nr. 5788/2000. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 55 din 20 mai 2002, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 5788/2000 și a dispus înscrierea reclamantului, ca avocat, în Baroul Iași, reținând în speță, că decizia nr. 5788/2000 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 51/1995, întrucât reclamantul este cetățean român, absolvent al Facultății de Drept „Alexandru Ioan Cuza” Iași și nu se află în nici unul dintre cazurile de nedemnitate sau de incompatibilitate prevăzute de lege.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe de către pârâți a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 492 din 6 februarie 2003, cauza fiind trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Instanța de control judiciar a apreciat că soluția se impune, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de tardivitate a acțiunii, invocată de către pârâți. La a doua rejudecare în fond după casare, Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 107/CA din 4 iulie 2003, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și a respins acțiunea reclamantului P.T.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, întrucât reclamantul a înțeles să se judece cu organele de conducere ale autorităților administrative - Baroul Iași și Uniunea Avocaților din România și aceste organe nu au personalitate juridică, se impune admiterea lipsei calității procesuale pasive a pârâților și respingerea acțiunii, nemaiprezentând relevanță analizarea excepției de tardivitate a acțiunii invocată de pârâți. Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, Consiliul Uniunii Avocaților din România și Consiliul Baroului Iași, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10, coroborate cu cele ale art. 274 C. proc. civ., exclusiv modificarea soluției cu privire la cheltuielile de judecată.
Recurenții au susținut că față de hotărârea de respingere a acțiunii, neacordarea cheltuielilor de judecată, pârâților, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., deși prin actul de dosarul nr. 1717/2003, s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli. Critica formulată este neîntemeiată. În conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Întrucât, din încheierea de la 30 iunie 2003, în care s-au consemnat concluziile părților, nu rezultă că pârâții, prin avocatul F.Z., au solicitat acordarea cheltuielilor judiciare, rezultă că nu au fost întrunite cerințele textului legal mai sus invocat și că instanța de fond, după casare, nu a fost învestită cu o astfel de cerere, pentru a putea dispune obligarea reclamantului, la plata acestor cheltuieli.
Având în vedere că soluția instanței este legală și temeinică, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții Consiliul Uniunii Avocaților din România și Consiliul Baroului Iași împotriva sentinței civile nr. 107/CA din 4 iulie 2003 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.