ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3555/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3074 din 25 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr. 4213/114/2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a fost respins ca nefondat recursul formulat de recurenții M.G., Z.G. și SC G.S.G.I. SRL împotriva deciziei nr. 211 din 28 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. Împotriva deciziei nr. 3074/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au formulat contestație în anulare contestatorii SC G.S.G.I. SRL, M.G. și Z.G. În dezvoltarea motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatorii arată în esență că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze toate motivele de recurs, iar unele motive au fost analizate sumar, cu o motivare și o interpretare eronată a actelor și lucrărilor din dosar.

Instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs vizând prețul derizoriu al vânzării prin prisma probatoriului administrat, iar printr-un simplu calcul matematic rezultă care este prețul pe metru pătrat de teren în zona respectivă. Greșit a fost respins motivul de recurs vizând suplimentarea probatoriului în apel și nu a fost analizat motivul privind unul din capetele de cerere formulată la instanța de fond. În mod eronat se susține de instanța de recurs că fostul administrator P.I.S. era un administrator statutar în condițiile în care niciodată acesta nu a fost mandatat să facă un act de dispoziție. Cele două terenuri reprezentând mai mult de 50% din bunurile societății, nu puteau fi înstrăinate decât cu aprobarea A.G.A., astfel că din patrimoniul societății au fost scoase ilegal terenurile.

Intimatul P.I.S., a formulat întâmpinare prin care solicită în esență respingerea contestației în anulare ca nefondată întrucât motivele invocate vizează fondul cauzei. Analizând criticile formulate în limitele dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. invocate de contestatori, se apreciază că, contestația în anulare vizând decizia nr. 3074 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 4213/114/2007 este nefondată. Contestația în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 – art. 318 C. proc. civ., iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare greșită a legii, care sunt motive de refoemare a hotărârii, posibilă doar în recurs, și nu în contestația în anulare.

Contestația în anulare promovată de contestatorii M.G., Z.G. și SC G.S.G.I. SRL se întemeiază pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., unde se prevede că hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când s-a omis din greșeală cercetarea vreunuia dintre motivele de modificare sau casare. În accepțiunea textului legal evocat, greșeala materială se constituie într-o eroare de fapt, esențială, involuntară, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care ar avea drept consecință darea unei hotărâri greșite. Aceste caractere ale greșelii exclud teza admisibilități unei contestații care vizează greșeli de judecată.

În speță s-a invocat interpretarea eronată a actelor și lucrărilor din dosar, dar pretinsa eroare de apreciere a probelor, datorită căreia starea de fapt reținută de instanță a fi neconformă realității nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare. Legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceiași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat starea de fapt. Contestatorii arată că în mod eronat instanța de recurs a reținut că fostul administrator P.I.S. era un „ administrator statutar” dar acest motiv al constituției nu vizează o eroare materială în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. De asemenea, instanța de recurs a analizat motivele de recurs invocat de recurenți în raport de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc.

civ. Contestatorii arată că instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs vizând prețul derizoriu și formal al vânzării, susținere invocată în condițiile în care să rețină că prețul vânzării a fost „unul similar celor practicate în acea perioadă pentru imobilele din zonă”. De asemenea au fost analizate motivele de nulitate invocate de recurenți, instanța reținând valabilitatea consimțământului exprimat la momentul încheierii actului, nulitatea neputând fi invocată pentru cauze survenite ulterior. Faptul că instanța nu și-a însușit punctul de vedere al recurenților nu este de natură a face întemeiată contestația în anulare și nu i s-ar putea reproșa instanței de recurs că a făcut o analiză superficială a probelor, căci o prerogativă a aprecierii probelor nu îi este acordată de lege în faza procesuală a recursului.

Instanța de recurs a răspuns motivelor de recurs învederate de recurenți, lipsind orice temei legal pentru a reține incidența motivului de contestație în anulare prevăzute de art. 318 C. proc. civ. Prin urmare, dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. vizează greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, cum sunt aprecierea probelor, interpretarea unei dispoziții legale sau reținerea eronată a situației de fapt. De asemenea nu pot fi reținute nici dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate chiar dacă motivele pentru care au fost găsite nefondate nu au beneficiat de o abordare mai largă, textul vizat aplicându-se doar atunci când nepronunțarea instanței de recurs asupra unui motiv este totală, presupunând completa ignorare, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 320 C. proc. civ. respinge contestația în anulare formulată de contestatorii M.G., Z.G. și SC G.S.G.I. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 3074 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii M.G., Z.G. și SC G.S.G.I. SRL BUZĂU împotriva deciziei nr. 3074 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.