ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1706/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de S.C. „C.” SA Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile

nr.1065 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ.

La apelul nominal s-a

prezentat intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și

Locuinței reprezentat de consilierul juridic T. R., lipsind recurenta-reclamantă

S.C. „C.” SA Râmnicu Vâlcea și intimata-pârâtă Administrația Națională a

Drumurilor.

Procedura completă.

Consilierul juridic T. R. a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu referire la motivele cuprinse

în întâmpinarea depusă la dosar.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ la data de 3

ianuarie 2001, reclamanta S.C. „C.” SA Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată

Administrația Națională a Drumurilor, solicitând anularea procesului verbal

încheiat la data de 22 noiembrie 2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că procesul verbal nu îndeplinește condițiile legale pentru

valabilitatea sa, în sensul că nu cuprinde data la care a fost emis, serviciul

public care l-a emis, ștampila acestuia, semnătura și numărul cu care s-a emis.

Reclamanta a precizat că a

îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.5 din O.G. nr.14/1999, dar nu

a primit nici un răspuns.

S-a mai susținut că prin

procesul verbal atacat s-a constatat că reclamanta datorează suma de

1.031.608.615 lei, taxe pentru fondul special al drumurilor publice și majorări

de întârziere, dar actul s-a încheiat cu încălcarea Legii nr.118/1996, O.G.

nr.12/1995 și O.G. nr. 14/1999, deși societatea în cauză și-a achitat toate

obligațiile privind taxele la fondul special al drumurilor.

Prin sentința civilă nr.193

din 20 februarie 2001, Curtea de Apel București – Secția de contencios

administrativ a respins ca inadmisibilă acțiunea, reținându-se că împotriva

procesului-verbal încheiat la 22 noiembrie 2000 reclamanta nu a formulat

obiecțiuni, în baza art.5 din Ordonanța Guvernului nr.14/1999, care trebuiau

soluționate de Ministerul Transporturilor în termen de 10 zile.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta, iar Curtea Supremă de Justiție – Secția de

contencios administrativ, prin decizia nr.1879 din 22 mai 2002 a admis

recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare, reținând

că reclamanta a îndeplinit procedura-prealabilă prevăzută de art.5 din O.G.

nr.14/1999 depunând dovada în acest sens, anume decizia nr.81 din 18 decembrie

2000.

În fond după casare, s-a

dispus citarea în cauză și a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor

și Locuinței, așa cum s-a stabilit prin decizia de casare.

Prin sentința civilă

nr.1065 din 7 noiembrie 2002, Curtea de Apel București – Secția de contencios

administrativ a respins acțiunea formulată de S.C. „C.” SA Râmnicu Vâlcea

împotriva pârâților Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței

și Administrația Națională a Drumurilor, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că în fond după casare, reclamanta nu și-a

completat acțiunea în sensul solicitării anulării și a deciziei nr.81 din 18

decembrie 2000, situație în care nu se poate pronunța decât asupra obiectului

cererii deduse judecății.

În privința excepției

autorității de lucru judecat invocată de M.L.P.T.L. se reține că instanța a

respins-o, întrucât cauza de față nu are același obiect cu cea în care s-a

pronunțat definitiv Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr.2939 din 9

octombrie 2002.

Împotriva sentinței civile

sus menționate a declarat recurs S.C. „C.” SA Râmnicu Vâlcea, motivând, în

esență, că în mod greșit instanța Curții de Apel București a dispus respingerea

acțiunii ca neîntemeiată, atâta timp cât nu i s-a pus în vedere completarea

acțiunii, iar prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei învedera

instanței de judecată ce solicită prin acțiune.

Din analiza actelor

dosarului rezultă că în cauză există o chestiune de ordine publică, respectiv

excepția autorității de lucru judecat, instanța supremă nefiind ținută să

analizeze motivele de recurs câtă vreme există motive de ordine publică, ce pot

fi luate în discuție chiar din oficiu.

Se reține că în luna

ianuarie 2001, recurenta-reclamantă a formulat acțiune la două instanțe, cea

competentă pe Legea nr.29/1990, la domiciliul reclamantei, respectiv Curtea de

Apel Pitești, și cea având competență alternativă, la domiciliul pârâtei,

respectiv Curtea de Apel București.

Prin sentința civilă

nr.130/F/C din 19 februarie 2001, Curtea de Apel Pitești – Secția comercială și

de contencios administrativ a admis acțiunea reclamantei, însă sentința

respectivă a fost modificată de către Curtea Supremă de Justiție – Secția de

contencios administrativ prin decizia nr.2939 din 9 octombrie 2002 în sensul

respingerii ca nefondată a acțiunii S.C. „C.” SA Râmnicu Vâlcea, ca urmare a

admiterii recursului declarat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor

și Locuinței împotriva sentinței civile sus menționate.

Comparând acțiunea ce

formează obiectul litigiului de față cu actele aflate la filele 15-20 ale

dosarului de fond care privesc acțiunea formulată de reclamantă la Curtea de

Apel Pitești, se reține că cele două cauze au același obiect și aceleași părți.

Fiind îndeplinite

condițiile art.1201 din Codul civil, urmează ca excepția autorității de lucru

judecat să fie admisă, situație în care nu se mai analizează motivele de casare

formulate în cauză.

Față de cele ce preced,

recursul declarat de SC „C.” SA va fi admis, casată sentința atacată și urmare

admiterii excepției de lucru judecat va fi respinsă acțiunea formulată de

societatea reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de S.C. „C.” SA Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile

nr.1065 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată.

Admite excepția autorității de lucru judecat și

respinge acțiunea formulată de S.C. „C.”SA Râmnicu Vâlcea.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 mai 2003.