ÎCCJ, decizie (scj.ro #81872)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81872) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Acțiune

în revendicare în regim de carte funciară a unui imobil preluat

fără titlu de către Stat. Înscrierea dreptului de proprietate al

fostului proprietar și radierea înscrierii dreptului asupra imobilului

dobândit în baza cumpărării în temeiul Legii nr. 112/1995.

Preferabilitatea titlului proprietarului tabular.

Cuprins

pe materii :

Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate.

Index

alfabetic :

rectificare de carte funciară

-

imobil

-

drept de proprietate

-

acțiune în revendicare

Legea nr. 7/1996, art. 59

Decretul-Lege nr. 115/1938

În

situația imobilelor evidențiate în regim real de publicitate,

acțiunea în revendicare se întemeiază pe înscrierile operate în

cartea funciară, titularul dreptului înscris putând opune dreptul său

oricărei persoane care pretinde un drept real, indiferent de titlul pe

care îl deține, dacă acesta din urmă nu are înscris dreptul în

cartea funciară.

Înscrierea

dreptului de proprietate în evidențele reale imobiliare are

forță deplină probatorie și efect constitutiv de drept,

conform art.17 din Decretul-Lege nr.115/1938 și creează în favoarea

titularului dreptului o prezumție legală de proprietate, care nu

poate fi combătută decât printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă în rectificare de C.F., întemeiată

pe unul din motivele prevăzute de art.34 din Decretul-Lege nr.115/1938.

Înscrierea

în cartea funciară a dreptului de proprietate al fostului proprietar al

unui imobil preluat fără titlu de Statul Român, cu același titlu

de dobândire avut anterior, îl îndreptățește pe acesta

la

restituirea imobilului și

la redobândirea posesiei. Ca atare, în

situația în care s-a dispus radierea din cartea funciară a dreptului

de proprietate al cumpărătorilor imobilului în baza Legii nr.

112/199, în cadrul acțiunii în revendicare, este preferabil titlul

fostului proprietar care are calitatea de proprietar tabular.

ICCJ,

Secția I civilă nr. 8277 din 22 noiembrie 2011

Reclamantul

P.G.V. a chemat în judecată pe pârâții Ș.C. și Ș.A.,

solicitând să se dispună obligarea pârâților să îi lase în

deplină proprietate și posesie imobilul situat în Brașov,

înscris în C.F. 16689, nr. top 6721/2/8, compus din casă cu teren de

545,24 m.p. Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea,

completând-o cu noi petite având ca obiect evacuarea pârâților din

imobilul în litigiu și respectiv, intabularea dreptului de proprietate al

asupra acestuia.

Prin

sentința civilă nr.272/S din 12 septembrie 2005, Tribunalul

Brașov

a respins acțiunea, reținând că imobilul în

litigiu a constituit proprietatea reclamantului P.G.V., cu titlul de drept

donație dobândit de la G.P., conform celor de sub B+3, B+10. Ulterior, la

data de 9.08.1979, a fost înscris în cartea funciară dreptul de

proprietate al Statului Român asupra acestui imobil, în baza Decretului

nr.223/1974.

În

prezent, asupra imobilului în litigiu este înscris dreptul de proprietate al

pârâților Ș.C. și Ș.A., cu titlul de drept cumpărare

prin SC C. SA, conform Legii nr.l12/1995.

Instanța

de fond a reținut că, prin sentința civilă nr.9726/1999 a

Judecătoriei Brașov a fost admisă acțiunea formulată

de reclamantul P.V. în contradictoriu cu pârâții SC R. SRL, Municipiul

Brașov prin primar și Consiliul Județean Brașov și s-a

constatat nulitatea absolută a Deciziei nr.975/1978 emisă de

Consiliul Popular Județean Brașov în baza Decretului nr.223/1974, s-a

constatat că Statul Român deține imobilul identificat mai sus

fără titlu, au fost obligați pârâții să lase în

deplină proprietate reclamantului acest imobil și s-a dispus

rectificarea CF 16689 Brașov nr.top 6721/2/8, în sensul radierii dreptului

de proprietate al Statului Român și al înscrierii dreptului de proprietate

al reclamantului. Această sentință a rămas definitivă

prin respingerea apelurilor prin decizia civilă nr.61/A/2000 a Tribunalului

Brașov și irevocabilă prin anularea recursului ca insuficient

timbrat, prin decizia civilă nr.  765/R/2000 a Curții de Apel

Brașov.

Totodată,

tribunalul a arătat că, prin decizia civilă nr.770/R/2003 a

Curții de Apel Brașov a fost admis recursul declarat de pârâții

Ș.C. și Ș.A. împotriva deciziei civile nr.425/A/2003 a

Tribunalului Brașov, care a fost modificată în sensul admiterii

apelului declarat de aceiași apelanți împotriva sentinței civile

nr. 14926/2002 a Judecătoriei Brașov, care a fost schimbată în

tot, în sensul respingerii acțiunii civile formulate de reclamantul P.V.

împotriva pârâților Ș.C. și Ș.A., având ca obiect

constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare

nr.341/1997 și rectificarea cărții funciare.

Curtea

de Apel Brașov a considerat că pârâții au fost de bună

credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare

menționat, iar la data cumpărării figura în C.F. în calitate de

proprietar Statul Român, nefiind notată existența vreunui proces de

revendicare.

Așadar,

actul translativ de proprietate prin care pârâții au dobândit imobilul în

litigiu a fost considerat ca fiind valabil încheiat, iar această

hotărâre este opozabilă tuturor părților din litigiul de

față.

Acțiunea

dedusă judecății a fost calificată drept o acțiune în

revendicare în modalitatea comparării titlurilor. Această modalitate

presupune examinarea titlurilor deținute de părți cu privire la

același bun, titluri provenite de la autori diferiți, pentru a se

stabili care dintre ele este mai caracterizat.

În speță,

titularii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, înscriși

ca atare în cartea funciară, sunt pârâții Ș.C. și

Ș.A., împotriva cărora a fost respinsă în mod irevocabil o

acțiune în rectificare C.F. întemeiată pe motivul

nevalabilității titlului (art.34 pct.l din D-L nr.115/1938), prin

decizia civilă nr.770/2003 a Curții de Apel Brașov.

Așadar,

pârâții sunt beneficiarii unei prezumții legale absolute de

proprietate cu privire la imobilul în litigiu, în considerarea

particularităților regimului de carte funciară.

S-a

reținut că revendicarea prin compararea titlurilor, respectiv a

actelor juridice translative de proprietate ale părților, poate fi

invocată numai când obiectul litigiului îl constituie un imobil aflat în

regim de evidență personală, iar nu reală, cum este

sistemul cărților funciare, unde înscrierea are efect constitutiv de

drept, conform art.l7 din Decretul Lege 115/1938.

Având

în vedere că pârâții au calitatea de proprietari tabulari asupra

imobilului în litigiu, iar acțiunea în rectificare C.F. îndreptată

împotriva lor a fost respinsă, titlul lor este preferabil oricărui

titlu invocat de orice altă persoană care pretinde același drept

asupra imobilului, fără însă ca acest drept să fie înscris

în cartea funciară.

Astfel

fiind, instanța a apreciat că înscrierea dreptului de proprietate al

pârâților în cartea funciară, corelativ cu respingerea acțiunii

formulate de reclamant pentru constatarea nulității actului juridic

prin care pârâții au dobândit acest drept și pentru rectificarea CF,

prin hotărâre judecătorească irevocabilă și

ținând totodată seama de caracteristicile regimului real de

evidență imobiliară, titlul pârâților este preferabil celui

al reclamantului, înscrierea dreptului de proprietate al pârâților în

cartea funciară nemaiputând fi legalmente rectificată.

Împotriva

acestei sentințe a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin

decizia nr.704/Ap din 30.11.2005, Curtea de Apel Brașov, Secția

civilă

a respins apelul, ca nefondat, reținând că tribunalul

a pronunțat o soluție temeinică și legală, raportând

considerentele acesteia la Decretul-Lege nr.115/1938.

Acest

act normativ este cel care a guvernat contractul de vânzare-cumpărare

încheiat de către pârâți, iar potrivit art.59 din Legea nr.7/1996

actul juridic încheiat anterior intrării în vigoare a acestei legi

neînscris în cartea funciară, își produce efectele la data înscrierii

în CF, potrivit regimului juridic la data încheierii lui.

Instanța

de fond nu a omis să analizeze faptul că și apelantul a fost

înscris în CF sub B 10. Această înscriere a fost valabilă

illo

tempore

, în prezent ea fiind radiată și prin urmare,

neactuală.

Ori,

din perspectiva dispozițiilor Decretului Lege nr. 115/1938 și a

principiilor ce guvernează publicitatea imobiliară bazată pe

cărțile funciare, soluția adoptată la fond cu privire la

titlu de proprietate al pârâților este legală, instanța de apel

însușindu-și întru totul considerentele tribunalului.

În ceea

ce privește rectificarea de C.F. cerută în prezenta acțiune,

curtea de apel a arătat că în mod corect a reținut tribunalul

că asupra acestei chestiuni și între aceleași părți

s-a pronunțat o altă hotărâre judecătorească ce a

intrat în puterea lucrului judecat, o nouă judecată pe această

problemă nemaiputând fi reluată.

Împotriva

acestei decizii, a exercitat calea de atac a recursului reclamantul P.G.V.,

invocând în drept

dispozițiile

art.304 pct.8 și pct.9 C.proc.civ.

În

motivarea recursului, reclamantul a arătat că instanțele de fond

în mod greșit nu au analizat acțiunea în revendicare prin comparare

de titluri, situație în care erau obligate să procedeze la compararea

drepturilor autorilor de la care provin titlurile exhibate, urmând să se

dea eficiență titlului care provine de la autorul al cărui drept

este preferabil.

Titlul

statului a fost desființat retroactiv, constatându-se că în mod

eronat a fost intabulat în C.F., acesta neavând calitatea de adevărat

proprietar al imobilului și, în consecință, nici dreptul de a-l

înstrăina.

Pe de

altă parte, autorii recurentului au dobândit imobilul prin cumpărare

și construire, dreptul de proprietate fiind înscris în C.F., ceea ce face

ca titlul reclamantului să aibă o forță probatorie

deplină potrivit art.17 din D-L nr.115/1938.

Rectificarea

de C.F., ca petit subsecvent cererii principale de revendicare, se

încadrează în situația prevăzută de art.34 din D-L

nr.115/1938, respectiv nevalabilitatea înscrierii sau a titlului, având

importanță valabilitatea înscrierii dreptului de proprietate al

Statul Român și nu al pârâților.

Recurentul-reclamant a susținut că

instanța de apel a analizat în mod greșit și insuficient

motivele de apel și a interpretat în mod eronat textele legii,

pronunțând astfel o soluție greșită și cu încălcarea

legii.

Recursul

este fondat în sensul celor ce succed :

În

speță, instanțele de fond au stabilit situația de fapt,

reținând că imobilul în litigiu a constituit proprietatea

reclamantului P.G.V., cu titlul de drept donație dobândit de la G.P.,

conform celor de sub B+3, B+10 și că această înscriere a

reclamantului în C.F. sub B 10. a fost valabilă

illo tempore

, în

prezent ea fiind radiată și prin urmare, neactuală.

Pe

parcursul soluționării prezentei pricini în recurs, s-a dispus

suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art.244 pct.1

C.proc.civ., până la soluționarea irevocabilă a litigiilor

purtate între părți, având ca obiect rectificarea C.F. privind

imobilul în litigiu.

Astfel,

prin decizia civilă nr.784/R din 2 iunie 2009 a Curții de Apel

Brașov, irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată

de reclamantul P.V. în contradictoriu cu pârâții Ș.C. și

Ș.A., s-a constatat că înscrierea dreptului de proprietate al

pârâților Ș.C. și A. în C.F. nr.16689 al localității

Brașov nr. top 6721/2/8/1 nu a fost valabil făcută și s-a

dispus radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâților din C.F.

De

asemenea, prin sentința civilă nr.6254 a Judecătoriei

Brașov, a fost admisă în parte cererea formulată de

reclamanții Ș.C. și Ș.A. și s-a constatat că

aceștia au calitatea de proprietari ai imobilului situat în Brașov,

înscris în C.F. nr.108340 Brașov, provenită prin conversia pe hârtie

a C.F. nr.16689 Brașov, nr. topo 6721/2/8/1, compus din casă de

cărămidă și teren de 332 m.p., cu titlu de cumpărare

conform contractului de vânzare-cumpărare nr.341/1997 și atribuire

prin Ordinul Prefectului nr.256/1999. Au fost respinse, ca neîntemeiate

celelalte capete de cerere ale acțiunii prin care reclamanții au

solicitat să se constate că înscrierea dreptului de proprietate al

pârâtului P.G.V. asupra imobilului mai sus-menționat, în temeiul

încheierii nr.45000/2009 a OCPI Brașov nu este valabilă, deoarece

efectele sentinței civile nr.9726/1999 a Judecătoriei Brașov, în

temeiul căreia pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate au

încetat, față de existența dreptului de proprietate al

reclamanților; să se constate că înscrierea dreptului de

proprietate al pârâtului P.G.V. asupra imobilului casă și teren din

C.F. nu mai este în concordanță cu situația reală

actuală a imobilului în care locuiesc reclamanții; rectificarea CF

108340 Brașov, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului

P.G.V. de la B+1 și revenirea la situația de C.F. în favoarea

vechiului proprietar, pârâtul Statul Român și ICRAL Brașov cu drept

de administrare operativă; radierea dreptului de proprietate al Statului

Român și al dreptului de administrare operativă  al ICRAL Brașov

și înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra

imobilului, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.341/1997.

În

motivarea acestei sentințe, instanța a reținut că, pârâtul

P.G.V. a obținut în mod irevocabil, prin decizia nr.784/R/2009 a

Curții de Apel Brașov, radierea dreptului de proprietate înscris în

favoarea reclamanților asupra imobilului, ca urmare a neîntocmirii

încheierii de C.F. care a stat la baza efectuării înscrierii acestui drept

real. Ulterior, în baza sentinței civile nr.9726/1999 a Judecătoriei

Brașov și a deciziei nr.784/R/2009 a Curții de Apel Brașov,

și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului, în calitate de

fost proprietar al cărui imobil a fost preluat fără titlu de

Statul Român, conform încheierii nr.45000/2009 a OCPI Brașov.

În ceea ce privește capetele de cerere

respinse, ca neîntemeiate, judecătoria a avut în vedere că,

față de ipotezele expres prevăzute de art.34 din Legea

nr.7/1996, motivele invocate de reclamanți nu se încadrează în

limitele unei cereri de rectificare, deoarece niciuna din ipotezele

prevăzute de art.34 din lege nu a fost dovedită în speță de

reclamanți, opozabilitatea sau lipsa de opozabilitate a titlurilor

reciproce de

proprietate ale părților neconstituind un motiv de

rectificare a C.F.

S-a

arătat, în consecință, că efectele juridice ale

hotărârilor în temeiul cărora pârâtul s-a înscris în C.F. se produc,

situația de carte funciară concordă cu starea juridică

prezentată în aceste titluri ale pârâtului, nu s-a dovedit stingerea

dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul pârâtului, calitatea

sa de proprietar nefiind infirmată în justiție, iar din această

perspectivă nu s-a dovedit nici vreun motiv de nulitate a înscrierii în

C.F.

Soluția

pronunțată de Judecătoria Brașov a rămas

definitivă prin decizia civilă nr.112/Ap/2011 a Tribunalului

Brașov  și irevocabilă prin decizia civilă nr.1405/R/2011 a

Curții de Apel Brașov.

În

considerentele hotărârii pronunțate de Tribunalului Brașov, prin

care au fost respinse apelurile declarate în cauză de reclamanții

Ș.C. și Ș.A. și de pârâtul Statul Român, s-a reținut

că „este adevărat că dreptul de proprietate al reclamanților-cumpărători

potrivit Legii nr.112/1995 a fost statuat definitiv și irevocabil prin

decizia civilă nr.770/R/2003 a Curții de Apel Brașov (...)

însă reclamanții au dobândit dreptul de proprietate de la un

neproprietar, în timp ce dreptul de proprietate al pârâtului P.V. s-a

născut dintr-un titlu provenit de la o persoană al cărui drept

de proprietate nu a fost contestat, respectiv prin donație, conform

mențiunii de la B+10 din C.F. 16689 Brașov.”

Totodată,

s-a reținut că hotărârea judecătorească prin care s-a

constatat nulitatea absolută a titlului statului și s-a dispus

rectificarea cărții funciare nu este constitutivă de drepturi,

deoarece dreptul de proprietate al pârâtului P.V. nu s-a născut prin

dispoziția instanței, ci acesta era preexistent și nu s-a

înscris în C.F. ca un drept nou. În concluzie, instanța a constatat

că titlul pârâtului este preferabil celui al reclamanților, fiind

consolidat prin reînscrierea acestuia în cartea funciară la momentul

radierii dreptului reclamanților din aceeași carte funciară.

Tribunalul

Brașov a reținut și că hotărârea

judecătorească menționată are efect declarativ, confirmând cu

efect retroactiv, faptul că dreptul de proprietate asupra imobilului în

litigiu nu a ieșit niciodată din patrimoniul intimatului-pârât P.V.,

fiind pierdută în favoarea statului numai posesia. Ulterior, pârâtul și-a

înscris dreptul de proprietate în C.F. cu același titlu de dobândire avut

anterior, respectiv cu titlu de donație. Chiar dacă reclamanții

nu au fost părți în litigiul respectiv, hotărârea nefiindu-le

opozabilă, sentința respectivă produce efecte juridice în ceea

ce privește recunoașterea dreptului de proprietate al acestuia asupra

imobilului, drept înscris în C.F. cu efect de opozabilitate față de

terți. Sub acest aspect, instanța a concluzionat în sensul că cererea

de rectificare a înscrierilor în C.F. întemeiată pe art.34 pct.1, 3

și 4 din Legea nr.7/1996 este nefondată.

Având

în vedere aceste hotărâri judecătorești și faptul că

recurentul-reclamant P.G.V. și-a înscris dreptul de proprietate asupra

imobilului în C.F., potrivit art.32 alin.(1) din Decretul-Lege nr.115/1938,

înscrierea dreptului de proprietate în evidențele reale imobiliare

creează în favoarea titularului dreptului o prezumție legală de

proprietate care nu poate fi combătută decât printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă în rectificare de C.F.,

întemeiată pe vreunul din motivele prevăzute de art.34 din

Decretul-Lege nr.115/1938.

Or, intimații

Ș. nu au obținut o asemenea hotărârea judecătorească,

acțiunea acestora în justiție prin

care au solicitat

rectificarea înscrierilor în C.F. întemeiată pe art.34 din Legea nr.7/1996

fiind respinsă, ca nefondată, în mod irevocabil, după cum deja

s-a reținut.

În situația imobilelor evidențiate în regim

real de publicitate, acțiunea în revendicare se întemeiază pe

înscrierile operate în C.F., titularul dreptului înscris putând opune dreptul

său oricărei persoane care pretinde un drept real, indiferent de

titlul pe care îl deține, dacă acesta din urmă nu are înscris

dreptul în cartea funciară.

În

același sens, intabularea dreptului de proprietate al recurentului în C.F.

are forță deplină probatorie și efect constitutiv de drept,

conform art.17 din Decretul-Lege nr.115/1938.

Cum reclamantul-recurent are calitatea de proprietar

tabular asupra imobilului în litigiu, iar acțiunea de rectificare a C.F.

îndreptată împotriva sa a fost respinsă, titlul său de

proprietate este preferabil față de titlul

pârâților-intimați, al căror drept de proprietate nu este înscris

în C.F.

Pe de

altă parte, este de reținut că prin sentința civilă

nr.9726/1999 a Judecătoriei Brașov, irevocabilă, s-a constatat

nu numai nulitatea titlului statului de preluare a imobilului și faptul

că Statul Român deține imobilul fără titlu, dar s-a dispus

și obligarea pârâților SC R. SRL Brașov, Municipiul Brașov

prin primar și Consiliul Județean Brașov să lase în

deplină proprietate reclamantului acest imobil, precum și

rectificarea CF 16689 Brașov nr.top 6721/2/8, în sensul radierii dreptului

de proprietate al Statului Român și al înscrierii dreptului de proprietate

al reclamantului.

Iar,

prin decizia civilă nr.784/R/2009 a Curții de Apel Brașov,

irevocabilă, s-a dispus radierea înscrierii dreptului de proprietate al

pârâților Ș.C. și Ș.A. din C.F.

În

temeiul acestor hotărâri judecătorești, reclamantul și-a

intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului, în calitate de fost

proprietar al cărui imobil a fost preluat fără titlu de Statul

Român. Acest drept a fost înscris în C.F. ca un drept preexistent, cu

același titlu de dobândire avut anterior, respectiv cu titlu de

donație, drept care nu a ieșit niciodată din patrimoniul

proprietarului P.V.

În cauza Atanasiu

și alții contra României

se arată că un „bun

actual" există în patrimoniul

proprietarilor

deposedați abuziv de către stat doar dacă s-a pronunțat

în prealabil o hotărâre

judecătorească definitivă și executorie prin care

nu

numai că s-a recunoscut calitatea de proprietar, ci s-a și dispus

expres în sensul restituirii bunului

(paragrafe 140 și 143).

Urmare a hotărârii Curții din cauza Atanasiu

și având în vedere că reclamantului i s-a recunoscut, printr-o

hotărâre judecătorească anterioară, dreptul la restituirea

imobilului solicitat în prezenta cauză,

circumstanțele

factuale de natura celor din speță permit

recurentului recunoașterea unui drept

la restituirea imobilului și îl

îndreptățesc

la redobândirea posesiei.

Ca urmare, reclamantul are un

„bun actual” din perspectiva C.E.D.O. și speranța legitimă de

a-l dobândi.

Față

de toate considerentele reținute, Înalta Curte a constatat că

recursul declarat de reclamant este fondat, fiind întrunite cerințele

art.304 pct.9 C.proc.civ., astfel încât, în baza art.312 alin.(1) C.proc.civ.,

acesta a fost admis, cu consecința modificării hotărârilor

pronunțate în cauză, în sensul admiterii acțiunii în parte

și obligării pârâților să lase reclamantului în proprietate

și posesie imobilul în litigiu.