ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3039/2010

Asupra cauzei cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 486 din 23

martie 2009 a Tribunalului Iași, s-a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a Primăriei Iași și a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 10/2001 Iași, prin reprezentanți legali, excepție invocată din oficiu.

A fost admisă acțiunea formulată de

reclamanta B.E. împotriva Dispoziției nr. 2234 din 10 noiembrie 2008, emisă de

pârâtul Primarul Municipiului Iași prin reprezentanți legali, dispoziție ce a

fost anulată, a fost admisă cererea formulată de B.E. și s-a dispus acordarea

de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Iași, zona

Tătărași în suprafața de 950 mp, constând în despăgubiri acordate în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că:

Instanța a constatat că cele două

pârâte Primăria Municipiului Iași și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 Iași nu au calitate procesuală în cauză, deoarece reclamanta a solicitat anularea unei

dispoziții emisă de Primarul Municipiului Iași, în temeiul Legii nr. 10/2001,

acesta fiind singurul pârât care trebuie citat în cauză.

Față de aceste împrejurări, s-a

reținut ca admisibilă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei

Municipiului Iași și a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 10/2001 Iași.

Pe fondul cauzei, instanța a

apreciat că cererea reclamantei este întemeiată, aceasta prin actele depuse dovedindu-și

calitatea de persoană îndreptățită și preluarea abuzivă a terenului notificat.

Instanța a reținut că reclamanta

este fiica defunctei S.A., conform certificatului de moștenitor nr. 1543/1993

din 14 octombrie 1993, emis de fostul Notariat de Stat Județean Iași, fiind unica moștenitoare a acesteia, cu o cotă de 1/1 din succesiune, conform art.

669 C. civ.

Defuncta S.E., mama reclamantei, a

moștenit terenul în suprafață de 2528 mp de la defunctul Z.C., potrivit

certificatului de moștenitor nr. 717 din 08 iulie 1977, emis de fostul Notariat

de Stat Județean Iași, S.A. având calitate de fiică și unic succesor, deoarece

soția Z.E. și fii Z.P. și Z.I. au declarat că renunță la moștenire, conform

declarațiilor înregistrate sub nr. 42/1977 și nr. 40/1977.

De altfel, numitul Z.I. are și o declarație

olografă din care rezultă că renunță la succesiunea rămasă de pe urma tatălui

său în favoarea surorii sale, S.A., mama reclamantei, iar Z.C., de la care

provine terenul în suprafață de 2528 mp situat în Iași, teren dobândit prin

cumpărare, prin actul autentic nr. 3933/1920, emis de Tribunalul Iași și

transcris la nr. 2792/1920, este bunicul reclamantei.

Faptul că din teren s-a preluat abuziv o parte,

există dovada prin decizia nr. 630 din 18 noiembrie 1982, privitor la donațiile

oferite statului, deoarece este îndeobște cunoscut că în toate situațiile de

acest fel, nimeni nu a oferit de bună voie bunul său statului și fără

despăgubire.

Prin apelul declarat de pârât s-a criticat

hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

Pârâtul a susținut că, greșit s-a reținut faptul

că în proprietatrea autorilor reclamantei s-a aflat terenul în suprafață de 950

mp, deoarece conform actelor dosarului rezultă că reclamanta, în calitate de

moștenitoare a numitei S.A., ar putea beneficia de măsuri reparatorii numai

pentru 708,91 mp, teren din care a primit în natură, prin reconstituirea

dreptului de proprietate, 601 mp în baza Legii nr. 118/1991, rămânând o

diferență de 107,91 mp.

S-a mai criticat împrejurarea că suprafața de

teren a fost calculată în condițiile în care nu s-a dat relevanță deciziei de

acceptare a donației, ci certificatului de moștenitor nr. 717 din 08 iulie 1972.

Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, prin decizia nr. 127 din 01 iulie 2009, a respins

apelul formulat de Primarul Municipiului Iași și a păstrat sentința instanței

de fond.

Instanța de apel, a reținut în

esență că, proprietatea notificată de către intimata-reclamantă B.E., ce a

aparținut numiților Z.C. și Z.E., proprietate dobândită în 1920 prin contractul

de vânzare-cumpărare nr. 3933 25 septembrie 1920 și transcris sub nr.

2772/1920, cuprindea teren clădit și neclădit în suprafață de 2528 mp, situat

în Iași.

Intimata B.E., născută Z., ca unica

moștenitoare a defunctei S.A. (mama sa), a moștenit ½ din terenul în

suprafață de 2528 mp de la defunctul Z.C., conform certificatului de moștenitor

nr. 717 din 08 iulie 1977.

În aceste condiții, s-a concluzionat

că instanța de fond corect a reținut calitatea reclamantei de persoană

îndreptățită să beneficieze de măsurile prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru

fosta proprietate Z., proprietate preluată de stat în baza Decretului nr.

281/1975, respectiv 950 mp teren și 467,20 mp preluați în baza deciziei nr.

630/1982.

Deaorece, intimata reclamantă a

obținut reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991

pentru 601 mp teren, corect a fost obligat Primarul Municipiului Iași să acorde

măsuri reparatorii în echivalent pentru 950 mp., prin aplicarea art. 3 alin. (1)

lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, instanța de fond a

reținut corect suprafața de teren fostă proprietatea Z. conform actelor

autentice de dobândire a certificatelor de moștenitor, acte ce dovedesc

suprafețele avute și a căror forță probantă este superioară deciziei nr.

630/1982, emisă de autoritatea care a preluat abuziv donația.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a

declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Iași, pe care a criticat-o pentru

nelegalitate , invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

Critica vizând nelegalitatea hotărârii se referă

la faptul că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii, în speță a art. 2 alin. (1) lit. c), teza II din Legea nr.

10/2001 republicată.

Într-o primă critică, se susține că

instanța de apel a interpretat greșit unul dintre motivele de apel invocate, și

anume pe cel referitor la lipsa caracterului abuziv al preluării pentru

suprafața de 467,20 mp, care a fost donată statului de către autoarea

notificatoarei, prin actul de donație autentificat sub nr. 5771 din 13

decembrie 1982, emis de Notariatul de Stat Județean Iași și transcris sub nr.

7355 din 13 decembrie 1982.

Se arată că, în expunerea motivelor

reprezentând criticile aduse hotărâri instanței de fond, s-a invocat faptul că

această instanță nu a verificat dacă decizia de acceptare a donației a fost

urmată sau nu de încheierea actului de donație în formă autentică, potrivit

art. 813 C. civ., în vederea încadrării imobilului notificat în dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 și a acordării beneficiului

legii; de asemenea, a fost menționat faptul că, în situația în care s-a

încheiat act de donație în formă autentică, se consideră că imobilul nu a fost

preluat abuziv, fiind necesară depunerea unei hotărâri judecătorești, defintivă

și irevocabilă, de anulare sau constatare a nulității donației; în fine, a fost

indicat numărul de transcriere a actului autentic, 7355 din 13 decembrie 1982,

acesta fiind depus în copie și instanța de apel interpretând greșit actul dedus

judecății a schimbat înțelesul acestuia, și a pronunțat o hotărâre nelegală.

O a doua critică, se referă la

faptul că inițial proprietatea notificată a aparținut numiților Z.C. și E.,

dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3933 din 25

septembrie 1920 și prin actul de vânzare autentificat de Tribunalul Județean Iași, transcris la nr. 2772 din 22 septembrie 1920.

Deși din actele indicate nu rezultă

întinderea exactă a proprietății dobândite, din certificatul de moștenitor nr.

717 din 08 iulie 1977, rezultă că terenul a fost inițial în suprafață de 2528

mp, iar din suprafața de 467,20 mp, exact jumătate din această suprafață constituie

masa succesorală rămasă după defunctul Z.C., diferența fiind expropriată.

Mai arată recurentul că, prin

Decretul nr. 281 din 26 decembrie 1975, proprietatea numiților Z.P., Z.I. și S.A. a fost expropriată, suprafața imobilului fiind de 950,62 m, contrar celor menționate în

certificatul de moștenitor nr. 717/1977, din care rezultă că suprafața

expropriată ar fi fost de 2060,80 mp.

Se mai susține că, din actele

dosarului nu rezultă cotele de proprietate care reveneau fiecărui coproprietar

expropriat, rezultând numai faptul că numiți Z.P. și Z.I. dețineau jumătate din

imobilul expropriat, ca moștenitori ai numitei Z.E., cealaltă jumătate

aparținând numitei S.A., ca moștenitoare a numitului C.Z., E. și C.Z., fiind

coproprietarii inițiali ai imobilului notificat de intimata-reclamantă.

Într-o critică subsidiară,

recurentul invederează ca în cazul în care se trece peste criticile enunțate,

referitoare la lipsa caracterului abuziv al preluării terenului în suprafață de

467,20 mp, să se rețină că intimata, ca moștenitoare a numitei S.A., poate

beneficia de ½ din suprafața de 2528 mp, respectiv de 1264 mp.

Mai mult, în condițile în care

dovada preluării se reține a fi făcută numai pentru suprafața totală de 1417,

82 mp (950,62 mp preluați prin expropriere și 467,20 mp preluați prin decizia

nr. 630/1982), intimata având drept de ½ din imobil, să se rețină

dreptul său de a obține măsuri reparatorii numai pentru 708,91 mp.

Examinând recursul din prisma

criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

instanța îl reține ca nefondat, pentru considerentele de mai jos:

Conform actelor existente la dosarul

cauzei, s-a făcut dovada calității de moștenitor, cât și dovada preluării

abuzive a terenului în litigiu.

Intimata-reclamantă B.E. a dovedit

că proprietatea notificată a aparținut antecesorilor săi, dobândită prin acte

de vânzare-cumpărare.

De fapt, este unica moștenitoare a

defunctei S.A., mama sa, care la rândul său a moștenit o cotă de ½ din terenul

în suprafață de 2528 mp, de la defuntul Z.C.

De asemenea, corect s-a reținut că

măsurile reparatorii stabilite i se cuvin pentru fosta proprietate Z., care a

fost preluată de stat în baza Decretului nr. 281/1975 (suprafața de 950 mp teren)

și suprafața de 467,20 mp preluați în baza deciziei nr. 630/1982, deci preluarea

a fost abuzivă.

Din cuprinsul criticilor se reține

că recurentul aduce în discuție un act de donație care nu a făcut obiectul

analizei în acest dosar, în condițiile în care s-a analizat numai contestația împotriva

dispoziției emisă de Primarul Municipiului Iași.

Intimata, ca unică moștenitoare a

defunctei S.A., a dobândit dreptul de ½ din terenul în suprafață de 2528

mp, conform certificatului de moștenitor nr. 717 din 08 iulie 1977.

Pentru suprafața de 601 mp s-a făcut

dovada reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, parte

din suprafața la care reclamanta este îndreptățită.

Instanța de apel corect a dat

eficiență dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001 obligând recurentul-pârât să acorde măsuri reparatorii în

echivalent pentru suprafața de 950 mp, suprafață preluată prin Decretul nr.

281/1975, în mod abuziv.

Față de aceste considerente, criticile

formulate de către recurent sunt nefondate, hotărârea instanței de apel fiind

pronunțată cu aplicarea corectă a legii potrivit celor enunțate anterior,

astfel că recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Iași împotriva deciziei nr. 127 din 1

iulie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi,

17 mai 2010.