ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6971/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 decembrie 2003, reclamantul O.A., prin mandatara sa S.L., a solicitat anularea hotărârii nr. 12584 din 31 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, stabilirea calității sale de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a solicitat pârâtei, să i se recunoască faptul că în perioada 20 februarie 1944 - 6 martie 1945, a avut calitatea de refugiat din motive etnice, dar că i s-a refuzat nejustificat acest drept.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 110 din 21 ianuarie 2004, a admis acțiunea, în sensul că a dispus anularea hotărârii contestate și a obligat pe pârâtă să-i recunoască reclamantului, statutul de refugiat, pentru perioada 20 februarie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu 1 noiembrie 2003. Instanța reține că reclamantul are calitatea de refugiat, începând cu data nașterii sale - 20 februarie 1944 și până la încetarea refugiului, deoarece s-a născut în perioada refugiului părinților și nu putea să aibă un alt domiciliu, decât al părinților săi. Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că reclamantul nu intră în categoria persoanelor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece nu era născut la data strămutării părinților și nu a fost strămutat în altă localitate, decât cea în care s-a născut.

Recursul este nefondat. Conform prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, „persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: lit.. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu”. Din hotărârea nr. 3311 din 30 septembrie 2002 a Casei Județene de Pensii Cluj, rezultă că numita O.C., mama reclamantului, a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice, în perioada 3 octombrie 1940 – 6 martie 1945. Cu declarațiile autentice ale numitelor C.F.

și M.L., face dovada că mama sa a fost nevoită să se refugieze, după cedarea Ardealului de Nord, către Ungaria, în baza Dictatului de la Viena din august 1940, din localitatea de domiciliu situată în județul Bihor, la Arad și apoi, la Timișoara, revenind la Oradea după eliberarea Ardealului. Reclamantul s-a născut la 20 februarie 1944, în perioada în care părinții săi se aflau în refugiu la Timișoara, suferind aceleași privațiuni, ca și aceștia, pe perioada de la nașterea sa și până la încetarea refugiului. El a locuit împreună cu părinții săi în această perioadă și a fost nevoit să suporte, ca și aceștia, o serie de lipsuri datorate faptului că au fost lipsiți de bunurile rămase la domiciliul de la care au fost nevoiți să plece din motive etnice.

Ca atare, și reclamantul are calitatea de persoană refugiată pentru perioada 20 februarie 1944 – 6 martie 1945, încadrându-se în categoria persoanelor prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. De aceea, în temeiul art. 7 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 110 din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2004.