ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4221/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 24 iulie 2003, reclamanta SC H. SA Băile Herculane, a solicitat

instanței ca prin hotărârea ce se va da să dispună anularea executării

sentinței nr. 923 din 2 noiembrie 1999, a Tribunalului Caraș Severin.

În motivarea acțiunii reclamanta

a arătat că prin sentința nr. 932 din 2 noiembrie 1999, pronunțată de

Tribunalul Caraș Severin, s-a admis acțiunea formulată de M.A.N. și a obligat

SC H. SA să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul înscris

în C.F. Băile Herculane, în suprafață de 1.584 mp., fost sanatoriu militar,

medical Regele F., actualmente pavilion D., hotel și centrală termică pavilion

D., cât și imobilul înscris în C.F. nr. 22 Băile Herculane, în suprafață de

1.684 mp. fost edificiu M., curte și grădină și nr. top12/b Lunca de Sus,

grădină 4.907 mp. actuala vilă M.A.N., spații de locuit și comerciale, astfel

cum aceste imobile au fost identificate de expertiza efectuată în cauză.

Reclamanta și-a modificat

cererea pe aceea că imobilul cuprins în C.F. nr. 22 Băile Herculane, fost

edificiu M. actuala vilă M.A.N., nu a fost și nu este proprietatea SC H. SA,

așa cum reiese din ordinul Ministerului Comerțului și Turismului. În ce

privește imobilul înscris în C.F. nr. 6 Băile Herculane, fost sanatoriu

medical, actualmente pavilion D., SC H. SA a depus o acțiune pe rol la

Judecătoria Caransebeș, care se află în curs de soluționare.

Tribunalul Caraș Severin, secția

civilă prin sentința nr. 2699 din 6 octombrie 2003, a admis contestația la

executare formulată de reclamantă a anulat formele de executare silită, pornită

împotriva debitoarei și a respins în totalitate cererea reconvențională

formulată de pârâtă, împotriva reclamantei, reținând că imobilul cuprins în

C.F. nr. 22 Băile Herculane, nu este proprietatea SC H. SA, așa cum rezultă din

ordinul 154 din 26 aprilie 1991 al Ministerului Comerțului și Turismului, care

în baza art. 20 din Legea 15/1990 a recunoscut proprietatea acesteia asupra

unei liste de imobile, unde nu se regăsește și respectivul imobil.

Cu privire la celălalt motiv

al contestației în anulare invocat de reclamantă, tribunalul a reținut că nu

privește cauza de față însă nu mai are relevanță acest fapt, deoarece se impune

lămurirea înțelesului titlului executoriu, în raport de art. 399 alin. (1) C.

proc. civ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel intimatul M.A.N., solicitând schimbarea în totalitate a acesteia

în sensul respingerii contestației la executare cu obligarea reclamantei la

despăgubiri și a amenzii, conform art. 404 alin. (2) C. proc. civ., în motive

arătând că instanța nu a dispus nici o măsură cu privire la lămurirea

înțelesului, întinderea sau aplicarea titlului executoriu contestat.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 38/ A, pronunțată

la data de 3 martie 2004, a admis apelul intimatului M.A.N. și în consecință a

schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a respins contestația la

executare formulată de contestatoarea SC H. SA și a obligat-o la 905.000 lei

cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că prima instanță deși nu s-a pronunțat în vreun fel

asupra lămuririi înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executor în

sensul prevederilor art. 400 alin. (2) C. proc. civ., în mod nelegal a procedat

la anularea formelor de executare silită lipsind de efecte juridice sentința nr.

932 din 2 noiembrie 1999 a Tribunalului Caraș Severin, care este titlu

executor, fiind irevocabilă și investită cu formulă executorie.

S-a mai reținut că nu se

impun obligarea contestatoarei la despăgubiri față de intimat, întrucât nu s-au

administrat probe concludente referitoare la pagubele achitate prin întârzierea

executării și nici la plata amenzii în condițiile în care nu s-a demonstrat

reaua credință în exercitarea contestației la executare.

Cu petiția înregistrată la

data de 15 aprilie 2004, reclamanta SC H. SA a declarat recurs, împotriva

deciziei pronunțată de instanța de apel, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Prin motivele de recurs

formulate, reclamanta arată că decizia atacată este lipsită de temei legal

fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, pentru următoarele considerente:

O.U.G. nr. 14/2001, privind organizarea și funcționarea M.A.N., acest minister

este condus și reprezentat de către M.A.N. Apelul împotriva sentinței nr. 2699

din 6 octombrie 2003 a Tribunalului Caraș Severin, a fost declarat prin

Direcția Juridică fără a prezenta o delegare de competență în acest sens, fiind

aplicată pe cererea de apel ștampila unui consilier juridic, care semnează

pentru șeful direcției juridice, fiind astfel promovat de o persoană lipsită de

calitatea de a promova astfel de acțiuni în numele M.A.N.

înțelesului și întinderii sentinței a cărei executare s-a cerut așa cum am

solicitat în cadrul contestației și așa cum a reținut instanța de fond, astfel

că decizia recurată a fost pronunțată cu nesocotirea prevederilor art. 399 C.

proc. civ., societatea recurentă fiind vătămată prin executarea silită, întrucât

s-a cerut restituirea unui imobil, care nu a fost și nu este în posesia sa.

Recurenta a solicitat

admiterea recursului modificarea deciziei recurată, în sensul respingerii

apelului declarat de M.A.N.

Recursul declarat de

reclamantă nu este fondat.

Analizând motivele de recurs

invocate, în raport de actele și lucrările dosarului instanța apreciază că nu

sunt întemeiate.

Astfel motivul privitor la

promovarea apelului de către o persoană lipsită de calitatea de a promova

astfel de acțiuni în numele M.A.N., nu poate fi primit deoarece apelul a fost

formulat și semnat de șeful compartimentului juridic al Direcției Domenii și

Infrastructuri din M.A.N. consilier juridic N.G., deci cu respectarea O.M. nr. 105

din 5 iulie 2001.

Cu privire la sentința nr. 932/1999

a Tribunalului Caraș Severin definitivă și irevocabilă, se reține că reprezintă

un titlu executoriu perfect valabil, iar contestația la executare ce a avut ca

obiect lămurirea dispozitivului titlului cu privire la înțelesul, întinderea și

aplicarea acestuia corect a fost respinsă de către instanța de apel.

De asemeni corect a reținut

instanța de apel că în cauză nu au fost evidențiate existența unei vătămări, ca

urmare a executării silite.

În concluzie, hotărârea

pronunțată de curtea de apel este temeinică și legală, situație în care

recursul declarat de reclamantă va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC H. SA Băile Herculane, împotriva deciziei nr. 38/ A din 3

martie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 28 octombrie 2004.