ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1485/2017

Prin sentința civilă nr. 256 din 20 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. x/115/2009 s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naționale în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Băile Herculane, Orașul Băile Herculane prin Primar, A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., SC K. SRL și s-a respins cererea formulată de către pârâții F., G.

În pronunțarea acestei soluții tribunalul a reținut următoarele:

Prin acțiunea formulată, iar ulterior precizată, reclamantul a solicitat să se constate că Ministerul Apărării Naționale este proprietarul imobilului revendicat, iar în situația în care se impune compararea titlurilor, să se constate că titlul Ministerului Apărării este preferabil și să se dispună obligarea pârâților Consiliul Local, Primăria și Orașul Băile Herculane, A., B., H., I. și J., D., E., C., F., G. și SC K. SRL să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului imobilul situat în str. C., nr. top. A, înscris inițial în CF nr. X Băile Herculane - grădină în Lunca din sus în suprafață de 4907 m.p. cu construcția Vila, liber de orice sarcini; obligarea pârâților H., I. și J., D., E., C., F., G. și SC K. SRL să ridice (desființeze), pe cheltuiala lor și cu suportarea tuturor cheltuielilor necesare aducerii imobilului în starea în care a fost, construcțiile (C2, C3, C4, C5, C6) edificate, făra acordul proprietarului, pe terenul nr. top. B, dar în realitate, potrivit identificării greșite, pe terenul cu nr. top. A, precum și autorizarea de a desființa, pe cheltuiala deținătorilor, construcțiile realizate fără drept;

obligarea acelorași pârâți la plata unei despăgubiri în temeiul art. 998 - 999 C. civ. egală cu contravaloarea folosinței terenului, calculată în limita termenului de prescripție de la data formulării cererii.

În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâților D., E., C., F., G. și SC K. SRL la plata unei despăgubiri lunare reprezentând contravaloarea folosinței terenului începând cu data chemării în judecată, pe toată durata existenței construcțiilor edificate asupra nr. top. C, înscrise în CF nr. Y, Z, respectiv U și V Băile Herculane, egală cu valoarea chiriei stabilite prin HCL pentru terenurile aflate în proprietatea privată a Orașului Băile Herculane, actualizată anual, stabilită pentru întreaga suprafața menționată în cărțile funciare în care sunt înscrise terenurile respective, să se constatate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. x/2008, încheiat între Orașul Băile Herculane și B. și să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamantului; să se dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară prin rectificarea Cf nr. W, acum CF nr. R, S, CF T și CF nr. X Băile Herculane în sensul radierii dreptului de proprietate al Orașului Băile Herculane, C., B., sistarea respectivelor cărți funciare și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantului în CF nr. X; evacuarea pârâtului A. și a celorlalți pârâți de pe terenul ocupat fără drept; cu cheltuieli de judecată.

În analizarea cererii formulate de către reclamant, tribunalul a constat că instanța a fost sesizată cu o acțiune în revendicare a unui imobil și declararea nulității unor contracte de vânzare cumpărare încheiate pentru imobilul situat în Băile Herculane-Vila Ministerului Apărării Naționale, casa și gradina în Lunca de Sus, fosta proprietate a autoarei reclamantei.

Reclamantul a invocat că imobilul situat în Băile Herculane - Vila Ministerului Apărării Naționale, casa și gradina în Lunca de Sus, s-a aflat în proprietate a autoarei reclamantei - Ministerul de Război, fiind înstrăinat în mod abuziv în 1960 printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștrii.

Verificând aspectele semnalate, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificat, ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, acțiunea în revendicare a devenit inadmisibilă, iar cercetarea validității contractului de vânzare-cumpărare către chiriași, la solicitarea unui terț care nu are acces la acțiunea în revendicare nu este posibilă, întrucât excede principiului relativității actului juridic civil.

Reclamanta a fost constituită prin voința Guvernului, Statul Român, a preluat la data constituirii activul transmis de către Stat, activ în care era inclus și imobilul în litigiu. De acest imobil Statul a înțeles sa dispună prin atribuirea acestuia altor instituții și nu prin includerea în patrimoniul reclamantei.

Pe de altă parte, pentru a revendica un bun imobiliar potrivit art. 480 C. civ. trebuie făcută dovada proprietății acestui bun, iar dovada dreptului de proprietate se face doar pe baza de extras de CF sau un alt titlu valabil, dovadă pe care Ministerul Apărării Naționale în calitate de reclamant nu o poate face.

Apărarea reclamantei face referire la compararea unor titluri, cu motivarea că M.Ap. N. este proprietarul imobilului identificat cu nr. top. A în suprafață de 4907 m.p., Vila - casă și grădină în Lunca din Sus, înscris inițial în CF nr. X Băile Herculane. Prin încheierea biroului de CF al Judecătoriei Mixte Orșova nr. 303 din 25 februarie 1928 s-a dispus intabularea în CF nr. X a dreptului de proprietate în favoarea Ministerului de Război asupra imobilului în suprafață totală de 1822,21, care include și imobilul nr. top. 5, Edificiu Malotanță.

În verificarea celor expuse, Tribunalul a dispus efectuarea de expertize de specialitate, însă, potrivit datelor care rezultă din rapoartele de expertiză topometrică judiciară aflate la dosarul cauzei, teritoriul de carte funciară a Orașului Băile Herculane a fost înființat prin Hotărârea nr. 1115/1889 a Tribunalului Regal Orșova, ca autoritate de carte funciară a regalității maghiare, din vechile coli de posesie - teritoriu pentru care s-a întocmit planul de carte funciară, care nu se mai găsește în prezent. Prin stabilirea liniei de hotar definitive cu localitatea Pecinișca, teritoriul Băile Herculane include și zona cu denumirea populară Lunca din Sus, zonă în care este identificat și imobilul revendicat, identificat cu nr. top A și nr. cadastral D. Imobilul a fost înscris în CF nr. P Băile Herculane, înființată prin Hotărârea nr. 1115/1889.

"Localizarea faptică" a imobilului este discutabilă, fiind inițial stabilită prin rapoartele de expertiză și expertiză contrară, spre deosebire de identificarea efectuată în documentațiile de înscriere în CF din 2003 și ulterioare prin care s-a stabilit un alt amplasament - cu deplasarea imobilului spre albia râului Cerna și suprapunerea peste nr. top. După reorganizarea cadastrală din anul 1873, când s-a trecut la teritoriul CF de Herculane și prin Hotărârea nr. 1115/1889 a Tribunalului Regal Orșova s-au înființat cărțile funciare de Herculane, vechile cărți funciare de Pecinișca (Registrele cadastrale cu foile (coli) de posesie a proprietarilor localității Pecinișca) din zona preluată în teritoriul CF Herculane "au încetat să mai existe", erau lipsite de conținut și trebuiau închise. Suprafețele de teren "aduse în Herculane" nu se mai regăsesc în balanțele de suprafață din cărțile funciare vechi de Pecinișca pentru că nu mai există, aspect ce evidențiază ilegalitatea operațiunilor ulterioare de carte funciară efectuate în CF Pecinișca.

În situația imobilelor evidențiate în regim real de publicitate, acțiunea în revendicare se întemeiază pe înscrierile operate în cartea funciară, titularul dreptului înscris putând opune dreptul său oricărei persoane care pretinde un drept real, indiferent de titlul pe care îl deține, dacă acesta din urmă nu are înscris dreptul în cartea funciară. Înscrierea dreptului de proprietate în evidențele reale imobiliare are forță deplină probatorie și efect constitutiv de drept, conform art. 17 din Decretul-Lege nr. 115/1938 și creează în favoarea titularului dreptului o prezumție legală de proprietate, care nu poate fi combătută decât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă în rectificare de C.F., întemeiată pe unul din motivele prevăzute de art. 34 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

Înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al fostului proprietar al unui imobil preluat fără titlu de Statul Român, cu același titlu de dobândire avut anterior, îl îndreptățește pe acesta la restituirea imobilului și la redobândirea posesiei. Ca atare, în situația în care s-a dispus radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al cumpărătorilor imobilului în baza Legii nr. 112/1995, în cadrul acțiunii în revendicare, este preferabil titlul fostului proprietar care are calitatea de proprietar tabular. Însă, această procedură nu poate fi îndeplinită, atât timp cât dreptul de proprietate nu a fost demonstrat în prezenta cauză, motive pentru care instanța a apreciat că nu sunt întemeiate nici petitele accesorii prezentei cereri de chemare în judecată, respective cererile de evacuare, pretențiile de a ridica construcțiile de pe terenul ce ar aparține reclamantului.

În privința cererii formulate de căre pârâții F., G., care, prin întâmpinarea depusă la dosar au solicitat acordarea de daune morale, instanța le-a respins, ca neîntemeiate, atât timp cât prin hotărârea pronunțată nu au fost lezați în niciun fel asupra proprietății imobilelor care au fost revendicate prin acțiune.

Împotriva sentinței civile nr. 256 din 20 martie 2014 a Tribunalului Caraș-Severin a declarat apel reclamantul Ministerul Apărării Naționale pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, care, prin decizia nr. 165 din 19 noiembrie 2014, a respins apelul reclamantului, reținând, în esență, că atâta vreme cât există o Hotărâre a Guvernului, în baza căreia imobilul în litigiu face parte din domeniul public al orașului Băile Herculane, iar această hotărâre nu a fost contestată în condițiile prevăzute de lege, nu se poate reține că reclamantul ar deține un titlu mai bine caracterizat, preferabil celui al pârâtului, situație în care nici buna sau reaua credință a terților dobânditori, nu mai prezintă relevanță.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, reclamantul Ministerul Apărării Naționale, prin Direcția pentru relația cu Parlamentul și Asistență juridică, care, a invocat temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 944 din 31 martie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/115/2009*, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantul Ministerul Apărării Naționale, reprezentat de Direcția pentru Relația cu Parlamentul și Asistență Juridică împotriva deciziei nr. 165 din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

În pronunțarea acestei soluții, instanța de casare a reținut că, sub aspectul identificării imobilului litigios, situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită, probele deja administrate relevând operațiuni de carte funciară discutabile sub aspectul legalității, în condițiile în care imobile înscrise în cărți funciare diferite, sunt identificate pe același amplasament cu imobilul revendicat. Ca atare, în rejudecare, se impune efectuarea unei noi expertize care să lămurească controversele ivite urmare reorganizării cadastrale și inactivării vechilor cărți funciare de Pecinișca ("Registrele cadastrale cu colile de posesie a proprietarilor localității Pecinișca") din zona preluată în teritoriul CF Herculane.

În raport de aceste verificări se impun a fi analizate și susținerile reclamantului care a afirmat constant că pretinsele "drepturi" ale pârâtului s-au născut prin activarea indicatorilor parcelelor de teren, conform "Planului de ocupație Pecinișca"

și suprapunerii peste nr. top A din CF nr. X Băile Herculane a unor imobile aduse din vechile cărți funciare, neînchise urmare reorganizării cadastrale.

De asemenea, expertiza de specialitate urmează a stabili dacă, în adevăr, imobilul cu nr. top A, în litigiu, a fost greșit identificat, pe un alt amplasament, deplasat spre albia râului Cerna, cu suprapunere peste nr. top, situație care ar aduce în discuție însăși conținutul titlului invocat de către pârât. Tot astfel, ulterior completării probatoriului, în analiza titlurilor exhibate de părți, trebuie avute în vedere aspecte ce țin de natura juridică și efectele actelor prezentate în dovedirea dreptului de proprietate asupra nemișcătorului în cauză.

S-a subliniat faptul că instanța de control judiciar și-a însușit întrutotul motivarea tribunalului, fundamentată exclusiv pe conținutul H.G. nr. 532/2002, ignorând faptul că aceasta nu a putut avea un efect constitutiv de proprietate, în favoarea unității administrativ teritoriale, efectul juridic al actului emis de autoritatea centrală fiind doar cel de atestare a regimului juridic al proprietății publice, diferențiat de cel al proprietății private aparținând tot unității administrativ-teritoriale, deci unul declarativ. Ca atare, se impune ca apărările pârâtului să fie analizate în contextul ansamblului probator al cauzei, simpla invocare - drept titlu de proprietate - a unei hotărâri de guvern, care atestă apartenența la domeniul public de interes local a bunului revendicat, fiind insuficientă pentru justificarea dreptului pretins, în speță, dreptul de proprietate.

Cât privește titlul exhibat de reclamantul Ministerul Apărării Naționale, acesta nu poate fi analizat decât din perspectiva regimului de carte funciară instituit prin Decretul-lege nr. 115/1938, căruia imobilul în litigiu i se supune, dovada dreptului de proprietate fiind subordonată îndeplinirii condițiilor acestui act normativ. Astfel, în sistemul cărților funciare, reglementat prin Decretul-lege nr. 115/1938, drepturile reale se puteau dobândi numai prin înscrierea lor în cartea funciară, înscrierea având efect constitutiv.

Probele deja administrate atestă faptul că imobilul din CF nr. X Băile Herculane (edificiu Malotanță, curte și grădină, în suprafață de 1648 m.p. și respectiv 4907 m.p.) nr. top A, a fost transmis predecesorului reclamantului, Ministerul de Război, cu titlu de cesiune, în baza Jurnalului Consiliului de Miniștri nr. 4070 din 3 noiembrie 1928, dreptul de proprietate astfel dobândit fiind intabulat în baza încheierii nr. 303 din 25 februarie 1928 a Biroului de carte funciară al Judecătoriei Mixte Orșova. (a se vedea Dosar nr. x/115/2009 al Tribunalului Caraș-Severin). Ulterior, urmare emiterii H.G.-ului invocat, în anul 2006 s-a intabulat și pârâtul, în CF nr. W Băile Herculane fără ca în prealabil să fi avut loc. operațiunea de radiere a vechiului proprietar tabular.

Or, potrivit art. 17 alin. (1) din Decretul-lege nr. 115/1938, "pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare" drepturile reale asupra imobilelor se dobândesc numai în baza acordului de voință al părților asupra constituirii sau transmiterii dreptului, iar constituirea sau transmiterea a fost înscrisă în cartea funciară. Tot astfel, art. 19 pct. 1 din același act normativ dispune că înscrierea unui drept se poate săvârși numai împotriva aceluia care la înregistrarea cererii este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.

Dispoziția a fost preluată și de art. 24 al Legii nr. 7/1996 "a cadastrului și publicității imobiliare", act normativ sub imperiul căruia pârâtul s-a intabulat cu imobilul, în baza H.G. nr. 532/2002.

Ca atare, se impune a se analiza dacă dreptul vechiului proprietar tabular se putea "stinge" ca urmare a operațiunii de transcriere în altă carte funciară a aceluiași imobil.

Reclamantul a mai invocat în sprijinul cererii sale și sentința civilă nr. 932 din 2 noiembrie 1999, dată de Tribunalul Caraș-Severin, rămasă definitivă la 19 martie 2002, făcând trimitere la efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, sub aspectul recunoașterii irevocabile a calității sale de proprietar al imobilului.

Cum, hotărârea arătată a fost pronunțată în contradictoriu cu SC L. SA Băile Herculane, se impune a se examina, în vederea verificării opozabilității, în ce condiții această societate a deținut imobilul și care erau raporturile sale juridice cu pârâtul din cauza pendinte care, în anul 2006 s-a intabulat cu imobilul ce a făcut obiect al Dosarului nr. x/C/1999 al Tribunalului Caraș-Severin.

Examinând susținerile reclamantului, în contextul probator al cauzei, se va avea în vedere conceptul mai larg al puterii lucrului judecat, potrivit căruia o hotărâre judecătorească este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă printr-o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur). Ca atare, existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii (ceea ce nu este cazul, în speță) sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, în această din urmă situație nefiind necesară îndeplinirea triplei identități, de părți, obiect și cauză.

Ulterior completării probatoriului și cercetării titlurilor exhibate de părți, în vederea comparării acestora, vor fi avute în vedere și celelalte critici formulate de reclamant în legătură cu "neanalizarea" de către tribunal a fondului cererii și lămurirea situației de fapt.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 2176/115/2009** și au fost administrate noi probe în rejudecare.

Prin decizia nr. 14 din 26 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respins apelul formulat de reclamantul Ministerul Apărării Naționale, reprezentat de Direcția pentru Relația cu Parlamentul și Asistență Juridică împotriva sentinței civile nr. 256 din 20 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local Băile Herculane, Orașul Băile Herculane prin Primar, B., C., D., E., F., G., H., I., M., SC K. SRL și J.

Reclamantul-apelant a fost obligat să plătească pârâților-intimați F., C. și D. suma de 4.

500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel - primul ciclu procesual, pârâților-intimați F., G., C. și D. suma de 5000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, pârâților-intimați C., E., G. și SC K. SRL suma de 4.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel - al doilea ciclu procesual.

Instanța de apel a reținut că, prin decizia de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că:

- se impune efectuarea unei noi expertize care să lămurească controversele ivite urmare a reorganizării cadastrale și inactivării vechilor cărți funciare de Pecinișca din zona preluată în teritoriul CF Herculane, expertiza de specialitate urmând a stabili dacă imobilul cu nr. top A, în litigiu, a fost greșit identificat, pe un alt amplasament, deplasat spre albia râului Cerna, cu suprapunere peste nr. top, situație care ar aduce în discuție însăși conținutul titlului invocat de către pârât. În raport de aceste verificări se impun a fi analizate și susținerile reclamantului care a afirmat constant că pretinsele "drepturi" ale pârâtului s-au născut prin activarea indicatorilor parcelelor de teren, conform "Planului de ocupație Pecinișca"

și suprapunerii peste nr. top A din CF nr. X Băile Herculane a unor imobile aduse din vechile cărți funciare, neînchise urmare reorganizării cadastrale,

- titlul exhibat de reclamantul Ministerul Apărării Naționale nu poate fi analizat decât din perspectiva regimului de carte funciară instituit prin Decretul-lege nr. 115/1938, căruia imobilul în litigiu i se supune, dovada dreptului de proprietate fiind subordonată îndeplinirii condițiilor acestui act normativ, iar în sistemul cărților funciare, reglementat prin Decretul-lege nr. 115/1938, drepturile reale se puteau dobândi numai prin înscrierea lor în cartea funciară, înscrierea având efect constitutiv,

- deoarece imobilul din CF nr. X Băile Herculane (edificiu Malotanță, curte și grădină, în suprafață de 1648 m.p. și respectiv 4907 m.p.) nr. top A, a fost transmis predecesorului reclamantului, Ministerul de Război, cu titlu de cesiune, în baza Jurnalului Consiliului de Miniștri nr. 4070 din 3 noiembrie 1928, dreptul de proprietate astfel dobândit a fost intabulat în baza încheierii nr. 303 din 25 februarie 1928 a Biroului de carte funciară al Judecătoriei Mixte Orșova. Ulterior, urmare emiterii H.G.-ului invocat, în anul 2006 s-a intabulat și pârâtul, în CF nr. W Băile Herculane fără ca în prealabil să fi avut loc. operațiunea de radiere a vechiului proprietar tabular.

- se impune a se analiza, în raport de art. 17 alin. (1) și 19 din Decretul-lege nr. 115/1938, dacă dreptul vechiului proprietar tabular se putea "stinge"

ca urmare a operațiunii de transcriere în altă carte funciară a aceluiași imobil,

- se impune a se examina opozabilitatea sentinței civile nr. 932/1999 a Tribunalului Caraș-Severin în raport cu pârâtul din prezenta cauză, respectiv condițiile în care SC L. SA a deținut imobilul și care erau raporturile sale juridice cu pârâtul din cauza pendinte care, în anul 2006 s-a intabulat cu imobilul ce a făcut obiect al Dosarului nr. x/C/1999 al Tribunalului Caraș-Severin.

Având în vedere dispozițiile instanței de casare privind efectuarea unei expertize de specialitate, Curtea de Apel a dispus în consecință, la dosar fiind depus raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul numit de instanță, N., cu completările ulterioare și răspunsurile la obiecțiunile părților, precum și opinia separată a expertului asistent O., numit la cererea reclamantului apelant.

Fiind necesară lămurirea situației de fapt prin efectuarea unei noi expertize, astfel cum s-a dispus prin decizia de casare, instanța de rejudecare a procedat la redarea în considerentele deciziei pronunțate a constatărilor experților judiciari.

Curtea de Apel a constat că, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit și completat de expert N., avizat de O.C.P.I. Caraș-Severin potrivit procesului verbal de recepție din 09 iunie 2016, terenul în litigiu face parte din parcela cu număr cadastral D și se suprapune cu imobilele integrate în sistemul de cadastru și carte funciară cu nr. cad. electronic E pe o suprafața de 1043 m.p., curți construcții, nr. cad. electronic F parțial cu suprafața de 88 m.p., cu nr. cad . electronic G pe o suprafața de 218 m.p. - curti construcții și cu nr. cad electronic H pe o suprafața de 158 m.p. - curți construcții. Se reține, totodată, că expertul numit de instanță nu a putut preciza cu certitudine amplasamentul terenului identificat cu nr. top. A înscris în fila de carte funciară nr. X Băile Herculane, atât timp cât nu a găsit planurile de dezmembrare a parcelei inițiale, specificate în încheierea de carte funciară nr. x/1928, considerând că în lipsa acestui document reconstituirile poziției inițiale a ternului nr. top A nu sunt conforme cu parcela originară. Terenurile identificate pe planul cadastral cu nr. cad. I. până la nr. cad. J au trecut în posesia Trezoreriei Coroanei Maghiare (inclusiv parcela nr. cad. D, care cuprinde terenul în litigiu). După anul 1918 terenurile Trezoreriei Coroanei Maghiare au trecut în posesia și proprietatea Statului Român. De asemenea, ambii experți au arătat că până în prezent nu au fost realizate operațiunile de carte funciară prin care să se pună în concordanță situația de carte funciară cu situația de fapt rezultată din trecerea parcelelor din teritoriul Pecinișca în teritoriul aparținând de Băile Herculane, rezultând astfel suprapuneri de parcele. Experții au constatat că amplasarea parcelei nr. top. A peste parcela nr. top. a fost posibilă ca urmare a regularizării albiei râului Cerna, în urma acțiunii de regularizare a albiei rezultând un surplus de teren pe malul stâng al albiei minore a râului, din cauza umpluturii de pământ efectuată.

Conform dispozițiilor instanței de casare, după lămurirea prin expertiză a aspectelor evocare deja, instanța de trimitere a reținut că trebuie să analizeze titlul exhibat de reclamantul Ministerul Apărării Naționale din perspectiva regimului de carte funciară instituit prin Decretul-lege nr. 115/1938, urmând să se realizeze comparația de titluri.

Curtea de Apel reține că, în cadrul rejudecării apelurilor, intimații pârâți au reiterat apărarea conform căreia reclamantul nu și-a justificat calitatea procesuală activă, respectiv nu a probat calitatea de proprietar asupra imobilului în litigiu. Deși pârâții intimați au invocat faptul că acțiunea ar fi inadmisibilă pentru acest motiv, Curtea a constat că aceste aspecte țin de probațiunea și temeinicia cererii, nu de admisibilitatea acesteia. Constituie chestiuni diferite existența titlului de proprietate, respectiv înscrisurile probatorii care fac dovada acestuia, aspecte de fond ale litigiului și admisibilitatea unei cereri de chemare în judecată. Reclamantul apelant, în cadrul acțiunii în revendicare și rectificare CF formulată, trebuie să dovedească în primul rând că la data introducerii acțiunii avea calitate de proprietar asupra imobilelor în litigiu, iar ulterior, după probarea acestei calități, faptul că pârâții chemați în judecată sunt posesori neproprietari.

Referitor la calitatea de proprietar a reclamantului, Curtea de Apel a reținut că instanța de casare a constat că imobilul din CF nr. X Băile Herculane, nr. top A, a fost transmis Ministerului de Război, cu titlu de cesiune, în baza Jurnalului Consiliului de Miniștri nr. 4070 din 3 noiembrie 1928, dreptul de proprietate astfel dobândit fiind intabulat în baza încheierii nr. 303 din 25 februarie 1928 a Biroului de carte funciară al Judecătoriei Mixte Orșova.

Reclamantul a invocat împrejurarea că prin HCM nr. 9/1960 i s-a impus în mod abuziv și nelegal să cedeze imobilul în litigiu Sfatului popular al regiunii Timișoara.

Din acest punct de vedere, instanța de apel a avut în vedere concluziile expertului asistent O. care a arătat că Statul Român s-a manifestat ca proprietar în tot acest timp asupra imobilului în litigiu identificat în teren prin nr. cad. D. și și-a folosit tot timpul cele trei atribute ale proprietății, dispunând de acestea, inclusiv după 1990.

Deși reclamantul a susținut că HCM nr. 9/1960 este abuzivă și nelegală, conform art. 42 din Constituția din 1960 (în vigoare la data emiterii actului normativ), organul suprem executiv și de dispoziție al puterii de stat era Consiliul de Miniștri, iar potrivit art. 47 lit. a) acesta coordona și îndruma activitatea ministerelor și a celorlalte instituții subordonate lui.

În prezent, conform art. 1 din Legea nr. 346/2006, Ministerul Apărării este organul de specialitate al administrației publice centrale, care conduce și desfășoară, potrivit legii, activitățile în domeniul apărării țări, iar potrivit art. 34 și 35 alin. (1) din Legea nr. 90/2001, ministerele sunt organe de specialitate ale administrației publice centrale care realizează politica guvernamentală în domeniile de activitate ale acestora și se organizează și funcționează numai în subordinea Guvernului, potrivit prevederilor Constituției și prezentei legi.

Reclamantul a invocat ca temei de drept al acțiunii sale, pe lângă art. 480 C. civ. (1864), Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 10/2001.

Conform art. 6 alin. (2) și (3) din Legea nr. 213/1998, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație, instanțele judecătorești fiind competente să stabilească valabilitatea titlului statului.

Potrivit art. 3.3 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007: La art. 3 alin. (2) din lege ministerele sau celelalte instituții publice ale statului ori ale unităților administrativ-teritoriale, organizate ca persoane juridice, nu fac parte din categoria persoanelor juridice îndreptățite la restituire potrivit procedurii prevăzute de lege. Pentru instituțiile publice care au în administrare bunuri ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale reglementarea unor probleme de proprietate sau, după caz, de administrare se face prin acte administrative, fie potrivit Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, fie potrivit Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare.

Deși imobilul a fost proprietatea tabulară a Ministerului de Război înainte de preluarea de către stat, reclamantul Ministerul Apărării Naționale nu a dobândit atributele dreptului de proprietate după 1990 prin înființarea sa în baza legii, fără a exista un act normativ în acest sens prin care imobilul în litigiu să fie inclus în patrimoniul său.

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că H.G. nr. 532/2002 nu are efect constitutiv de proprietate, în favoarea unității administrativ teritoriale, efectul juridic al actului emis de autoritatea centrală fiind unul declarativ.

Din perspectiva dispozițiilor Decretului Lege nr. 115/1938, Curtea de Apel reține că, în speță, a avut loc. o preluare de către stat a imobilului înainte de 1989 de la fostul Minister de Război, ce nu a fost înscrisă în cartea funciară a imobilului, fiind însă înscris ulterior în CF nr. W Băile Herculane actul normativ declarativ de proprietate care, în baza efectului menționat, a recunoscut cu efect retroactiv, apartenența bunului imobil cu nr. top A la domeniul public al unității administrativ teritoriale. Din punct de vedere al situației de carte funciară, cele două înscrieri cronologice asupra bunului imobil cu nr. top A Băile Herculane sunt reprezentate de înscrierea dreptului de proprietate al Ministerului de Război în CF nr. X, urmată de înscrierea dreptului de proprietate publică al Orașului Băile Herculane în CF nr. W în baza unui act normativ declarativ care atestă o situație preexistentă, respectiv trecerea bunului imobil de la minister la stat printr-un act al puterii executive (guvern) adoptat înainte de 1989, invocat de reclamant în acțiune. Actul de trecere în proprietatea de stat, care conform susținerilor reclamantului este reprezentat de HCM nr. 9/1960 a determinat lipsirea fostului proprietar tabular de atributele dreptului de proprietate, acestea fiind exercitate de stat, inclusiv după 1990, așa cum au arătat și experții. Actul puterii executive de trecere a dreptului de proprietate în patrimoniul statului de la organul administrației publice reprezintă actul de dobândire al cărui caracter nelegal sau abuziv ar fi trebui probat de către reclamant.

Conform art. 17 alin. (1) din Decretul lege nr. 115/1938, drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară, iar potrivit alin. (4), hotărârea judecătorească sau, în cazurile anume prevăzute de lege, deciziunea autorității administrative, vor înlocui acordul de voință sau consimțământul. Prin urmare, instanța de apel a constatat că reclamantul nu a probat caracterul nelegal sau abuziv al actului normativ de preluare, ținând cont de raporturile juridice existente între ministere și Consiliul de miniștri, respectiv Guvern, astfel încât nu poate considera ca dovedit primul element al unei acțiuni în revendicare, respectiv calitatea de proprietar la data introducerii cererii de chemare în judecată, fiind de prisos a mai analiza în acest context titlurile celorlalți pârâți (în plus însă, sub acest aspect, așa cum s-a arătat mai sus, a rezultat din expertiza efectuată existența unor dificultăți de identificare exactă în teren a imobilului în discuție).

În ceea ce privește analizarea puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 932 din 2 noiembrie 1999 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. x/C/1999, Curtea de Apel a constatat că singura pârâtă în această cauză a fost SC L. SA. Deoarece SC L. SA este terț față de pârâții din prezentul dosar, nerezultând din probele administrate în cauză că părțile procesului sunt succesori cu titlu univesal sau cu titlu particular ai acesteia, situația de fapt și de drept reținută de instanță prin hotărârea menționată are valoarea unui mijloc de probă, putându-se face dovada contrară. Este adevărat că terțele persoane nu pot să ignore ceea ce s-a statuat judecătorește în mod irevocabil, chiar dacă nu au participat la procesul în care s-a pronunțat hotărârea, față de prevederile art. 1200 pct. 4 C. civ., actul jurisdicțional producând, pe lângă efecte obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității, și efecte de opozabilitate față de terți, însă față de aceștia hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, respectiv de prezumție relativă, caracterul absolut al prezumției legale funcționând, în condițiile art. 1202 alin. (2) C. civ., doar în relațiile dintre părți.

Or, în prezenta cauză, reclamantul apelant nu a făcut proba dreptului său actual de proprietate, față de considerentele de fapt și de drept redate mai sus. Mai mult, procesul anterior a avut loc. înainte de înscrierea în CF nr. W Băile Herculane a actului normativ declarativ de proprietate, cele două litigii având ca punct de plecare premise diferite, considerente pentru care apelul declarat de reclamant a fost respins, ca nefondat, reclamantul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimați efectuate în rejudecare și fazele procesuale anterioare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Ministerul Apărării Naționale prin care solicită instanței admiterea recursului pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 7 și 9, raportat la art. 312 C. proc. civ. de la 1865, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului și acțiunii, astfel cum a fost modificată și precizată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că nici în al doilea ciclu procesual, instanța de apel nu a analizat criticile aduse sentinței pronunțate de Tribunalul Caraș Severin, prin apelul formulat și nu s-a pronunțat în niciun fel asupra temeiniciei sau legalității acesteia. Arată că deși s-a reținut în cuprinsul sentinței atacate faptul că, imobilul a fost proprietatea tabulară a Ministerului de Război înainte de preluarea de către stat (în anul 1960), instanța s-a mărginit la a constata ca Ministerul Apărării Naționale nu a dobândit atributele dreptului de proprietate asupra respectivului imobil după 1990 prin înființarea sa în baza legii și, deci, nu a dovedit calitatea de proprietar .

Contrar considerentelor contradictorii ale instanței de apel, recurenta apreciază că a făcut pe deplin dovada dreptului de proprietate al Ministerului Apărării Naționale asupra imobilului în litigiu, imobil pe care l-a dobândit în baza Jurnalului Consiliului de Miniștri nr. 4070 din 03 noiembrie 1922, iar prin încheierea biroului de CF al Judecătoriei Mixte Orșova nr. 103 din 25 februarie 1928 s-a dispus intabularea în CF nr. X a dreptului de proprietate în favoarea Ministerului de Război/Sanatoriul Militar R.F.I./"cu titlul de drept cesiune" asupra imobilului în suprafață totală de 1822,21 stp., care include imobilele nr. top. B și nr. top. A. Arată, astfel, că titlul său de proprietate pe care îl opune pârâților intimați este CF nr. X Băile Herculane, iar proba dreptului este realizată cu extrasul de carte funciară.

Imobilul nr. top. A a trecut în anul 1922 în proprietatea Ministerului de Război și nu în administrarea sa, prin chiar voința organului suprem executiv al Statului, respectiv cu "titlu de cesiune". Or, față de situația concretă, Curtea de Apel Timișoara nu putea analiza cauza din perspectiva unui bun aparținând statului, aflat în administrarea unei instituții, asupra căruia Statul prin organele sale abilitate (Consiliu de miniștri/Guvern) poate să dispună oricând. În cauză, situația juridică a imobilului revendicat trebuie analizată din perspectiva imobilului deținut de o instituție publică în calitatea sa de entitate juridică, titulară de drepturi și obligații (ca și persoanele juridice de drept privat), adică cu patrimoniu propriu.

Susține că, în analiza titlurilor exhibate de părți, instanța de apel a interpretat greșit dezlegările de drept date de Înalta Curte de Casație și Justiție regimului de carte funciară instituit prin Decretul Lege nr. 115/1938. Arată, astfel cum a reținut și Înalta Curte, singura înscriere în CF având la bază principiul efectului constitutiv de drepturi reale conferit de art. 17-18 din Decretul Lege nr. 115/1938 este cea a Ministerului de Război, care beneficiază și de principiul forței probante a înscrierii în cartea funciară (art. 32).

Preluarea imobilului de către stat nu a fost urmată de înscrierea dreptului în cartea funciară. În consecință, dreptul ministerului nu a fost pierdut niciodată și nici dobândit/transmis celor care au preluat în mod abuziv folosința asupra sa. Cel mult, așa cum s-a reținut cu puterea lucrului judecat în considerentele sentinței civile nr. 932 din 02 noiembrie 1999 pronunțată de Tribunalul Caras Severin, în Dosarul nr. x/C/1999, cu ocazia preluării abuzive a imobilului în anul 1960, Ministerul Apărării Naționale a pierdut cel mult dispoziția juridică. În schimb, dreptul real nu s-a transmis în mod legal "noului dobânditor" și nici deținătorilor actuali.

Respectiva hotărâre a constatat calitatea Ministerului Apărării Naționale de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului A, înscris în CF nr. X Băile Herculane și, contrar opiniei instanței de apel, prezumția nu a fost înfrântă de pârât, care nu poate opune un titlu valabil.

Înscrierea pârâtului, în anul 2002, a dreptului de proprietate publică în CF nr. W, în favoarea Orașului Băile Herculane, este fără efect pentru motivul că înscrierea nu mai beneficia de efectul constitutiv de drepturi consacrat de Decretul Lege 115/1938. Tot astfel, art. 19 alin. (1) din același act normativ dispune că înscrierea unui drept se poate săvârși numai împotriva aceluia care la înregistrarea cererii este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută, dispoziție preluată și de Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, aplicabilă în momentul intabulării imobilului de Orașul Băile Herculane, iar operațiunea de radiere a vechiului proprietar nu a avut niciodată loc.

Hotărârea de Guvern de care se prevalează pârâtul nu atestă nici măcar o situație preexistentă respectiv "trecerea bunului de la un minister la stat printr-un act al puterii executive", cum eronat a reținut instanța de apel, deoarece imobilul nu a fost dobândit legal de către Stat. Prevederile art. 17 alin. (4) din Decretul lege nr. 115/1938 nu sunt aplicabile în această situație, deciziunea autorității administrative înlocuind acordul de voință sau consimțământul numai în situațiile prevăzute de lege, iar o asemenea prevedere legală nu este indicată. Totodată, prin "deciziunea autorității", reținută cu acest caracter de Curtea de Apel, s-a dispus în mod abuziv asupra unui bun proprietate privată, ce nu se afla în patrimoniul statului. În această situație este eronată și constatarea instanței privind nedovedirea "dreptului de proprietate actual" de către Ministerul Apărării Naționale. O asemenea ipoteză se poate emite numai cu nesocotirea dispozițiilor legale invocate, referitoare la efectul constitutiv sau declarativ de drepturi al înscrierii în cartea funciară, iar din această perspectivă, dreptul ministerului nu a fost pierdut niciodată și nici nu s-a stins ca urmare a operațiunii de transcriere ulterioară a imobilului în altă carte funciară, fără radierea vechiului proprietar. De asemenea, calitatea de titular al dreptului de proprietate privată a Ministerului Apărării Naționale nu s-a pierdut după ce Ministerul de Război "a devenit"

Ministerul Apărării deoarece, în pofida denumirilor pe care le-a purtat de-a lungul timpului și succesiunii actelor normative care au stat la baza organizării și funcționării sale, în realitate, este vorba de aceeași instituție publică ce și-a păstrat patrimoniul, fiind în fapt aceeași entitate juridică, doar cu o altă denumire dar cu aceleași atribuții.

Susține reclamantul-recurent că niciunul dintre pârâți nu poate opune un titlu valabil sau preferabil titlului Ministerului Apărării Naționale.

Pârâții dețin în fapt părți din imobilul nr. A fără un titlu legal de proprietate. Tocmai de aceea, apreciază că nu este necesară compararea titlului reclamantului cu titlurile pârâților deoarece, în fapt, aceștia ocupă un alt imobil decât cel asupra căruia poartă titlurile lor.

Consideră că și în ipoteza în care se va reține că atât reclamantul, cât și pârâții dețin titluri care stau la baza proprietății lor, iar cererea în revendicare ar implica analiza comparativă a titlurilor de proprietate invocate de părți, față de argumentele prezentate, titlul său este preferabil, deoarece niciunul dinte noii deținători nu a dobândit de la adevăratul proprietar.

În cauză au formulat întâmpinare Oraș Băile Herculane și Consiliul Local al Orașului Băile Herculane, precum și pârâții F. și G., D. și E., C. și SC K. SRL, solicitând respingerea recursului formulat de către reclamantul Ministerul Apărării Naționale împotriva deciziei civile nr. 14 din 26 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, apreciind hotărârea recurată ca fiind legală și temeinică.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor de nelegalitate învederate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va constata că recursul este fondat, în limita și pentru următoarele considerentele:

Reclamanta-recurentă Ministerul Apărării Naționale a invocat nelegalitatea deciziei civile nr. 14 din 26 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. formulând critici relativ la modalitatea de soluționare a cererii sale în revendicare și pretenții susținând, în esență, că nici în al doilea ciclu procesual, instanța de apel nu a răspuns criticilor aduse sentinței pronunțate de Tribunalul Caraș Severin, concluzionând, însă, greșit asupra faptului că Ministerul Apărării Naționale nu a dobândit atributele dreptului de proprietate asupra imobilului litigios după 1990 prin înființarea sa în baza legii și, deci, nu a dovedit calitatea de de proprietar, cu toate că a reținut că, imobilul a fost proprietatea tabulară a Ministerului de Război înainte de preluarea acestuia de către stat (în anul 1960).

Cu titlu preliminar, trebui subliniat faptul că, în primul ciclu procesual, cadrul procesual și limitele rejudecării apelului au fost fixate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, care, prin decizia civilă nr. 944 din 31 martie 2015, a admis recursul declarat de reclamantul Ministerul Apărării Naționale, reprezentat de Direcția pentru Relația cu Parlamentul și Asistență Juridică, a casat decizia nr. 165 din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel Timișoara și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel.

Astfel, prin decizia de casare, s-a decis irevocabil că instanța de apel nu a stabilit cu certitudine situația de fapt sub aspectul identificării imobilului litigios, de vreme ce, probele deja administrate relevă operațiuni de carte funciară discutabile sub aspectul legalității, în condițiile în care imobile înscrise în cărți funciare diferite, sunt identificate pe același amplasament cu imobilul revendicat. S-a apreciat, astfel, necesitatea efectuării, în rejudecare, a unei noi expertize care să lămurească controversele ivite urmare a reorganizării cadastrale și inactivării vechilor cărți funciare de Pecinișca din zona preluată în teritoriul CF Herculane și, dacă, în adevăr, imobilul cu nr. top A, în litigiu, a fost greșit identificat, pe un alt amplasament, deplasat spre albia râului Cerna, cu suprapunere peste nr. top, situație care ar aduce în discuție însăși conținutul titlului invocat de către pârât. În raport de aceste verificări s-a apreciat necesar a se verifica și susținerile reclamantului care a afirmat că pretinsele "drepturi"

ale pârâtului s-au născut prin activarea indicatorilor parcelelor de teren, conform "Planului de ocupație Pecinișca" și suprapunerii peste nr. top A din CF nr. X Băile Herculane a unor imobile aduse din vechile cărți funciare.

Totodată, instanța de casare a dispus ca, în analiza titlurilor exhibate de părți, trebuie avute în vedere aspecte ce țin de natura juridică și efectele actelor prezentate în dovedirea dreptului de proprietate asupra nemișcătorului în cauză, deoarece invocarea, drept titlu de proprietate, de către pârât doar a unei hotărâri de guvern, care atestă apartenența la domeniul public de interes local a bunului revendicat, este insuficientă pentru justificarea dreptului pretins, în speță, dreptul de proprietate.

Relativ la titlul exhibat de reclamantul Ministerul Apărării Naționale, instanța de casare a reținut că acesta nu poate fi analizat decât din perspectiva regimului de carte funciară instituit prin Decretul-lege nr. 115/1938, căruia imobilul în litigiu i se supune, dovada dreptului de proprietate fiind subordonată îndeplinirii condițiilor acestui act normativ, întrucât în sistemul cărților funciare, drepturile reale se puteau dobândi numai prin înscrierea lor în cartea funciară.

Cum probele administrate atestă faptul că imobilul din CF nr. X Băile Herculane nr. top A, a fost transmis predecesorului reclamantului, Ministerul de Război, cu titlu de cesiune, în baza Jurnalului Consiliului de Miniștri nr. 4070 din 3 noiembrie 1928, dreptul de proprietate astfel dobândit a fost intabulat în baza încheierii nr. 303 din 25 februarie 1928 a Biroului de carte funciară al Judecătoriei Mixte Orșova, iar ulterior, urmare a emiterii H.G. nr. 532/2002, s-a intabulat în anul 2006 și pârâtul în CF nr. W Băile Herculane fără ca în prealabil să fi avut loc operațiunea de radiere a vechiului proprietar tabular, instanța de casare a constatat că, din perspectiva dispozițiilor art. 17 alin. (1) și art. 19 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 se impune a se analiza dacă dreptul vechiului proprietar tabular se putea "stinge" ca urmare a operațiunii de transcriere în altă carte funciară a aceluiași imobil.

De asemenea, instanța de casare reținând că reclamantul a mai invocat, în sprijinul cererii sale, și sentința civilă nr. 932 din 2 noiembrie 1999 a Tribunalului Caraș-Severin, rămasă definitivă la 19 martie 2002, făcând trimitere la efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, sub aspectul recunoașterii irevocabile a calității sale de proprietar al imobilului, hotărâre ce a fost pronunțată în contradictoriu cu SC L. SA Băile Herculane, s-a apreciat necesar a se examina, în vederea verificării opozabilității, în ce condiții această societate a deținut imobilul și care erau raporturile sale juridice cu pârâtul din cauza pendinte care, în anul 2006 s-a intabulat cu imobilul ce a făcut obiect al Dosarului nr. x/C/1999 al Tribunalului Caraș-Severin.

Plecând de la aceste considerente reținute în cuprinsul deciziei de casare din primul ciclu procesual, în urma evaluării probatoriilor administrate în rejudecare, instanța de apel a respins apelul reclamantului motivat de împrejurarea că acesta nu a făcut dovada dreptului său actual de proprietate.

În legătură cu clarificarea aspectelor statuate în decizia de casare, relativ la identificarea imobilului litigios în raport de operațiunile și înscrierile de carte funciară, dar și de constatările realizate în cuprinsul rapoartelor de expertiză efectuate în rejudecare, instanța de apel a reținut că terenul în litigiu face parte din parcela cu număr cadastral D și se suprapune cu imobilele integrate în sistemul de cadastru și carte funciară cu nr. cad. electronic E pe o suprafața de 1043 m.p., curți construcții, nr. cad. electronic F parțial cu suprafața de 88 m.p., cu nr. cad. electronic G pe o suprafața de 218 m.p. - curti construcții și cu nr. cad. electronic H pe o suprafața de 158 m.p. - curți construcții. S-a avut în vedere că, operațiunile de carte funciară prin care să se pună în concordanță situația de carte funciară cu situația de fapt rezultată din trecerea parcelelor din teritoriul Pecinișca în teritoriul aparținând de Băile Herculane nu au fost realizate, rezultând astfel suprapuneri de parcele, astfel încât amplasarea parcelei nr. top. A peste parcela nr. top. a fost posibilă ca urmare a acțiunii de regularizare a albiei râului Cerna în urma căreia a rezultat un surplus de teren pe malul stâng al albiei minore a râului, din cauza umpluturii de pământ efectuată.

De asemenea, în opinia instanței de rejudecare, pentru instituțiile publice care au în administrare bunuri ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale reglementarea unor probleme de proprietate sau, după caz, de administrare se face prin acte administrative, fie potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică, fie potrivit Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului și a ministerelor.

S-a reținut că imobilul litigios deși a fost proprietatea tabulară a Ministerului de Război înainte de preluarea sa de către stat, reclamanta Ministerul Apărării Naționale nu a dobândit atributele dreptului de proprietate după 1990 prin înființarea sa în baza legii "fără a exista un act normativ în acest sens prin care imobilul în litigiu să fie inclus în patrimoniul său". Totodată, instanța de apel reține că, din perspectiva dispozițiilor Decretului-lege nr. 115/1938, a avut loc. o preluare de către stat a imobilului înainte de 1989 de la fostul Minister de Război