ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1905/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

O.V. a solicitat ca în

contradictoriu cu Casa de Pensii a județului Iași, să se dispună anularea

hotărârii nr. 55 din 11 septembrie 2002, prin care Comisia constituită pentru

aplicarea Legii nr. 189/2000, i-a respins cererea de acordare a drepturilor

prevăzute de acest act normativ, ca nelegală.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în perioada aprilie 1944 - septembrie 1945 a fost nevoit să se

refugieze împreună cu tatăl său din localitatea de domiciliu, în județul Gorj,

pentru motive etnice, ca urmare a ultimatumului sovietic. Că, deși a dovedit cu

actele prezentate că îndeplinește toate cerințele legale pentru stabilirea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, modificată prin O.U.G. nr.

242/2000 și completată prin Legea nr. 367/2001, funcționarii pârâtei i-au

respins cererea.

Curtea de Apel Iași, prin sentința

nr. 113/CA din 2 decembrie 2002, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că din

înscrisurile anexate în dosar nu rezultă că reclamantul a fost strămutat sau

refugiat, iar martorii care au dat declarații autentificate la notar, nu au

dovedit cu acte că s-au aflat în aceeași situație cu acesta.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul O.V.

În sprijinul recursului, acesta a

depus în dosar o serie de înscrisuri oficiale care confirmă justețea

susținerilor sale din acțiune, precum și hotărârea nr. 545 din 25 februarie

2003, adoptată de către Comisia constituită pentru aplicarea Legii nr.

189/2000, în cadrul pârâtei Casa de Pensii a județului Iași.

Prin hotărârea respectivă a fost

admisă cererea reclamantului, stabilindu-se calitatea sa de beneficiar al Legii

nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

S-a precizat în partea finală a

actului că drepturile se acordă cu data de 1 februarie 2003, pentru perioada 17

martie 1944  6 martie 1945.

Noul act administrativ este de

natură să demonstreze temeinicia afirmațiilor făcute de reclamant în acțiune și

susținute cu înscrisurile și declarațiile autentice ale martorilor, în legătură

cu realitatea refugiului familiei O., pentu motive etnice, în intervalul 17

martie 1944 - 6 martie 1945.

Actul rămâne, însă, nelegal în

privința datei de la care se acordă drepturile recunoscute de lege,

reclamantului.

Aceste drepturi sunt cuvenite,

potrivit legii, cu începere de la 1 august 2002, stabilită în raport cu data

formulării cererii inițiale, 22 iulie 2002, care ulterior a fost admisă, iar nu

de la data de 1 februarie 2003, cum greșit s-a prevăzut în dispozitivul

hotărârii nr. 545 din 25 februarie 2002.

Ținând seama de considerentele expuse,

urmează a se admite recursul și a fi casată sentința. În fond, va fi admisă

acțiunea, cu consecința anulării hotărârii nr. 55 din 11 septembrie și

obligării pârâtei să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii

nr. 189/2000, începând cu data de 1 august 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de O.V.,

împotriva sentinței nr. 113/CA din 2 decembrie 2002 a Curții de Apel Iași.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea formulată de reclamantul O.V.

Anulează hotărârea nr. 55 din 11

septembrie 2002 și obligă pe pârătă să recunoască reclamantului, calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, începând cu data de 1 august 2002.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 mai 2003.