ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9612/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 963 din 19

noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului Iași. S-a respins

cererea principală, înregistrată sub nr. 1555/2004 formulată de reclamantele T.E.,

A.T. și T.P., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Iași, ca

neîntemeiată.

Cererea conexă formulată de

reclamantele T.E., A.T. și T.P. în contradictoriu cu pârâții B.L. și Primarul

Municipiului Iași, înregistrat sub nr. 1556/2004 a fost respinsă ca fiind

formulată de persoana fără calitate procesuală activă.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în sinteză, următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată sub nr.

1555/2004, reclamantele au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului

Iași, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să constate

nulitatea absolută a dispoziției nr. 2346 din 18 februarie 2004, prin care s-a

respins notificarea privind retrocedarea terenului situat în Iași.

În motivarea acțiunii reclamantele

susțin că sunt moștenitoarele bunicului lor, C.N. (cunoscut și N.), decedat în

timpul pogromului din anul 1944 și care a avut în proprietate imobilul situat

în Iași, imobil preluat abuziv de stat și trecut în administrarea Primăriei

Iași. În temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantele au formulat notificare privind

restituirea imobilului, anexând toate actele necesare.

Notificarea a fost respinsă cu

motivarea că reclamantele nu au depus acte care să facă dovada calității lor de

moștenitoare și a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.

Reclamantele au aflat că în timpul soluționării notificării, imobilul a fost

restituit numitului B.L., care, în opinia acestora, nu are calitate de

moștenitor.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

Primarul Municipiului Iași a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive a Primăriei Iași. Referitor la fondul cauzei, s-a susținut că

reclamantele nu au făcut dovada calității de moștenitoare și dovada dreptului de

proprietate.

Prin cererea conexă înregistrată sub

nr. 1556/2004, aceleași reclamante au chemat în judecată pe pârâții B.L. și

Primarul Municipiului Iași, solicitând să se constate nulitatea absolută a

dispoziției nr. 405 din 21 februarie 2003 privind retrocedarea terenului situat

în Iași, către pârâtul B.L.

Pârâtul Primarul Municipiului Iași a

invocat prin întâmpinare, excepția lipsei capacității procesuale pasive a

Primăriei Iași și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților,

în cererea conexă.

Prin încheierea din 15 octombrie

2004, instanța a dispus conexarea celor două dosare.

Prin cererea depusă la dosar, la

data de 30 aprilie 2004, reclamantele și-au modificat acțiunile precizând că

înțeleg să cheme în judecată în calitate de pârât, Primarul Municipiului

București și nu Primăria Iași.

Având în vedere precizările făcute

de reclamante, prima instanță a constatat că excepția lipsei calității

procesuale pasive a Primăriei Iași, a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă

ca atare.

Excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantelor în acțiunea conexă, a fost unită cu fondul.

S-a reținut, în baza probelor

administrate că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor

este întemeiată, dar pe alte considerente decât cele prezentate de pârât în

motivarea acestei excepții.

Pârâtul a susținut că B.L. este

singura persoană în drept să conteste dispozițiile art. 405/2003.

Prima instanță a reținut că

susținerea nu este întemeiată, deoarece nulitatea absolută a unui act juridic

poate fi cerută de orice persoană interesată.

S-a reținut că, în speță,

reclamantele au obligația să facă dovada că prin dispoziția pe care o contestă

le-a fost încălcat un drept acordat prin lege precum și faptul că au formulat

notificarea privind restituirea terenului situat în Iași. Instanța de fond a

apreciat că din conținutul notificării înregistrată cu nr. 15679/3 septembrie

2003 rezultă că reclamantele au solicitat restituirea numai a imobilului

construcție, nu și a terenului aferent așa încât acestea nu își justifică

interesul în promovarea acțiunii având ca obiect constatarea nulității absolute

a dispozițiilor art. 405/2004, prin care terenul a fost restituit pârâtului B.L.

Cu privire la cererea principală,

prima instanță a reținut că, deși notificarea s-a referit numai la construcție,

reclamantele au contestat dispoziția nr. 2346/2004, cu motivarea că în mod

nelegal, solicitarea privind restituirea terenului a fost respinsă.

În concluzie, s-a reținut că

reclamantele nu pot cere instanței de judecată mai mult decât au notificat în

procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Împotriva sentinței civile nr.

963/2004 a Tribunalului Iași au declarat apel reclamantele, criticând-o ca

nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a

susținut că a fost admisă în mod greșit excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantelor în cererea conexă, deoarece voința acestora de a li se

restitui întreg imobilul. Fiind descrisă numai construcția nu înseamnă că nu au

solicitat și terenul.

Apelantele-reclamante au susținut că

prin hotărârea pronunțată nu s-a examinat fondul cauzei.

De asemenea, s-a susținut că în mod

greșit a fost respinsă cererea principală, reținându-se că nu s-a făcut dovada

calității de moștenitori și dovada dreptului de proprietate, neanalizându-se

actele depuse la dosar.

Prin decizia civilă nr. 316

pronunțată în ședința publică din 25 mai 2005, Curtea de Apel Iași a admis

apelul declarat de reclamanții T.E., A.T. și T.P. împotriva sentinței, pe care

a schimbat-o în parte și admițând cererea principală a reclamantelor a anulat

decizia nr. 2346 din 18 februarie 2004 emisă de Primarul Municipiului Iași,

obligând Primarul Municipiului Iași să facă reclamantelor ofertă de restituire

în echivalent, sub formă de despăgubiri bănești, pentru imobilul construit,

situat în Iași, în prezent demolat.

Au fost menționate celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

Instanța de apel a reținut că prima

instanță nu a examinat înscrisurile depuse la dosar, care confirmă calitatea

reclamantelor de moștenitoare după bunicul lor C.N. și faptul că acesta a avut

în proprietate, imobilul situat în str. C.

Reținând că sunt îndeplinite aceste

condiții, instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 10 din

Legea nr. 10/2001 și art. 24 din același act normativ.

Instanța de apel a mai reținut că

motivele referitoare la soluția pronunțată în cererea conexă, având ca obiect

constatarea nulității absolute a dispozițiilor art. 405/2003 emisă de Primarul

Municipiului Iași nu sunt întemeiate, deoarece rezulta din conținutul

notificării că reclamantele au solicitat numai acordarea de măsuri reparatorii

pentru casa de locuit, în prezent demolată, nefăcând referire la teren.

În concluzie se reține că prima

instanță a reținut corect excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantelor, în cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a

dispozițiilor art. 405/2003 emisă de Primarul Municipiului Iași, nejustificându-se

interesul în promovarea cererii.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamantele T.E., T.P. și A.T. și Primarul Municipiului Iași.

Reclamantele invocă motivul prevăzut

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., instanța interpretând greșit actul juridic

dedus judecății, respectiv notificarea formulată.

Se susține că voința recurentelor a

fost de a solicita restituirea întregului imobil, casă și teren iar descrierea

numai a construcției s-a făcut pentru motivul că aceasta a fost demolată, dar

în notificare s-a făcut referire la „proprietatea din str. C.”.

Recurentul Primarul Municipiului

Iași critică decizia invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține că, în cauză nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra

imobilului în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, se susține că

instanțele au aplicat greșit art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 304 alin. (1) pct. 8

modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de

nelegalitate când instanța, interpretând actul dedus judecății, a schimbat

natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Cele două instanțe au reținut în mod

greșit că din conținutul notificării formulate de reclamante rezultă că acestea

au solicitat acordarea de măsuri reparatorii numai pentru casa de locuit, în

prezent demolată nu și pentru teren, reținând că excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantelor în cererea având ca obiect constatarea

nulității absolute a dispoziției nr. 405/2003 emisă de Primarul Municipiului

Iași este întemeiată.

În mod firesc, notificarea (cererea

de restituire) trebuie făcută numai de persoanele prevăzute de lege și trebuie

să cuprindă anumite elemente considerate obligatorii (art. 3, art. 4 și art. 21).

Calitatea procesuală presupune

existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului

din raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă).

Într-adevăr, instanța este datoare

să verifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală

pasivă. În privința reclamantului trebuie să constate că este titularul

dreptului în raportul juridic dedus judecății ori se poate prevala de interesul

ce poate fi realizat pe calea justiției..

Instanțele au reținut că

reclamantele nu au calitate procesuală activă în cauză, nejustificând un

interes; deoarece prin notificare s-a solicitat numai o construcție, nu și a

terenului.

Verificând notificarea reclamantelor

instanța supremă reține că, este întocmită în conformitate cu art. 21 alin. (2),

art. 22 și art. 112 C. proc. civ., ea cuprinzând obiectul cererii, și existând

elementele de identificare ale bunului solicitat.

Pentru identificarea imobilelor

cerința impusă este de a fi arătată localitatea și județul, strada și numărul,

iar, în lipsă vecinătățile.

Legiuitorul nu impune cerința

descrierii imobilului (teren și construcție).

Reclamantele au făcut referire la

„proprietatea” situată în Iași, și, în plus, fac o descriere a construcției în

prezent demolate. În finalul notificării se precizează voința reclamantelor de

restituire în natură sau despăgubiri.

Este evident că dacă intenția

reclamantelor ar fi fost cea de a revendica numai construcția nu ar fi

solicitat ca primă variantă restituirea în natură de vreme ce au subliniat deja

faptul că acea construcție a fost demolată.

În consecință, subzistă cazul de

casare invocat, instanța nerezolvând fondul cauzei, rezolvând cererea pe calea

excepției invocate de pârât.

În cauză se impune a fi admis și

recursul Primarului Municipiului Iași, instanța urmând a completa materialul

probator administrat în cauză, cu privire la întregul imobil (casă și teren) să

verifice destinația construcției demolate și urmează a se avea în vedere toate

motivele de apel invocate de reclamante care nu au fost analizate și

verificate, nesoluționându-se cererea pe fond.

În cererea conexă nefiind rezolvat

fondul cauzei, chiar dacă nici prima instanță nu a intrat în cercetarea

fondului, față de dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., după casarea

deciziei din apel, pricina va fi trimisă spre rejudecare instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

reclamanții T.E., T.P., A.T. precum și al pârâtului Primarul Municipiului Iași,

împotriva deciziei nr. 316 din 25 mai 2005 a Curții de Apel Iași, secția

civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2005.