ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4787/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4787/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
A
supra
recursului de față constată următoarele:
Prin
sentința nr. 443 din 4 aprilie 2006, Tribunalul București, s
ecția a V-a civilă,
a respins ca neîntemeiată contestația formulată
de reclamanta D.A. în contradictoriu cu pârâta
Primăria
municipiului București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a
reținut că, în urma
notificării transmise
de reclamantă, pârâta a emis dispoziția nr.
4418 din 1 iulie 2005, prin care a respins cererea de acordare a
măsurilor reparatorii pentru suprafețele de 365 și
265 mp teren.
Tribunalul a reținut că reclamanta nu a
precizat în
conținutul notificării care
este imobilul pentru care solicită
restituirea și nu a precizat care
este suprafața de teren pentru care solicită măsuri reparatorii.
Prin
decizia nr. 6 A din 10 ianuarie 2008, Curtea de Apel
București, secția a III a
civilă,
și pentru cauze cu minori și de familie,
a
respins ca nefondat apelul
declarat de reclamantă.
Instanța
de apel a reținut că reclamanta nu a precizat în
conținutul notificării ce imobil solicită a-i fi restituit, încălcând
astfel dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001.
A mai
reținut instanța de apel, că situația este neclară și cu
privire la suprafața de teren de 565 mp solicitată,
care a fost
înstrăinată ulterior.
Împotriva
acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs
reclamanta.
Invocând dispozițiile art. 304 pct.
7-10
C. proc. civ.
, recurent a arătat, în esență, că decizia este
nelegală, deoarece nu cuprinde motivele pe care se
sprijină,
preluând motivarea primei instanțe.
De asemenea, a susținut recurenta,
instanța de apel a
interpretat greșit
contractul de vânzare cumpărare și a făcut o
greșită aplicare a legii.
Recursul
declarat de reclamantă este perimat, pentru următoarele
considerente:
La
data de 1 octombrie 2008, în raport de dispozițiile art. 316 raportat la art.
298 și art. 155
1
C. proc. civ., Înalt
a Curte a dispus
suspendarea judecății recursului,
constatând
că desfășurarea normală a procesului este împiedicată
din vina părții
reclamante, care nu și-a îndeplinit obligația
procesuală
de a depune copie de pe motivele de recurs.
La 4
mai 2010, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în
vederea discutării
perimării.
Față
de această situație, Înalta Curte constată că, potrivit
dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere
de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice
altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva
incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Termenul
de perimare începe să curgă de la data ultimului
act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere și
suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de
art. 249 și art. 250
C. proc. civ.
In
cauza de față, judecata recursului a fost suspendată, așa
cum s-a
arătat, la data de 1 octombrie 2008.
In
condițiile în care procesul a rămas în nelucrare mai mult
de un an din
vina părților care ar putea justifica un interes în
cauză și cum nu a operat nici unul dintre motivele de întrerupere a
perimării, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D
E
Constată
perimat recursul declarat de reclamanta D.A.
împotriva deciziei nr. 6A din 10 ianuarie 2008 a
Curții de
Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și
de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.