ÎCCJ, decizie (scj.ro #81872)

Acțiune în revendicare în regim de carte funciară a unui imobil preluat fără titlu de către Stat. Înscrierea dreptului de proprietate al fostului proprietar și radierea înscrierii dreptului asupra imobilului dobândit în baza cumpărării în temeiul Legii nr. 112/1995. Preferabilitatea titlului proprietarului tabular. Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate. Index alfabetic : rectificare de carte funciară - imobil - drept de proprietate - acțiune în revendicare Legea nr. 7/1996, art. 59 Decretul-Lege nr. 115/1938 În situația imobilelor evidențiate în regim real de publicitate, acțiunea în revendicare se întemeiază pe înscrierile operate în cartea funciară, titularul dreptului înscris putând opune dreptul său oricărei persoane care pretinde un drept real, indiferent de titlul pe care îl deține, dacă acesta din urmă nu are înscris dreptul în cartea funciară.

Înscrierea dreptului de proprietate în evidențele reale imobiliare are forță deplină probatorie și efect constitutiv de drept, conform art.17 din Decretul-Lege nr.115/1938 și creează în favoarea titularului dreptului o prezumție legală de proprietate, care nu poate fi combătută decât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă în rectificare de C.F., întemeiată pe unul din motivele prevăzute de art.34 din Decretul-Lege nr.115/1938. Înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al fostului proprietar al unui imobil preluat fără titlu de Statul Român, cu același titlu de dobândire avut anterior, îl îndreptățește pe acesta la restituirea imobilului și la redobândirea posesiei. Ca atare, în situația în care s-a dispus radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al cumpărătorilor imobilului în baza Legii nr. 112/199, în cadrul acțiunii în revendicare, este preferabil titlul fostului proprietar care are calitatea de proprietar tabular.

ICCJ, Secția I civilă nr. 8277 din 22 noiembrie 2011 Reclamantul P.G.V. a chemat în judecată pe pârâții Ș.C. și Ș.A., solicitând să se dispună obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Brașov, înscris în C.F. 16689, nr. top 6721/2/8, compus din casă cu teren de 545,24 m.p. Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, completând-o cu noi petite având ca obiect evacuarea pârâților din imobilul în litigiu și respectiv, intabularea dreptului de proprietate al asupra acestuia. Prin sentința civilă nr.272/S din 12 septembrie 2005, Tribunalul Brașov a respins acțiunea, reținând că imobilul în litigiu a constituit proprietatea reclamantului P.G.V., cu titlul de drept donație dobândit de la G.P., conform celor de sub B+3, B+10.

Ulterior, la data de 9.08.1979, a fost înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al Statului Român asupra acestui imobil, în baza Decretului nr.223/1974. În prezent, asupra imobilului în litigiu este înscris dreptul de proprietate al pârâților Ș.C. și Ș.A., cu titlul de drept cumpărare prin SC C. SA, conform Legii nr.l12/1995. Instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr.9726/1999 a Judecătoriei Brașov a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P.V.

în contradictoriu cu pârâții SC R. SRL, Municipiul Brașov prin primar și Consiliul Județean Brașov și s-a constatat nulitatea absolută a Deciziei nr.975/1978 emisă de Consiliul Popular Județean Brașov în baza Decretului nr.223/1974, s-a constatat că Statul Român deține imobilul identificat mai sus fără titlu, au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate reclamantului acest imobil și s-a dispus rectificarea CF 16689 Brașov nr.top 6721/2/8, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și al înscrierii dreptului de proprietate al reclamantului. Această sentință a rămas definitivă prin respingerea apelurilor prin decizia civilă nr.61/A/2000 a Tribunalului Brașov și irevocabilă prin anularea recursului ca insuficient timbrat, prin decizia civilă nr. 765/R/2000 a Curții de Apel Brașov.

Totodată, tribunalul a arătat că, prin decizia civilă nr.770/R/2003 a Curții de Apel Brașov a fost admis recursul declarat de pârâții Ș.C. și Ș.A. împotriva deciziei civile nr.425/A/2003 a Tribunalului Brașov, care a fost modificată în sensul admiterii apelului declarat de aceiași apelanți împotriva sentinței civile nr. 14926/2002 a Judecătoriei Brașov, care a fost schimbată în tot, în sensul respingerii acțiunii civile formulate de reclamantul P.V. împotriva pârâților Ș.C. și Ș.A., având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.341/1997 și rectificarea cărții funciare. Curtea de Apel Brașov a considerat că pârâții au fost de bună credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare menționat, iar la data cumpărării figura în C.F.

în calitate de proprietar Statul Român, nefiind notată existența vreunui proces de revendicare. Așadar, actul translativ de proprietate prin care pârâții au dobândit imobilul în litigiu a fost considerat ca fiind valabil încheiat, iar această hotărâre este opozabilă tuturor părților din litigiul de față. Acțiunea dedusă judecății a fost calificată drept o acțiune în revendicare în modalitatea comparării titlurilor. Această modalitate presupune examinarea titlurilor deținute de părți cu privire la același bun, titluri provenite de la autori diferiți, pentru a se stabili care dintre ele este mai caracterizat. În speță, titularii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, înscriși ca atare în cartea funciară, sunt pârâții Ș.C.

și Ș.A., împotriva cărora a fost respinsă în mod irevocabil o acțiune în rectificare C.F. întemeiată pe motivul nevalabilității titlului (art.34 pct.l din D-L nr.115/1938), prin decizia civilă nr.770/2003 a Curții de Apel Brașov. Așadar, pârâții sunt beneficiarii unei prezumții legale absolute de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, în considerarea particularităților regimului de carte funciară. S-a reținut că revendicarea prin compararea titlurilor, respectiv a actelor juridice translative de proprietate ale părților, poate fi invocată numai când obiectul litigiului îl constituie un imobil aflat în regim de evidență personală, iar nu reală, cum este sistemul cărților funciare, unde înscrierea are efect constitutiv de drept, conform art.l7 din Decretul Lege 115/1938.

Având în vedere că pârâții au calitatea de proprietari tabulari asupra imobilului în litigiu, iar acțiunea în rectificare C.F. îndreptată împotriva lor a fost respinsă, titlul lor este preferabil oricărui titlu invocat de orice altă persoană care pretinde același drept asupra imobilului, fără însă ca acest drept să fie înscris în cartea funciară. Astfel fiind, instanța a apreciat că înscrierea dreptului de proprietate al pârâților în cartea funciară, corelativ cu respingerea acțiunii formulate de reclamant pentru constatarea nulității actului juridic prin care pârâții au dobândit acest drept și pentru rectificarea CF, prin hotărâre judecătorească irevocabilă și ținând totodată seama de caracteristicile regimului real de evidență imobiliară, titlul pârâților este preferabil celui al reclamantului, înscrierea dreptului de proprietate al pârâților în cartea funciară nemaiputând fi legalmente rectificată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr.704/Ap din 30.11.2005, Curtea de Apel Brașov, Secția civilă a respins apelul, ca nefondat, reținând că tribunalul a pronunțat o soluție temeinică și legală, raportând considerentele acesteia la Decretul-Lege nr.115/1938. Acest act normativ este cel care a guvernat contractul de vânzare-cumpărare încheiat de către pârâți, iar potrivit art.59 din Legea nr.7/1996 actul juridic încheiat anterior intrării în vigoare a acestei legi neînscris în cartea funciară, își produce efectele la data înscrierii în CF, potrivit regimului juridic la data încheierii lui. Instanța de fond nu a omis să analizeze faptul că și apelantul a fost înscris în CF sub B 10. Această înscriere a fost valabilă illo tempore , în prezent ea fiind radiată și prin urmare, neactuală.

Ori, din perspectiva dispozițiilor Decretului Lege nr. 115/1938 și a principiilor ce guvernează publicitatea imobiliară bazată pe cărțile funciare, soluția adoptată la fond cu privire la titlu de proprietate al pârâților este legală, instanța de apel însușindu-și întru totul considerentele tribunalului. În ceea ce privește rectificarea de C.F. cerută în prezenta acțiune, curtea de apel a arătat că în mod corect a reținut tribunalul că asupra acestei chestiuni și între aceleași părți s-a pronunțat o altă hotărâre judecătorească ce a intrat în puterea lucrului judecat, o nouă judecată pe această problemă nemaiputând fi reluată. Împotriva acestei decizii, a exercitat calea de atac a recursului reclamantul P.G.V., invocând în drept dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 C.proc.civ.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că instanțele de fond în mod greșit nu au analizat acțiunea în revendicare prin comparare de titluri, situație în care erau obligate să procedeze la compararea drepturilor autorilor de la care provin titlurile exhibate, urmând să se dea eficiență titlului care provine de la autorul al cărui drept este preferabil. Titlul statului a fost desființat retroactiv, constatându-se că în mod eronat a fost intabulat în C.F., acesta neavând calitatea de adevărat proprietar al imobilului și, în consecință, nici dreptul de a-l înstrăina. Pe de altă parte, autorii recurentului au dobândit imobilul prin cumpărare și construire, dreptul de proprietate fiind înscris în C.F., ceea ce face ca titlul reclamantului să aibă o forță probatorie deplină potrivit art.17 din D-L nr.115/1938.

Rectificarea de C.F., ca petit subsecvent cererii principale de revendicare, se încadrează în situația prevăzută de art.34 din D-L nr.115/1938, respectiv nevalabilitatea înscrierii sau a titlului, având importanță valabilitatea înscrierii dreptului de proprietate al Statul Român și nu al pârâților. Recurentul-reclamant a susținut că instanța de apel a analizat în mod greșit și insuficient motivele de apel și a interpretat în mod eronat textele legii, pronunțând astfel o soluție greșită și cu încălcarea legii. Recursul este fondat în sensul celor ce succed : În speță, instanțele de fond au stabilit situația de fapt, reținând că imobilul în litigiu a constituit proprietatea reclamantului P.G.V., cu titlul de drept donație dobândit de la G.P., conform celor de sub B+3, B+10 și că această înscriere a reclamantului în C.F.

sub B 10. a fost valabilă illo tempore , în prezent ea fiind radiată și prin urmare, neactuală. Pe parcursul soluționării prezentei pricini în recurs, s-a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art.244 pct.1 C.proc.civ., până la soluționarea irevocabilă a litigiilor purtate între părți, având ca obiect rectificarea C.F. privind imobilul în litigiu. Astfel, prin decizia civilă nr.784/R din 2 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P.V. în contradictoriu cu pârâții Ș.C. și Ș.A., s-a constatat că înscrierea dreptului de proprietate al pârâților Ș.C. și A. în C.F. nr.16689 al localității Brașov nr. top 6721/2/8/1 nu a fost valabil făcută și s-a dispus radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâților din C.F.

De asemenea, prin sentința civilă nr.6254 a Judecătoriei Brașov, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții Ș.C. și Ș.A. și s-a constatat că aceștia au calitatea de proprietari ai imobilului situat în Brașov, înscris în C.F. nr.108340 Brașov, provenită prin conversia pe hârtie a C.F. nr.16689 Brașov, nr. topo 6721/2/8/1, compus din casă de cărămidă și teren de 332 m.p., cu titlu de cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare nr.341/1997 și atribuire prin Ordinul Prefectului nr.256/1999. Au fost respinse, ca neîntemeiate celelalte capete de cerere ale acțiunii prin care reclamanții au solicitat să se constate că înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului P.G.V.

asupra imobilului mai sus-menționat, în temeiul încheierii nr.45000/2009 a OCPI Brașov nu este valabilă, deoarece efectele sentinței civile nr.9726/1999 a Judecătoriei Brașov, în temeiul căreia pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate au încetat, față de existența dreptului de proprietate al reclamanților; să se constate că înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului P.G.V. asupra imobilului casă și teren din C.F. nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului în care locuiesc reclamanții; rectificarea CF 108340 Brașov, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului P.G.V. de la B+1 și revenirea la situația de C.F.

în favoarea vechiului proprietar, pârâtul Statul Român și ICRAL Brașov cu drept de administrare operativă; radierea dreptului de proprietate al Statului Român și al dreptului de administrare operativă al ICRAL Brașov și înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.341/1997. În motivarea acestei sentințe, instanța a reținut că, pârâtul P.G.V. a obținut în mod irevocabil, prin decizia nr.784/R/2009 a Curții de Apel Brașov, radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea reclamanților asupra imobilului, ca urmare a neîntocmirii încheierii de C.F. care a stat la baza efectuării înscrierii acestui drept real.

Ulterior, în baza sentinței civile nr.9726/1999 a Judecătoriei Brașov și a deciziei nr.784/R/2009 a Curții de Apel Brașov, și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului, în calitate de fost proprietar al cărui imobil a fost preluat fără titlu de Statul Român, conform încheierii nr.45000/2009 a OCPI Brașov. În ceea ce privește capetele de cerere respinse, ca neîntemeiate, judecătoria a avut în vedere că, față de ipotezele expres prevăzute de art.34 din Legea nr.7/1996, motivele invocate de reclamanți nu se încadrează în limitele unei cereri de rectificare, deoarece niciuna din ipotezele prevăzute de art.34 din lege nu a fost dovedită în speță de reclamanți, opozabilitatea sau lipsa de opozabilitate a titlurilor reciproce de proprietate ale părților neconstituind un motiv de rectificare a C.F.

S-a arătat, în consecință, că efectele juridice ale hotărârilor în temeiul cărora pârâtul s-a înscris în C.F. se produc, situația de carte funciară concordă cu starea juridică prezentată în aceste titluri ale pârâtului, nu s-a dovedit stingerea dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul pârâtului, calitatea sa de proprietar nefiind infirmată în justiție, iar din această perspectivă nu s-a dovedit nici vreun motiv de nulitate a înscrierii în C.F. Soluția pronunțată de Judecătoria Brașov a rămas definitivă prin decizia civilă nr.112/Ap/2011 a Tribunalului Brașov și irevocabilă prin decizia civilă nr.1405/R/2011 a Curții de Apel Brașov. În considerentele hotărârii pronunțate de Tribunalului Brașov, prin care au fost respinse apelurile declarate în cauză de reclamanții Ș.C.

și Ș.A. și de pârâtul Statul Român, s-a reținut că „este adevărat că dreptul de proprietate al reclamanților-cumpărători potrivit Legii nr.112/1995 a fost statuat definitiv și irevocabil prin decizia civilă nr.770/R/2003 a Curții de Apel Brașov (...) însă reclamanții au dobândit dreptul de proprietate de la un neproprietar, în timp ce dreptul de proprietate al pârâtului P.V. s-a născut dintr-un titlu provenit de la o persoană al cărui drept de proprietate nu a fost contestat, respectiv prin donație, conform mențiunii de la B+10 din C.F. 16689 Brașov.” Totodată, s-a reținut că hotărârea judecătorească prin care s-a constatat nulitatea absolută a titlului statului și s-a dispus rectificarea cărții funciare nu este constitutivă de drepturi, deoarece dreptul de proprietate al pârâtului P.V.

nu s-a născut prin dispoziția instanței, ci acesta era preexistent și nu s-a înscris în C.F. ca un drept nou. În concluzie, instanța a constatat că titlul pârâtului este preferabil celui al reclamanților, fiind consolidat prin reînscrierea acestuia în cartea funciară la momentul radierii dreptului reclamanților din aceeași carte funciară. Tribunalul Brașov a reținut și că hotărârea judecătorească menționată are efect declarativ, confirmând cu efect retroactiv, faptul că dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu nu a ieșit niciodată din patrimoniul intimatului-pârât P.V., fiind pierdută în favoarea statului numai posesia. Ulterior, pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate în C.F.

cu același titlu de dobândire avut anterior, respectiv cu titlu de donație. Chiar dacă reclamanții nu au fost părți în litigiul respectiv, hotărârea nefiindu-le opozabilă, sentința respectivă produce efecte juridice în ceea ce privește recunoașterea dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, drept înscris în C.F. cu efect de opozabilitate față de terți. Sub acest aspect, instanța a concluzionat în sensul că cererea de rectificare a înscrierilor în C.F. întemeiată pe art.34 pct.1, 3 și 4 din Legea nr.7/1996 este nefondată. Având în vedere aceste hotărâri judecătorești și faptul că recurentul-reclamant P.G.V.

și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în C.F., potrivit art.32 alin.(1) din Decretul-Lege nr.115/1938, înscrierea dreptului de proprietate în evidențele reale imobiliare creează în favoarea titularului dreptului o prezumție legală de proprietate care nu poate fi combătută decât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă în rectificare de C.F., întemeiată pe vreunul din motivele prevăzute de art.34 din Decretul-Lege nr.115/1938. Or, intimații Ș. nu au obținut o asemenea hotărârea judecătorească, acțiunea acestora în justiție prin care au solicitat rectificarea înscrierilor în C.F. întemeiată pe art.34 din Legea nr.7/1996 fiind respinsă, ca nefondată, în mod irevocabil, după cum deja s-a reținut.

În situația imobilelor evidențiate în regim real de publicitate, acțiunea în revendicare se întemeiază pe înscrierile operate în C.F., titularul dreptului înscris putând opune dreptul său oricărei persoane care pretinde un drept real, indiferent de titlul pe care îl deține, dacă acesta din urmă nu are înscris dreptul în cartea funciară. În același sens, intabularea dreptului de proprietate al recurentului în C.F. are forță deplină probatorie și efect constitutiv de drept, conform art.17 din Decretul-Lege nr.115/1938. Cum reclamantul-recurent are calitatea de proprietar tabular asupra imobilului în litigiu, iar acțiunea de rectificare a C.F. îndreptată împotriva sa a fost respinsă, titlul său de proprietate este preferabil față de titlul pârâților-intimați, al căror drept de proprietate nu este înscris în C.F.

Pe de altă parte, este de reținut că prin sentința civilă nr.9726/1999 a Judecătoriei Brașov, irevocabilă, s-a constatat nu numai nulitatea titlului statului de preluare a imobilului și faptul că Statul Român deține imobilul fără titlu, dar s-a dispus și obligarea pârâților SC R. SRL Brașov, Municipiul Brașov prin primar și Consiliul Județean Brașov să lase în deplină proprietate reclamantului acest imobil, precum și rectificarea CF 16689 Brașov nr.top 6721/2/8, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și al înscrierii dreptului de proprietate al reclamantului. Iar, prin decizia civilă nr.784/R/2009 a Curții de Apel Brașov, irevocabilă, s-a dispus radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâților Ș.C.

și Ș.A. din C.F. În temeiul acestor hotărâri judecătorești, reclamantul și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului, în calitate de fost proprietar al cărui imobil a fost preluat fără titlu de Statul Român. Acest drept a fost înscris în C.F. ca un drept preexistent, cu același titlu de dobândire avut anterior, respectiv cu titlu de donație, drept care nu a ieșit niciodată din patrimoniul proprietarului P.V.

În cauza Atanasiu și alții contra României se arată că un „bun actual" există în patrimoniul proprietarilor deposedați abuziv de către stat doar dacă s-a pronunțat în prealabil o hotărâre judecătorească definitivă și executorie prin care nu numai că s-a recunoscut calitatea de proprietar, ci s-a și dispus expres în sensul restituirii bunului (paragrafe 140 și 143). Urmare a hotărârii Curții din cauza Atanasiu și având în vedere că reclamantului i s-a recunoscut, printr-o hotărâre judecătorească anterioară, dreptul la restituirea imobilului solicitat în prezenta cauză, circumstanțele factuale de natura celor din speță permit recurentului recunoașterea unui drept la restituirea imobilului și îl îndreptățesc la redobândirea posesiei.

Ca urmare, reclamantul are un „bun actual” din perspectiva C.E.D.O. și speranța legitimă de a-l dobândi. Față de toate considerentele reținute, Înalta Curte a constatat că recursul declarat de reclamant este fondat, fiind întrunite cerințele art.304 pct.9 C.proc.civ., astfel încât, în baza art.312 alin.(1) C.proc.civ., acesta a fost admis, cu consecința modificării hotărârilor pronunțate în cauză, în sensul admiterii acțiunii în parte și obligării pârâților să lase reclamantului în proprietate și posesie imobilul în litigiu.