ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4221/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 iulie 2003, reclamanta SC H. SA Băile Herculane, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va da să dispună anularea executării sentinței nr. 923 din 2 noiembrie 1999, a Tribunalului Caraș Severin. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin sentința nr. 932 din 2 noiembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, s-a admis acțiunea formulată de M.A.N. și a obligat SC H. SA să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul înscris în C.F. Băile Herculane, în suprafață de 1.584 mp., fost sanatoriu militar, medical Regele F., actualmente pavilion D., hotel și centrală termică pavilion D., cât și imobilul înscris în C.F.

nr. 22 Băile Herculane, în suprafață de 1.684 mp. fost edificiu M., curte și grădină și nr. top12/b Lunca de Sus, grădină 4.907 mp. actuala vilă M.A.N., spații de locuit și comerciale, astfel cum aceste imobile au fost identificate de expertiza efectuată în cauză. Reclamanta și-a modificat cererea pe aceea că imobilul cuprins în C.F. nr. 22 Băile Herculane, fost edificiu M. actuala vilă M.A.N., nu a fost și nu este proprietatea SC H. SA, așa cum reiese din ordinul Ministerului Comerțului și Turismului. În ce privește imobilul înscris în C.F. nr. 6 Băile Herculane, fost sanatoriu medical, actualmente pavilion D., SC H. SA a depus o acțiune pe rol la Judecătoria Caransebeș, care se află în curs de soluționare.

Tribunalul Caraș Severin, secția civilă prin sentința nr. 2699 din 6 octombrie 2003, a admis contestația la executare formulată de reclamantă a anulat formele de executare silită, pornită împotriva debitoarei și a respins în totalitate cererea reconvențională formulată de pârâtă, împotriva reclamantei, reținând că imobilul cuprins în C.F. nr. 22 Băile Herculane, nu este proprietatea SC H. SA, așa cum rezultă din ordinul 154 din 26 aprilie 1991 al Ministerului Comerțului și Turismului, care în baza art. 20 din Legea 15/1990 a recunoscut proprietatea acesteia asupra unei liste de imobile, unde nu se regăsește și respectivul imobil. Cu privire la celălalt motiv al contestației în anulare invocat de reclamantă, tribunalul a reținut că nu privește cauza de față însă nu mai are relevanță acest fapt, deoarece se impune lămurirea înțelesului titlului executoriu, în raport de art. 399 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul M.A.N., solicitând schimbarea în totalitate a acesteia în sensul respingerii contestației la executare cu obligarea reclamantei la despăgubiri și a amenzii, conform art. 404 alin. (2) C. proc. civ., în motive arătând că instanța nu a dispus nici o măsură cu privire la lămurirea înțelesului, întinderea sau aplicarea titlului executoriu contestat. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 38/ A, pronunțată la data de 3 martie 2004, a admis apelul intimatului M.A.N. și în consecință a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a respins contestația la executare formulată de contestatoarea SC H. SA și a obligat-o la 905.000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță deși nu s-a pronunțat în vreun fel asupra lămuririi înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executor în sensul prevederilor art. 400 alin. (2) C. proc. civ., în mod nelegal a procedat la anularea formelor de executare silită lipsind de efecte juridice sentința nr. 932 din 2 noiembrie 1999 a Tribunalului Caraș Severin, care este titlu executor, fiind irevocabilă și investită cu formulă executorie. S-a mai reținut că nu se impun obligarea contestatoarei la despăgubiri față de intimat, întrucât nu s-au administrat probe concludente referitoare la pagubele achitate prin întârzierea executării și nici la plata amenzii în condițiile în care nu s-a demonstrat reaua credință în exercitarea contestației la executare.

Cu petiția înregistrată la data de 15 aprilie 2004, reclamanta SC H. SA a declarat recurs, împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs formulate, reclamanta arată că decizia atacată este lipsită de temei legal fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, pentru următoarele considerente: 1. potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 14/2001, privind organizarea și funcționarea M.A.N., acest minister este condus și reprezentat de către M.A.N. Apelul împotriva sentinței nr. 2699 din 6 octombrie 2003 a Tribunalului Caraș Severin, a fost declarat prin Direcția Juridică fără a prezenta o delegare de competență în acest sens, fiind aplicată pe cererea de apel ștampila unui consilier juridic, care semnează pentru șeful direcției juridice, fiind astfel promovat de o persoană lipsită de calitatea de a promova astfel de acțiuni în numele M.A.N.

2. s-ar fi impus lămurirea înțelesului și întinderii sentinței a cărei executare s-a cerut așa cum am solicitat în cadrul contestației și așa cum a reținut instanța de fond, astfel că decizia recurată a fost pronunțată cu nesocotirea prevederilor art. 399 C. proc. civ., societatea recurentă fiind vătămată prin executarea silită, întrucât s-a cerut restituirea unui imobil, care nu a fost și nu este în posesia sa. Recurenta a solicitat admiterea recursului modificarea deciziei recurată, în sensul respingerii apelului declarat de M.A.N. Recursul declarat de reclamantă nu este fondat. Analizând motivele de recurs invocate, în raport de actele și lucrările dosarului instanța apreciază că nu sunt întemeiate.

Astfel motivul privitor la promovarea apelului de către o persoană lipsită de calitatea de a promova astfel de acțiuni în numele M.A.N., nu poate fi primit deoarece apelul a fost formulat și semnat de șeful compartimentului juridic al Direcției Domenii și Infrastructuri din M.A.N. consilier juridic N.G., deci cu respectarea O.M. nr. 105 din 5 iulie 2001. Cu privire la sentința nr. 932/1999 a Tribunalului Caraș Severin definitivă și irevocabilă, se reține că reprezintă un titlu executoriu perfect valabil, iar contestația la executare ce a avut ca obiect lămurirea dispozitivului titlului cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea acestuia corect a fost respinsă de către instanța de apel.

De asemeni corect a reținut instanța de apel că în cauză nu au fost evidențiate existența unei vătămări, ca urmare a executării silite. În concluzie, hotărârea pronunțată de curtea de apel este temeinică și legală, situație în care recursul declarat de reclamantă va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC H. SA Băile Herculane, împotriva deciziei nr. 38/ A din 3 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 octombrie 2004.