ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8030/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8030/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor
cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 581/S din 21 decembrie 2007,
Tribunalul Brașov a respins excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului
Brașov, lipsei calității de reprezentant a M.E.F. pentru Statul Român, lipsa
calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat legal de M.E.F.
și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comuna Hălchiu prin primar.
A admis în parte acțiunea
formulată de S.H.O. și în consecință: a constatat nevalabilitatea titlului cu
care Statul Român a preluat cota de ½ parte din imobilul situat în
comuna Hălchiu, Județul Brașov, înscris în CF nr. 3659 Hălchiu, sub nr. top.
155 și a obligat pârâta comuna Hălchiu prin primar, să facă reclamantului, în
condițiile Legii nr. 10/2001, o ofertă de restituire în echivalent a cotei de
½ parte din imobilul menționat și a respins restul pretențiilor.
Pentru a hotărî astfel,
prima instanță a reținut în esență, că prin contractul de vânzare – cumpărare
încheiat la 23 martie 1973 între S.M. și S.A. în calitate de vânzători și
reclamantul S.H.O. și S.R.M., în calitate de cumpărători, reclamantul și fosta
soție a acestuia au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, compus
din construcție și teren în suprafață de 680,40 m.p., înscris în CF nr. 3659
Hălchiu, sub nr. top. 153.
Prin Decizia nr. 927 din 31
octombrie 1987 emisă de fostul birou permanent al Consiliului executiv al
Consiliului Popular al Județului Brașov s-a decis trecerea fără plată, în
proprietatea statului a cotei de ½ parte din imobilul menționat, cotă ce
a aparținut reclamantei.
Prin aceeași decizie s-a
dispus preluarea de către stat a celeilalte cote de ½ parte din imobilul
în litigiu, de la numita S.R., cu plata către aceasta a sumei de 17.500 lei, cu
titlu de despăgubiri.
Reclamantul și fosta soție a
acestuia au urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Sub aspectul fondului
cauzei, prima instanță a reținut calitatea de persoană îndreptățită la
restituire a reclamantului, că imobilul în litigiu a fost înstrăinat în baza
Legii nr. 112/1995 numitei M.E., prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 586
din 22 ianuarie 1998, încheiat între persoana menționată și SC C. SA, astfel că
imobilul nu mai poate fi restituit în natură.
Împotriva acestei sentințe
au declarat apel Statul Român prin M.E.F., Comuna Hălchiu prin primar și
reclamantul S.H.O.
Prin criticile formulate
reclamantul a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că imobilul a
fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 numitei M.E., în condițiile în care
a solicitat instanței cercetarea valabilității contractului de dobândire și pe
această cale, restituirea în natură a imobilului.
Tot astfel, reclamantul a
mai susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de restituire a
imobilului către fosta sa soție, după cum nu s-a pronunțat nici asupra cererii
vizând constatarea nulității titlului statului asupra imobilului.
Prin apelul declarat de
Statul Român prin M.F.P. a criticat hotărârea întrucât prima instanță, greșit a
respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei părți, întrucât
imobilul se află în patrimoniul comunei Hălchiu.
Apelanta pârâtă comuna Hălchiu
a criticat hotărârea sub aspectul greșitei identificări a unității deținătoare
a imobilului, susținând că acesta nu se află în patrimoniul unității
administrativ teritoriale, ci face parte din domeniul privat al statului
conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.
Curtea de Apel Brașov,
secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 85/A
din 12 septembrie 2008 a respins excepțiile tardivității și nulității apelului
declarat de pârâta Comuna Hălchiu prin Primar și excepția tardivității apelului
declarat de pârâtul Statul Român prin M.F.P.
A admis apelurile declarate
de reclamantul S.H.O. și Statul Român împotriva sentinței civile nr. 581/S din
21 decembrie 2007 a Tribunalului Brașov.
A schimbat în parte această
hotărâre în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a
Statului Român prin M.E.F.
A constatat nevalabilitatea
titlului cu care Statul Român a preluat întregul imobil situat în comuna
Hălchiu, județul Brașov, înscris în CF nr. 3659 Hălchiu, cu nr. top. 155 și a
obligat pârâta comuna Hălchiu prin Primar să facă reclamantului, în condițiile
reglementate de Legea nr. 10/2001, o ofertă de restituire în echivalent a
întregului imobil.
A păstrat restul
dispozițiilor sentinței.
A respins apelul declarat de
pârâta comuna Hălchiu prin Primar.
Pentru a decide astfel,
curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Din considerentele sentinței
apelate, rezultă că tribunalul a examinat valabilitatea titlului statului,
stabilind că dispozițiile Decretului nr. 223/1974 contraveneau legii
fundamentale cât și tratatelor internaționale ratificate de România.
În mod corespunzător, s-a
arătat că imobilul a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, terțului M.E.,
instanța justificând soluția de restituire în echivalent, potrivit art. 26 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001, prin recunoașterea efectelor contractului de
vânzare-cumpărare prin care terțul a dobândit imobilul.
Câtă vreme valabilitatea
actului translativ de proprietate nu a fost contestată printr-o hotărâre
judecătorească irevocabilă, reclamantul nu poate pretinde restituirea în natură
a imobilului.
Curtea a apreciat ca întemeiată
critica formulată de reclamant cu privire la restituirea în totalitate a
imobilului în litigiu și nu doar în cotă de ½ parte cum greșit a reținut
prima instanță.
În privința apelului
declarat de pârâtul Statul Român prin M.F., curtea a reținut lipsa calității
procesuale pasive a acestei părți, imobilul aflându-se în domeniul privat al
Comunei Hălchiu prin efectul art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998.
Împotriva acestei din urmă
decizii a declarat recurs pârâta Comuna Hălchiu prin Primar, invocând motivul
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând critica de
nelegalitate recurenta a susținut că imobilul în litigiu nu a aparținut
domeniului privat al Comunei Hălchiu, ci s-a aflat în administrarea SC C. SA Brașov,
astfel că acțiunea trebuia admisă împotriva Statului Român prin M.E.F., conform
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Recursul nu este fondat.
Statul Român poate fi
subiect al raportului juridic născut din aplicarea Legii nr. 10/2001,
republicată doar în situația de excepție reglementată de art. 28 din legea
specială, în cazul în care unitatea deținătoare nu poate fi identificată.
În cauză, reclamantul a
notificat Prefectura Brașov și Primăria Comunei Hălchiu, iar instanțele de
judecată au fost sesizate cu o contestație la Legea nr. 10/2001 împotriva
refuzului nejustificat al Primarului Comunei Hălchiu de a răspunde la
notificare.
În speță, din actele
dosarului rezultă că imobilul în litigiu s-a aflat în administrarea Consiliului
local al Comunei Hălchiu, SC C. SA Brașov, fiind o unitate specializată în
vânzarea de locuințe.
Față de cele arătate, în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta Comuna
Hălchiu prin Primar împotriva Deciziei civile nr. 85/A din 12 septembrie 2008 a
Curții de Apel Brașov va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de pârâta Comuna Hălchiu prin Primar împotriva Deciziei civile
nr. 85/A din 12 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi
8 octombrie 2009
.