ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9612/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 963 din 19 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului Iași. S-a respins cererea principală, înregistrată sub nr. 1555/2004 formulată de reclamantele T.E., A.T. și T.P., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Iași, ca neîntemeiată. Cererea conexă formulată de reclamantele T.E., A.T. și T.P. în contradictoriu cu pârâții B.L. și Primarul Municipiului Iași, înregistrat sub nr. 1556/2004 a fost respinsă ca fiind formulată de persoana fără calitate procesuală activă.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în sinteză, următoarele considerente: Prin cererea înregistrată sub nr. 1555/2004, reclamantele au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Iași, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 2346 din 18 februarie 2004, prin care s-a respins notificarea privind retrocedarea terenului situat în Iași. În motivarea acțiunii reclamantele susțin că sunt moștenitoarele bunicului lor, C.N. (cunoscut și N.), decedat în timpul pogromului din anul 1944 și care a avut în proprietate imobilul situat în Iași, imobil preluat abuziv de stat și trecut în administrarea Primăriei Iași.

În temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantele au formulat notificare privind restituirea imobilului, anexând toate actele necesare. Notificarea a fost respinsă cu motivarea că reclamantele nu au depus acte care să facă dovada calității lor de moștenitoare și a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu. Reclamantele au aflat că în timpul soluționării notificării, imobilul a fost restituit numitului B.L., care, în opinia acestora, nu are calitate de moștenitor. Prin întâmpinarea depusă la dosar, Primarul Municipiului Iași a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Iași. Referitor la fondul cauzei, s-a susținut că reclamantele nu au făcut dovada calității de moștenitoare și dovada dreptului de proprietate.

Prin cererea conexă înregistrată sub nr. 1556/2004, aceleași reclamante au chemat în judecată pe pârâții B.L. și Primarul Municipiului Iași, solicitând să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 405 din 21 februarie 2003 privind retrocedarea terenului situat în Iași, către pârâtul B.L. Pârâtul Primarul Municipiului Iași a invocat prin întâmpinare, excepția lipsei capacității procesuale pasive a Primăriei Iași și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, în cererea conexă. Prin încheierea din 15 octombrie 2004, instanța a dispus conexarea celor două dosare. Prin cererea depusă la dosar, la data de 30 aprilie 2004, reclamantele și-au modificat acțiunile precizând că înțeleg să cheme în judecată în calitate de pârât, Primarul Municipiului București și nu Primăria Iași.

Având în vedere precizările făcute de reclamante, prima instanță a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Iași, a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor în acțiunea conexă, a fost unită cu fondul. S-a reținut, în baza probelor administrate că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor este întemeiată, dar pe alte considerente decât cele prezentate de pârât în motivarea acestei excepții. Pârâtul a susținut că B.L. este singura persoană în drept să conteste dispozițiile art. 405/2003. Prima instanță a reținut că susținerea nu este întemeiată, deoarece nulitatea absolută a unui act juridic poate fi cerută de orice persoană interesată.

S-a reținut că, în speță, reclamantele au obligația să facă dovada că prin dispoziția pe care o contestă le-a fost încălcat un drept acordat prin lege precum și faptul că au formulat notificarea privind restituirea terenului situat în Iași. Instanța de fond a apreciat că din conținutul notificării înregistrată cu nr. 15679/3 septembrie 2003 rezultă că reclamantele au solicitat restituirea numai a imobilului construcție, nu și a terenului aferent așa încât acestea nu își justifică interesul în promovarea acțiunii având ca obiect constatarea nulității absolute a dispozițiilor art. 405/2004, prin care terenul a fost restituit pârâtului B.L. Cu privire la cererea principală, prima instanță a reținut că, deși notificarea s-a referit numai la construcție, reclamantele au contestat dispoziția nr. 2346/2004, cu motivarea că în mod nelegal, solicitarea privind restituirea terenului a fost respinsă.

În concluzie, s-a reținut că reclamantele nu pot cere instanței de judecată mai mult decât au notificat în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001. Împotriva sentinței civile nr. 963/2004 a Tribunalului Iași au declarat apel reclamantele, criticând-o ca nelegală și netemeinică. În dezvoltarea motivelor de apel s-a susținut că a fost admisă în mod greșit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor în cererea conexă, deoarece voința acestora de a li se restitui întreg imobilul. Fiind descrisă numai construcția nu înseamnă că nu au solicitat și terenul. Apelantele-reclamante au susținut că prin hotărârea pronunțată nu s-a examinat fondul cauzei. De asemenea, s-a susținut că în mod greșit a fost respinsă cererea principală, reținându-se că nu s-a făcut dovada calității de moștenitori și dovada dreptului de proprietate, neanalizându-se actele depuse la dosar.

Prin decizia civilă nr. 316 pronunțată în ședința publică din 25 mai 2005, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de reclamanții T.E., A.T. și T.P. împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte și admițând cererea principală a reclamantelor a anulat decizia nr. 2346 din 18 februarie 2004 emisă de Primarul Municipiului Iași, obligând Primarul Municipiului Iași să facă reclamantelor ofertă de restituire în echivalent, sub formă de despăgubiri bănești, pentru imobilul construit, situat în Iași, în prezent demolat. Au fost menționate celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Instanța de apel a reținut că prima instanță nu a examinat înscrisurile depuse la dosar, care confirmă calitatea reclamantelor de moștenitoare după bunicul lor C.N.

și faptul că acesta a avut în proprietate, imobilul situat în str. C. Reținând că sunt îndeplinite aceste condiții, instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 și art. 24 din același act normativ. Instanța de apel a mai reținut că motivele referitoare la soluția pronunțată în cererea conexă, având ca obiect constatarea nulității absolute a dispozițiilor art. 405/2003 emisă de Primarul Municipiului Iași nu sunt întemeiate, deoarece rezulta din conținutul notificării că reclamantele au solicitat numai acordarea de măsuri reparatorii pentru casa de locuit, în prezent demolată, nefăcând referire la teren. În concluzie se reține că prima instanță a reținut corect excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, în cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a dispozițiilor art. 405/2003 emisă de Primarul Municipiului Iași, nejustificându-se interesul în promovarea cererii.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele T.E., T.P. și A.T. și Primarul Municipiului Iași. Reclamantele invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, respectiv notificarea formulată. Se susține că voința recurentelor a fost de a solicita restituirea întregului imobil, casă și teren iar descrierea numai a construcției s-a făcut pentru motivul că aceasta a fost demolată, dar în notificare s-a făcut referire la „proprietatea din str. C.”. Recurentul Primarul Municipiului Iași critică decizia invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că, în cauză nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, se susține că instanțele au aplicat greșit art. 24 din Legea nr. 10/2001. Potrivit art. 304 alin. (1) pct. 8 modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când instanța, interpretând actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Cele două instanțe au reținut în mod greșit că din conținutul notificării formulate de reclamante rezultă că acestea au solicitat acordarea de măsuri reparatorii numai pentru casa de locuit, în prezent demolată nu și pentru teren, reținând că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor în cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 405/2003 emisă de Primarul Municipiului Iași este întemeiată.

În mod firesc, notificarea (cererea de restituire) trebuie făcută numai de persoanele prevăzute de lege și trebuie să cuprindă anumite elemente considerate obligatorii (art. 3, art. 4 și art. 21). Calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă). Într-adevăr, instanța este datoare să verifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă. În privința reclamantului trebuie să constate că este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății ori se poate prevala de interesul ce poate fi realizat pe calea justiției.. Instanțele au reținut că reclamantele nu au calitate procesuală activă în cauză, nejustificând un interes; deoarece prin notificare s-a solicitat numai o construcție, nu și a terenului.

Verificând notificarea reclamantelor instanța supremă reține că, este întocmită în conformitate cu art. 21 alin. (2), art. 22 și art. 112 C. proc. civ., ea cuprinzând obiectul cererii, și existând elementele de identificare ale bunului solicitat. Pentru identificarea imobilelor cerința impusă este de a fi arătată localitatea și județul, strada și numărul, iar, în lipsă vecinătățile. Legiuitorul nu impune cerința descrierii imobilului (teren și construcție). Reclamantele au făcut referire la „proprietatea” situată în Iași, și, în plus, fac o descriere a construcției în prezent demolate. În finalul notificării se precizează voința reclamantelor de restituire în natură sau despăgubiri. Este evident că dacă intenția reclamantelor ar fi fost cea de a revendica numai construcția nu ar fi solicitat ca primă variantă restituirea în natură de vreme ce au subliniat deja faptul că acea construcție a fost demolată.

În consecință, subzistă cazul de casare invocat, instanța nerezolvând fondul cauzei, rezolvând cererea pe calea excepției invocate de pârât. În cauză se impune a fi admis și recursul Primarului Municipiului Iași, instanța urmând a completa materialul probator administrat în cauză, cu privire la întregul imobil (casă și teren) să verifice destinația construcției demolate și urmează a se avea în vedere toate motivele de apel invocate de reclamante care nu au fost analizate și verificate, nesoluționându-se cererea pe fond. În cererea conexă nefiind rezolvat fondul cauzei, chiar dacă nici prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, față de dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., după casarea deciziei din apel, pricina va fi trimisă spre rejudecare instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamanții T.E., T.P., A.T. precum și al pârâtului Primarul Municipiului Iași, împotriva deciziei nr. 316 din 25 mai 2005 a Curții de Apel Iași, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2005.