ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8030/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 581/S din 21 decembrie 2007, Tribunalul Brașov a respins excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, lipsei calității de reprezentant a M.E.F. pentru Statul Român, lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat legal de M.E.F. și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comuna Hălchiu prin primar. A admis în parte acțiunea formulată de S.H.O. și în consecință: a constatat nevalabilitatea titlului cu care Statul Român a preluat cota de ½ parte din imobilul situat în comuna Hălchiu, Județul Brașov, înscris în CF nr. 3659 Hălchiu, sub nr. top.

155 și a obligat pârâta comuna Hălchiu prin primar, să facă reclamantului, în condițiile Legii nr. 10/2001, o ofertă de restituire în echivalent a cotei de ½ parte din imobilul menționat și a respins restul pretențiilor. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență, că prin contractul de vânzare – cumpărare încheiat la 23 martie 1973 între S.M. și S.A. în calitate de vânzători și reclamantul S.H.O. și S.R.M., în calitate de cumpărători, reclamantul și fosta soție a acestuia au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, compus din construcție și teren în suprafață de 680,40 m.p., înscris în CF nr. 3659 Hălchiu, sub nr. top. 153. Prin Decizia nr. 927 din 31 octombrie 1987 emisă de fostul birou permanent al Consiliului executiv al Consiliului Popular al Județului Brașov s-a decis trecerea fără plată, în proprietatea statului a cotei de ½ parte din imobilul menționat, cotă ce a aparținut reclamantei.

Prin aceeași decizie s-a dispus preluarea de către stat a celeilalte cote de ½ parte din imobilul în litigiu, de la numita S.R., cu plata către aceasta a sumei de 17.500 lei, cu titlu de despăgubiri. Reclamantul și fosta soție a acestuia au urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001. Sub aspectul fondului cauzei, prima instanță a reținut calitatea de persoană îndreptățită la restituire a reclamantului, că imobilul în litigiu a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 numitei M.E., prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 586 din 22 ianuarie 1998, încheiat între persoana menționată și SC C. SA, astfel că imobilul nu mai poate fi restituit în natură. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Statul Român prin M.E.F., Comuna Hălchiu prin primar și reclamantul S.H.O.

Prin criticile formulate reclamantul a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că imobilul a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 numitei M.E., în condițiile în care a solicitat instanței cercetarea valabilității contractului de dobândire și pe această cale, restituirea în natură a imobilului. Tot astfel, reclamantul a mai susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de restituire a imobilului către fosta sa soție, după cum nu s-a pronunțat nici asupra cererii vizând constatarea nulității titlului statului asupra imobilului. Prin apelul declarat de Statul Român prin M.F.P. a criticat hotărârea întrucât prima instanță, greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei părți, întrucât imobilul se află în patrimoniul comunei Hălchiu.

Apelanta pârâtă comuna Hălchiu a criticat hotărârea sub aspectul greșitei identificări a unității deținătoare a imobilului, susținând că acesta nu se află în patrimoniul unității administrativ teritoriale, ci face parte din domeniul privat al statului conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998. Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 85/A din 12 septembrie 2008 a respins excepțiile tardivității și nulității apelului declarat de pârâta Comuna Hălchiu prin Primar și excepția tardivității apelului declarat de pârâtul Statul Român prin M.F.P. A admis apelurile declarate de reclamantul S.H.O. și Statul Român împotriva sentinței civile nr. 581/S din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Brașov.

A schimbat în parte această hotărâre în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin M.E.F. A constatat nevalabilitatea titlului cu care Statul Român a preluat întregul imobil situat în comuna Hălchiu, județul Brașov, înscris în CF nr. 3659 Hălchiu, cu nr. top. 155 și a obligat pârâta comuna Hălchiu prin Primar să facă reclamantului, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, o ofertă de restituire în echivalent a întregului imobil. A păstrat restul dispozițiilor sentinței. A respins apelul declarat de pârâta comuna Hălchiu prin Primar. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Din considerentele sentinței apelate, rezultă că tribunalul a examinat valabilitatea titlului statului, stabilind că dispozițiile Decretului nr. 223/1974 contraveneau legii fundamentale cât și tratatelor internaționale ratificate de România.

În mod corespunzător, s-a arătat că imobilul a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, terțului M.E., instanța justificând soluția de restituire în echivalent, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prin recunoașterea efectelor contractului de vânzare-cumpărare prin care terțul a dobândit imobilul. Câtă vreme valabilitatea actului translativ de proprietate nu a fost contestată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, reclamantul nu poate pretinde restituirea în natură a imobilului. Curtea a apreciat ca întemeiată critica formulată de reclamant cu privire la restituirea în totalitate a imobilului în litigiu și nu doar în cotă de ½ parte cum greșit a reținut prima instanță.

În privința apelului declarat de pârâtul Statul Român prin M.F., curtea a reținut lipsa calității procesuale pasive a acestei părți, imobilul aflându-se în domeniul privat al Comunei Hălchiu prin efectul art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta Comuna Hălchiu prin Primar, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Dezvoltând critica de nelegalitate recurenta a susținut că imobilul în litigiu nu a aparținut domeniului privat al Comunei Hălchiu, ci s-a aflat în administrarea SC C. SA Brașov, astfel că acțiunea trebuia admisă împotriva Statului Român prin M.E.F., conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Recursul nu este fondat.

Statul Român poate fi subiect al raportului juridic născut din aplicarea Legii nr. 10/2001, republicată doar în situația de excepție reglementată de art. 28 din legea specială, în cazul în care unitatea deținătoare nu poate fi identificată. În cauză, reclamantul a notificat Prefectura Brașov și Primăria Comunei Hălchiu, iar instanțele de judecată au fost sesizate cu o contestație la Legea nr. 10/2001 împotriva refuzului nejustificat al Primarului Comunei Hălchiu de a răspunde la notificare. În speță, din actele dosarului rezultă că imobilul în litigiu s-a aflat în administrarea Consiliului local al Comunei Hălchiu, SC C. SA Brașov, fiind o unitate specializată în vânzarea de locuințe. Față de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul declarat de pârâta Comuna Hălchiu prin Primar împotriva Deciziei civile nr. 85/A din 12 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Comuna Hălchiu prin Primar împotriva Deciziei civile nr. 85/A din 12 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2009 .