ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4402/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4402/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului civil de față:
Examinând
actele și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe
rolul Tribunalului Iași la data de 23 martie 2004, numitul G.S.L. a solicitat
în contradictoriu cu Primarul municipiului Iași și Comisia de aplicare a Legii
nr. 10/2001 din cadrul Prefecturii județului Iași să se dispună anularea
dispoziției nr. 3543/2004 emisă de primul pârât prin care i-a fost respinsă
notificarea privind imobilul situat în Iași.
Pârâta Comisia județeană de aplicare
a Legii nr. 10/2001 din cadrul Prefecturii Iași a formulat întâmpinare,
invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive și arătând că nu îi
revin atribuții de decizie în soluționarea notificărilor.
Prin sentința civilă nr. 680 din 10
septembrie 2004, Tribunalul Iași a admis excepția și a respins contestația față
de această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive. Pe fond, în
contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Iași, contestația a fost
respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință
tribunalul a avut în vedere, conform motivării, că:
- dispoziția contestată a fost emisă
de către Primarul municipiului Iași, Comisia județeană neavând atribuții de a
soluționa notificarea;
- contestatorul a dovedit că este succesorul
numitei G.L., însă dreptul de proprietate al acesteia asupra imobilului în
litigiu nu a fost stabilit, probatoriile fiind insuficiente;
- cum sarcina probei, potrivit
prevederilor art. 1169 C. civ., revenea contestatorului, în mod corect
notificarea acestuia a fost respinsă.
Apelul declarat de contestator
împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 360 din 8 iunie
2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași; a fost schimbată în parte sentința iar
pe fond admisă contestația împotriva pârâtului Primarul municipiului Iași; a
fost anulată dispoziția și s-a stabilit obligația în sarcina acestuia de a face
contestatorului o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii
imobilului situat în Iași.
Curtea de apel a reținut și motivat
că, în cele două faze ale judecății, contestatorul a făcut dovada deplină cu
înscrisuri emise de Arhivele Naționale, de autoritățile administrative și
fiscale, că autoarea sa a fost proprietar al imobilului în litigiu, preluat
abuziv de stat, astfel încât sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr.
10/2001 pentru acordarea de măsuri reparatorii conform notificării.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate în sensul prevederilor art. 304
pct. 9 C. proc. civ. și invederând că instanța de apel a interpretat greșit
dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 cu privire la semnificația noțiunii
de „acte doveditoare” ale dreptului de proprietate. S-a susținut că nu au fost
dovedite de către contestator elementele esențiale care să fi justificat
admiterea notificării.
Recursul este nefondat.
Curtea de apel a reținut în mod
corect că prin înscrisuri necontestate, inclusiv unele care atestau plata
impozitelor pentru imobilul în litigiu, contestatorul a dovedit că autoarea sa,
G.L., a fost proprietar al imobilului situat în Iași. Sunt edificatoare în
acest sens dovezile eliberate de Arhivele Naționale, care se coroborează cu
înscrisurile emise de organele administrative și fiscale (filele 4 și
următoarele dosar apel), toate formând convingerea deplină în sensul arătat.
În consecință, cum soluția
pronunțată în apel este legală și temeinică, recursul va fi respins ca nefondat
conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de pârâtul Primarul municipiului Iași împotriva deciziei nr. 360 din 8 iunie
2005 a Curții de Apel Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2006.