ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8674/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la pe calea contenciosului administrativ, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Iași, anularea hotărârii nr. 1190 din 15 septembrie 2003, recunoașterea statutului de refugiat, cu acordarea drepturilor bănești cuvenite. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că a fost născută în perioada refugiului părinților săi și este îndreptățită să beneficieze de drepturile instituite prin Legea nr. 189/2000, dar în mod nelegal, Casa Județeană de Pensii Iași i-a respins cererea, considerând că petenta s-ar fi născut după împlinirea termenului de concepție.

Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 6/CA din 12 ianuarie 2004, a admis acțiunea reclamantei P.M. A anulat hotărârea nr. 1190 din 15 septembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Iași și a recunoscut reclamantei, statutul de refugiată pe perioada 8 ianuarie 1944 - 6 martie 1945, cu obligarea pârâtei, de a-i emite o hotărâre în acest sens și a-i achita drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părinții reclamantei au avut statutul de strămutați în perioada 1940 - 1945, iar din interpretarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, prin coroborarea cu dispozițiile art. 654 C. civ., rezultă că beneficiază de drepturile instituite prin această lege, și copiii născuți în perioada strămutării părinților.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Iași, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta a susținut în esență că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 654 C. civ., coroborate cu ale O.G. nr. 105/1999, beneficiază de indemnizația cuvenită, persoanele persecutate din motive etnice și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților în acea localitate. Or, cum în cazul reclamantei, perioada concepției depășește cu mult data strămutării, aceasta nu putea să beneficieze de drepturile instituite prin Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Este necontestat că reclamanta P.M. s-a născut la 8 ianuarie 1944, în localitatea Mărășești, județul Vrancea, unde s-au refugiat părinții acesteia, din anul 1942. Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Din această perspectivă, concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă, că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi acceptată, fiind contrară ordinii publice și bunelor moravuri. Ca atare, perioada concepției nu este relevantă în soluționarea pricinii, iar față de considerentele expuse, recursul se vădește a fi nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Iași împotriva sentinței civile nr. 6/CA din 12 ianuarie 2004 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2004.