ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6971/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22

decembrie 2003, reclamantul O.A., prin mandatara sa S.L., a solicitat anularea

hotărârii nr. 12584 din 31 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii

Cluj, stabilirea calității sale de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că a solicitat pârâtei, să i se recunoască faptul că în perioada 20

februarie 1944 - 6 martie 1945, a avut calitatea de refugiat din motive etnice,

dar că i s-a refuzat nejustificat acest drept.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 110 din 21

ianuarie 2004, a admis acțiunea, în sensul că a dispus anularea hotărârii

contestate și a obligat pe pârâtă să-i recunoască reclamantului, statutul de

refugiat, pentru perioada 20 februarie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile corespunzătoare, începând cu 1 noiembrie 2003.

Instanța reține că reclamantul are

calitatea de refugiat, începând cu data nașterii sale - 20 februarie 1944 și

până la încetarea refugiului, deoarece s-a născut în perioada refugiului

părinților și nu putea să aibă un alt domiciliu, decât al părinților săi.

Pârâta a declarat recurs împotriva

sentinței, susținând că reclamantul nu intră în categoria persoanelor prevăzute

de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece nu era născut la data

strămutării părinților și nu a fost strămutat în altă localitate, decât cea în

care s-a născut.

Recursul este nefondat.

Conform prevederilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței,

„persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: lit.. c) a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu”.

Din hotărârea nr. 3311 din 30

septembrie 2002 a Casei Județene de Pensii Cluj, rezultă că numita O.C., mama

reclamantului, a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu,

din motive etnice, în perioada 3 octombrie 1940 – 6 martie 1945.

Cu declarațiile autentice ale

numitelor C.F. și M.L., face dovada că mama sa a fost nevoită să se refugieze,

după cedarea Ardealului de Nord, către Ungaria, în baza Dictatului de la Viena din august 1940, din localitatea de domiciliu situată în județul Bihor, la Arad și apoi, la Timișoara, revenind la Oradea după eliberarea Ardealului.

Reclamantul s-a născut la 20

februarie 1944, în perioada în care părinții săi se aflau în refugiu la Timișoara, suferind aceleași privațiuni, ca și aceștia, pe perioada de la nașterea sa și până

la încetarea refugiului.

El a locuit împreună cu părinții săi

în această perioadă și a fost nevoit să suporte, ca și aceștia, o serie de

lipsuri datorate faptului că au fost lipsiți de bunurile rămase la domiciliul

de la care au fost nevoiți să plece din motive etnice.

Ca atare, și reclamantul are

calitatea de persoană refugiată pentru perioada 20 februarie 1944 – 6 martie

1945, încadrându-se în categoria persoanelor prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

De aceea, în temeiul art. 7 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 110 din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 septembrie 2004.