ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3555/2010

Asupra contestației în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3074 din 25 noiembrie 2009,

pronunțată în dosarul nr. 4213/114/2007 de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, a fost respins

ca nefondat recursul formulat de recurenții M.G., Z.G. și SC G.S.G.I.

SRL împotriva deciziei nr. 211 din 28 decembrie 2008, pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești.

Împotriva deciziei nr. 3074/2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au

formulat contestație în anulare contestatorii SC G.S.G.I. SRL, M.G.

și Z.G.

În dezvoltarea motivelor întemeiate

pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatorii arată în

esență că instanța de recurs a omis din greșeală

să cerceteze toate motivele de recurs, iar unele motive au fost analizate

sumar, cu o motivare și o interpretare eronată a actelor și

lucrărilor din dosar.

Instanța de recurs nu a

analizat motivul de recurs vizând prețul derizoriu al vânzării prin

prisma probatoriului administrat, iar printr-un simplu calcul matematic

rezultă care este prețul pe metru pătrat de teren în zona

respectivă.

Greșit a fost respins motivul

de recurs vizând suplimentarea probatoriului în apel și nu a fost analizat

motivul privind unul din capetele de cerere formulată la instanța de

fond.

În mod eronat se susține de

instanța de recurs că fostul administrator P.I.S. era un

administrator statutar în condițiile în care niciodată acesta nu a

fost mandatat să facă un act de dispoziție.

Cele două terenuri reprezentând

mai mult de 50% din bunurile societății, nu puteau fi

înstrăinate decât cu aprobarea A.G.A., astfel că din patrimoniul

societății au fost scoase ilegal terenurile.

Intimatul P.I.S., a formulat

întâmpinare prin care solicită în esență respingerea

contestației în anulare ca nefondată întrucât motivele invocate

vizează fondul cauzei.

Analizând criticile formulate în limitele

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. invocate de contestatori, se

apreciază că, contestația în anulare vizând decizia nr. 3074 din

25 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în dosarul nr. 4213/114/2007 este nefondată.

Contestația în anulare, cale

extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru

situațiile prevăzute de art. 317 – art. 318 C. proc. civ., iar nu

pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare greșită a

legii, care sunt motive de refoemare a hotărârii, posibilă doar în

recurs, și nu în contestația în anulare.

Contestația în anulare

promovată de contestatorii M.G., Z.G. și SC G.S.G.I. SRL se

întemeiază pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., unde se prevede

că hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când s-a omis din greșeală cercetarea vreunuia dintre

motivele de modificare sau casare.

În accepțiunea textului legal

evocat, greșeala materială se constituie într-o eroare de fapt,

esențială, involuntară, în legătură cu aspectele

formale ale judecării recursului și care ar avea drept

consecință darea unei hotărâri greșite.

Aceste caractere ale greșelii

exclud teza admisibilități unei contestații care vizează

greșeli de judecată.

În speță s-a invocat interpretarea

eronată a actelor și lucrărilor din dosar, dar pretinsa eroare

de apreciere a probelor, datorită căreia starea de fapt reținută

de instanță a fi neconformă realității nu poate fi

valorificată pe calea contestației în anulare. Legea nu a

urmărit să deschidă părților calea recursului la

recurs, care să fie soluționat de aceiași instanță,

sub motivul că s-a stabilit eronat starea de fapt.

Contestatorii arată că în

mod eronat instanța de recurs a reținut că fostul administrator

P.I.S. era un „ administrator statutar” dar acest motiv al constituției nu

vizează o eroare materială în sensul dispozițiilor art. 318 C.

proc. civ.

De asemenea, instanța de recurs

a analizat motivele de recurs invocat de recurenți în raport de

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.

Contestatorii arată că

instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs vizând prețul

derizoriu și formal al vânzării, susținere invocată în

condițiile în care să rețină că prețul vânzării

a fost „unul similar celor practicate în acea perioadă pentru imobilele

din zonă”. De asemenea au fost analizate motivele de nulitate invocate de

recurenți, instanța reținând valabilitatea

consimțământului exprimat la momentul încheierii actului, nulitatea

neputând fi invocată pentru cauze survenite ulterior. Faptul că

instanța nu și-a însușit punctul de vedere al recurenților

nu este de natură a face întemeiată contestația în anulare

și nu i s-ar putea reproșa instanței de recurs că a

făcut o analiză superficială a probelor, căci o

prerogativă a aprecierii probelor nu îi este acordată de lege în faza

procesuală a recursului.

Instanța de recurs a

răspuns motivelor de recurs învederate de recurenți, lipsind orice

temei legal pentru a reține incidența motivului de contestație

în anulare prevăzute de art. 318 C. proc. civ. Prin urmare,

dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. vizează

greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, cum sunt aprecierea

probelor, interpretarea unei dispoziții legale sau reținerea

eronată a situației de fapt.

De asemenea nu pot fi reținute

nici dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât

instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate chiar

dacă motivele pentru care au fost găsite nefondate nu au beneficiat

de o abordare mai largă, textul vizat aplicându-se doar atunci când nepronunțarea

instanței de recurs asupra unui motiv este totală, presupunând

completa ignorare, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 320 C. proc. civ.

respinge contestația în anulare formulată de contestatorii M.G., Z.G.

și SC G.S.G.I. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 3074 din 25 noiembrie

2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorii M.G., Z.G. și SC G.S.G.I. SRL BUZĂU

împotriva deciziei nr. 3074 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.