ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3039/2010

Asupra cauzei cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 486 din 23 martie 2009 a Tribunalului Iași, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Iași și a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 10/2001 Iași, prin reprezentanți legali, excepție invocată din oficiu. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B.E. împotriva Dispoziției nr. 2234 din 10 noiembrie 2008, emisă de pârâtul Primarul Municipiului Iași prin reprezentanți legali, dispoziție ce a fost anulată, a fost admisă cererea formulată de B.E. și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Iași, zona Tătărași în suprafața de 950 mp, constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că: Instanța a constatat că cele două pârâte Primăria Municipiului Iași și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 Iași nu au calitate procesuală în cauză, deoarece reclamanta a solicitat anularea unei dispoziții emisă de Primarul Municipiului Iași, în temeiul Legii nr. 10/2001, acesta fiind singurul pârât care trebuie citat în cauză. Față de aceste împrejurări, s-a reținut ca admisibilă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Iași și a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 10/2001 Iași. Pe fondul cauzei, instanța a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată, aceasta prin actele depuse dovedindu-și calitatea de persoană îndreptățită și preluarea abuzivă a terenului notificat.

Instanța a reținut că reclamanta este fiica defunctei S.A., conform certificatului de moștenitor nr. 1543/1993 din 14 octombrie 1993, emis de fostul Notariat de Stat Județean Iași, fiind unica moștenitoare a acesteia, cu o cotă de 1/1 din succesiune, conform art. 669 C. civ. Defuncta S.E., mama reclamantei, a moștenit terenul în suprafață de 2528 mp de la defunctul Z.C., potrivit certificatului de moștenitor nr. 717 din 08 iulie 1977, emis de fostul Notariat de Stat Județean Iași, S.A. având calitate de fiică și unic succesor, deoarece soția Z.E. și fii Z.P. și Z.I. au declarat că renunță la moștenire, conform declarațiilor înregistrate sub nr. 42/1977 și nr. 40/1977. De altfel, numitul Z.I.

are și o declarație olografă din care rezultă că renunță la succesiunea rămasă de pe urma tatălui său în favoarea surorii sale, S.A., mama reclamantei, iar Z.C., de la care provine terenul în suprafață de 2528 mp situat în Iași, teren dobândit prin cumpărare, prin actul autentic nr. 3933/1920, emis de Tribunalul Iași și transcris la nr. 2792/1920, este bunicul reclamantei. Faptul că din teren s-a preluat abuziv o parte, există dovada prin decizia nr. 630 din 18 noiembrie 1982, privitor la donațiile oferite statului, deoarece este îndeobște cunoscut că în toate situațiile de acest fel, nimeni nu a oferit de bună voie bunul său statului și fără despăgubire. Prin apelul declarat de pârât s-a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

Pârâtul a susținut că, greșit s-a reținut faptul că în proprietatrea autorilor reclamantei s-a aflat terenul în suprafață de 950 mp, deoarece conform actelor dosarului rezultă că reclamanta, în calitate de moștenitoare a numitei S.A., ar putea beneficia de măsuri reparatorii numai pentru 708,91 mp, teren din care a primit în natură, prin reconstituirea dreptului de proprietate, 601 mp în baza Legii nr. 118/1991, rămânând o diferență de 107,91 mp. S-a mai criticat împrejurarea că suprafața de teren a fost calculată în condițiile în care nu s-a dat relevanță deciziei de acceptare a donației, ci certificatului de moștenitor nr. 717 din 08 iulie 1972. Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 127 din 01 iulie 2009, a respins apelul formulat de Primarul Municipiului Iași și a păstrat sentința instanței de fond.

Instanța de apel, a reținut în esență că, proprietatea notificată de către intimata-reclamantă B.E., ce a aparținut numiților Z.C. și Z.E., proprietate dobândită în 1920 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3933 25 septembrie 1920 și transcris sub nr. 2772/1920, cuprindea teren clădit și neclădit în suprafață de 2528 mp, situat în Iași. Intimata B.E., născută Z., ca unica moștenitoare a defunctei S.A. (mama sa), a moștenit ½ din terenul în suprafață de 2528 mp de la defunctul Z.C., conform certificatului de moștenitor nr. 717 din 08 iulie 1977. În aceste condiții, s-a concluzionat că instanța de fond corect a reținut calitatea reclamantei de persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru fosta proprietate Z., proprietate preluată de stat în baza Decretului nr. 281/1975, respectiv 950 mp teren și 467,20 mp preluați în baza deciziei nr. 630/1982.

Deaorece, intimata reclamantă a obținut reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru 601 mp teren, corect a fost obligat Primarul Municipiului Iași să acorde măsuri reparatorii în echivalent pentru 950 mp., prin aplicarea art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. De asemenea, instanța de fond a reținut corect suprafața de teren fostă proprietatea Z. conform actelor autentice de dobândire a certificatelor de moștenitor, acte ce dovedesc suprafețele avute și a căror forță probantă este superioară deciziei nr. 630/1982, emisă de autoritatea care a preluat abuziv donația. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Iași, pe care a criticat-o pentru nelegalitate , invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Critica vizând nelegalitatea hotărârii se referă la faptul că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în speță a art. 2 alin. (1) lit. c), teza II din Legea nr. 10/2001 republicată.

Într-o primă critică, se susține că instanța de apel a interpretat greșit unul dintre motivele de apel invocate, și anume pe cel referitor la lipsa caracterului abuziv al preluării pentru suprafața de 467,20 mp, care a fost donată statului de către autoarea notificatoarei, prin actul de donație autentificat sub nr. 5771 din 13 decembrie 1982, emis de Notariatul de Stat Județean Iași și transcris sub nr. 7355 din 13 decembrie 1982. Se arată că, în expunerea motivelor reprezentând criticile aduse hotărâri instanței de fond, s-a invocat faptul că această instanță nu a verificat dacă decizia de acceptare a donației a fost urmată sau nu de încheierea actului de donație în formă autentică, potrivit art. 813 C. civ., în vederea încadrării imobilului notificat în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 și a acordării beneficiului legii; de asemenea, a fost menționat faptul că, în situația în care s-a încheiat act de donație în formă autentică, se consideră că imobilul nu a fost preluat abuziv, fiind necesară depunerea unei hotărâri judecătorești, defintivă și irevocabilă, de anulare sau constatare a nulității donației; în fine, a fost indicat numărul de transcriere a actului autentic, 7355 din 13 decembrie 1982, acesta fiind depus în copie și instanța de apel interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat înțelesul acestuia, și a pronunțat o hotărâre nelegală.

O a doua critică, se referă la faptul că inițial proprietatea notificată a aparținut numiților Z.C. și E., dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3933 din 25 septembrie 1920 și prin actul de vânzare autentificat de Tribunalul Județean Iași, transcris la nr. 2772 din 22 septembrie 1920. Deși din actele indicate nu rezultă întinderea exactă a proprietății dobândite, din certificatul de moștenitor nr. 717 din 08 iulie 1977, rezultă că terenul a fost inițial în suprafață de 2528 mp, iar din suprafața de 467,20 mp, exact jumătate din această suprafață constituie masa succesorală rămasă după defunctul Z.C., diferența fiind expropriată. Mai arată recurentul că, prin Decretul nr. 281 din 26 decembrie 1975, proprietatea numiților Z.P., Z.I.

și S.A. a fost expropriată, suprafața imobilului fiind de 950,62 m, contrar celor menționate în certificatul de moștenitor nr. 717/1977, din care rezultă că suprafața expropriată ar fi fost de 2060,80 mp. Se mai susține că, din actele dosarului nu rezultă cotele de proprietate care reveneau fiecărui coproprietar expropriat, rezultând numai faptul că numiți Z.P. și Z.I. dețineau jumătate din imobilul expropriat, ca moștenitori ai numitei Z.E., cealaltă jumătate aparținând numitei S.A., ca moștenitoare a numitului C.Z., E. și C.Z., fiind coproprietarii inițiali ai imobilului notificat de intimata-reclamantă. Într-o critică subsidiară, recurentul invederează ca în cazul în care se trece peste criticile enunțate, referitoare la lipsa caracterului abuziv al preluării terenului în suprafață de 467,20 mp, să se rețină că intimata, ca moștenitoare a numitei S.A., poate beneficia de ½ din suprafața de 2528 mp, respectiv de 1264 mp.

Mai mult, în condițile în care dovada preluării se reține a fi făcută numai pentru suprafața totală de 1417, 82 mp (950,62 mp preluați prin expropriere și 467,20 mp preluați prin decizia nr. 630/1982), intimata având drept de ½ din imobil, să se rețină dreptul său de a obține măsuri reparatorii numai pentru 708,91 mp. Examinând recursul din prisma criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., instanța îl reține ca nefondat, pentru considerentele de mai jos: Conform actelor existente la dosarul cauzei, s-a făcut dovada calității de moștenitor, cât și dovada preluării abuzive a terenului în litigiu. Intimata-reclamantă B.E. a dovedit că proprietatea notificată a aparținut antecesorilor săi, dobândită prin acte de vânzare-cumpărare.

De fapt, este unica moștenitoare a defunctei S.A., mama sa, care la rândul său a moștenit o cotă de ½ din terenul în suprafață de 2528 mp, de la defuntul Z.C. De asemenea, corect s-a reținut că măsurile reparatorii stabilite i se cuvin pentru fosta proprietate Z., care a fost preluată de stat în baza Decretului nr. 281/1975 (suprafața de 950 mp teren) și suprafața de 467,20 mp preluați în baza deciziei nr. 630/1982, deci preluarea a fost abuzivă. Din cuprinsul criticilor se reține că recurentul aduce în discuție un act de donație care nu a făcut obiectul analizei în acest dosar, în condițiile în care s-a analizat numai contestația împotriva dispoziției emisă de Primarul Municipiului Iași.

Intimata, ca unică moștenitoare a defunctei S.A., a dobândit dreptul de ½ din terenul în suprafață de 2528 mp, conform certificatului de moștenitor nr. 717 din 08 iulie 1977. Pentru suprafața de 601 mp s-a făcut dovada reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, parte din suprafața la care reclamanta este îndreptățită. Instanța de apel corect a dat eficiență dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 obligând recurentul-pârât să acorde măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 950 mp, suprafață preluată prin Decretul nr. 281/1975, în mod abuziv. Față de aceste considerente, criticile formulate de către recurent sunt nefondate, hotărârea instanței de apel fiind pronunțată cu aplicarea corectă a legii potrivit celor enunțate anterior, astfel că recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Iași împotriva deciziei nr. 127 din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi, 17 mai 2010.