ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 246/2005

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 282 din 5 ianuarie 2001, la Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta SC C. SA Râmnicu Vâlcea a solicitat în contradictoriu cu Administrația Națională a Drumurilor București, anularea procesului-verbal din 22 mai 2000, încheiat de reprezentanții pârâtei, prin care a fost stabilită în sarcina societății, obligația de plată a sumei de 339.827.816 lei, cu titlu de sume datorate Fondului special al drumurilor publice, conform dispozițiilor Legii nr. 118/1997 și O.G. nr. 14/1999, precum și majorări de întârziere. Totodată, s-a formulat și cerere de suspendare a executării acestui proces-verbal de control.

Prin sentința nr. 13/FC din 7 februarie 2001, instanța a respins cererea formulată de societate, reținând pe fondul cauzei, că reclamanta are obligația de a achita toate taxele vamale, ca urmare a introducerii în țară a bunurilor reprezentând operațiuni de import. Examinând cu precădere excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a constatat că o echipă specializată din cadrul Administrației Naționale a Drumurilor a întocmit actul de control, în baza împuternicirii date de Ministerul Transporturilor, conform art. 5 1 din O.G. nr. 14/1999. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta SC C. SA Râmnicu Vâlcea, ce a făcut obiectul dosarului nr. 1654/2002, al Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.

În motivare s-a susținut că, în cauză împuternicirea dată nu înseamnă că organul care a emis actul atacat, avea calitatea procesuală de a întocmi procesul-verbal de control, iar împrejurarea că Ministerul Transporturilor rezolvă contestațiile împotriva procesului-verbal, nu prezintă relevanță, aceasta fiind o procedură prealabilă administrativă. De altfel, Administrația Națională a Drumurilor are atribuții bine definite în respectarea dispozițiilor legale privind constituirea și utilizarea Fondului special al drumurilor publice. La termenul din 18 martie 2003, cauza a fost suspendată conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților, după care a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru termenul din 11 mai 2004, când s-a constatat perimarea acestui recurs, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc.

civ., fiind pronunțată decizia nr. 1867 din 11 mai 2004. Împotriva acestei decizii, SC C. SA a formulat contestație în anulare, ce a fost înregistrată sub nr. 6389/2004, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ. În motivarea contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarea SC C. SA Râmnicu Vâlcea a învederat că, la data de 22 aprilie 2004, a formulat și transmis prin poștă, „recomandat”, o cerere prin care solicită continuarea judecății, pe care, însă, instanța nu a luat-o în considerare și a pronunțat decizia prin care a constatat perimarea cauzei. Contestația în anulare este neîntemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. În cauză, instanța de recurs a suspendat judecata, la data de 18 martie 2003, dispunând din oficiu repunerea cauzei pe rol, în vederea discutării incidenței prevederilor art. 284 C. proc. civ., la 30 martie 2003. Potrivit acestor dispoziții, orice cerere de recurs se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an.

Din actele dosarului se constată că termenul de un an s-a împlinit la 18 martie 2004, situație ce a determinat soluția de constatare a perimării de drept a cererii de recurs, dispusă prin decizia nr. 1867 din 11 mai 2004. Chiar dacă reclamanta a solicitat a se lua act că stăruie în judecarea recursului, cererea fiind datată după împlinirea termenului de un an, în mod corect nu a fost avută în vedere la pronunțarea soluției din 11 mai 2004. În consecință, neregăsindu-se cazul prevăzut de art. 318 C. proc. civ. - eroare materială, Curtea va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC C. SA Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 1867 din 11 mai 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2005.