ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2829/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 30 ianuarie 2001, reclamanta SC C. SA Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și A.N.D., solicitând anularea deciziei nr. 81 din 18 decembrie 2000 și respectiv, a procesului-verbal nr. 5419 din 22 noiembrie 2000, prin care a fost obligată la plata sumei de 339.827.816 lei, contravaloare taxe și majorări de întârziere la Fondul special al drumurilor publice. În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, din punct de vedere al formei, procesul-verbal de control nu îndeplinește condițiile impuse de art. 5 alin. (1) din O.G.

nr. 14/1999, nefiind semnat și ștampilat de autoritatea emitentă. Pe fond, reclamanta a susținut că nu datorează suma reținută în sarcina sa, întrucât nu a importat autovehiculele, ci a derulat contracte de leasing. În plus, a retras din circulație un număr de autovehicule și remorci, pentru care nu poate fi obligată la plata taxei către Fondul special al drumurilor publice. Prin sentința civilă nr. 1015 din 25 iunie 2003, pronunțată în fond, după casare, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei SC C. SA Râmnicu Vâlcea, ca neîntemeiată. S-a reținut că actul de control este legal emis și întrunește condițiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din O.G.

nr. 14/1999. Pe fondul litigiului, instanța a apreciat că în sensul dispozițiilor Legii nr. 118/1996, astfel cum au fost modificate și completate de O.G. nr. 72/1998, cota de 10% se aplică inclusiv autovehiculelor și remorcilor introduse în țară în regim de leasing, cu atât mai mult, cu cât nu s-a făcut dovada că acestea au fost retrase din circulație. SC C. SA Râmnicu Vâlcea a declarat recurs împotriva acestei sentințe, susținând în esență că instanța a dat o greșită interpretare dispozițiilor Legii nr. 118/1996, considerând că acestea sunt aplicabile și mijloacelor de transport introduse în țară, pe baza unui contract de leasing. Recursul nu este întemeiat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Printr-o acțiune formulată la 2 februarie 2001, reclamanta SC C. SA Râmnicu Vâlcea a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și A.N.D., anularea procesului-verbal nr. 5419 din 22 noiembrie 2000, precum și a deciziei nr. 81 din 18 decembrie 2000, prin care s-a dispus și respectiv, menținut obligația de plată a sumei de 339.827.816 lei la Fondul special al drumurilor publice. Prin hotărâre definitivă și irevocabilă, decizia civilă nr. 2938 din 9 octombrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată. Astfel fiind și cum prin hotărârea Curții de Apel București, ce formează obiectul recursului de față, s-a soluționat acțiunea reclamantei SC C. SA Râmnicu Vâlcea, în anularea procesului-verbal nr. 5419 din 22 noiembrie 2000, al A.N.D.

și deciziei nr. 81 din 18 decembrie 2000, a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, în raport cu dispozițiile art. 1201 C. civ., urmează a se constata existența autorității de lucru judecat, împrejurare în care recursul declarat de SC C. SA Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 1015 din 25 iunie 2003, a Curții de Apel București, va fi respins. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C. SA Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 1015 din 25 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, constatând autoritate de lucru judecat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.