ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 781/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de SC „G.P.” SRL împotriva sentinței civile

nr.382 din 10 aprilie 2002 a  Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă SC „G.P.” SRL reprezentată

de avocatul B.R., lipsind intimata pârâtă R.A. „Administrația Națională a

Drumurilor” București.

Procedura

completă.

Reprezentantul

recurentei a solicitat admiterea recursului cu referire la motivele scrise și

concluziile depuse la dosar.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului precum și a cererii de  suspendare

a procesului verbal formulată de societatea recurentă.

După

rămânerea cauzei în pronunțare s-a prezentat din partea intimatei R.A.

„Administrația Națională a Drumurilor” consilierul juridic D.V.C., care a

solicitat respingerea recursului.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 20 februarie 2002, reclamanta Societatea comercială „G.P.”

SRL a solicitat anularea procesului-verbal nr.92/218 din 7 ianuarie 2002

întocmit de pârâta Administrația Națională a Drumurilor și suspendarea

efectelor acestui act administrativ până la soluționarea cauzei, în temeiul

art.9 din Legea nr.29/1990.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin actul contestat pârâta a

stabilit nelegal obligația de a plăti la Fondul special al drumurilor publice

suma de 10.669.256.459 lei, reprezentând debite și majorări de întârziere

calculate până la 31 decembrie 2001. Reclamanta a învederat că pentru

activitatea de comercializare a carburanților auto în perioada 1 ianuarie 1997

– 24 mai 2001 nu avea obligația să achite la Fondul special al drumurilor

publice sumele rezultate din aplicarea art.4-5 din Legea nr.118/1996, astfel

cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului

nr.35/2000, întrucât aceste prevederi legale sunt aplicabile numai

producătorilor din țară sau importatorilor de carburanți auto și nu persoanelor

care comercializează asemenea produse.

Prin

întâmpinare, pârâta Administrația Națională a Drumurilor a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive, motivând că are numai competența de a

exercita controlul cu privire la vărsarea sumelor aferente constituirii

Fondului special al drumurilor publice și că, administrator al acestui fond

este Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, autoritatea

care are calitate procesuală în litigiile privind contestarea sumelor datorate

la bugetul fondului special.

De

asemenea, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru că

reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.5 din Legea

nr.29/1990 și de legea specială în cauză, respectiv de art.5 din Ordonanța

Guvernului nr.14/1999.

Prin

sentința civilă nr.382 din 10 aprilie 2002, Curtea de Apel București – Secția

de contencios administrativ a respins excepția lipsei calității procesuale

pasive, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea

reclamantei pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, față de obiectul acțiunii

pârâta, ca instituție publică centrală care a întocmit actul de control

contestat, are calitate procesuală pasivă în cauză.

Cea

de-a doua excepție a fost admisă de instanța de fond cu motivarea că,

reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă pentru că, în condițiile

prevăzute de art.5 alin.5 și 6 din Ordonanța Guvernului nr.14/1999, nu a

contestat actul de control la Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și

Locuinței.

Împotriva

acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamanta solicitând

casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenta

a susținut că instanța de fond a constatat greșit neîndeplinirea procedurii

prealabile prevăzute de legea specială și inadmisibilitatea acțiunii în anulare

formulate. Recurenta a precizat că, împotriva actului de control a exercitat

calea de atac a contestației la Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor

și Locuinței, care s-a  pronunțat prin decizia nr.151 din 23 ianuarie 2002.

Totodată, recurenta a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de

control, pentru motivele de  nelegalitate invocate în acțiunea de anulare a

actului respectiv.

Recursul

este întemeiat și urmează să fie admis pentru următoarele considerente:

Prin

decizia nr.151 din 23 ianuarie 2002, depusă ca act nou în recurs, Ministerul

Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței a respins ca nefondată

contestația formulată de Societatea comercială „G.P.” SRL în temeiul art.5

alin.6 din Ordonanța Guvernului nr.14/1999 împotriva procesului verbal de

control nr.92/218 din 7 ianuarie 2002 întocmit de Administrația Națională a

Drumurilor.

Față

de această decizie se constată că, anterior sesizării instanței de contencios administrativ,

recurenta a exercitat calea de atac a contestației împotriva actului de control

și a fost finalizată procedura administrativ-jurisdicțională reglementată prin

dispozițiile art.5 din Ordonanța Guvernului nr.14/1999, ca norme speciale în

cazul cererilor referitoare la resursele Fondului special al fondurilor publice

și executarea silită a creanțelor la bugetul acestui fond.

În

consecință, soluția dată excepției de inadmisibilitate a acțiunii pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile este nelegală și netemeinică. În temeiul

art.312 alin.4 Cod procedură civilă, Curtea va casa hotărârea atacată și va

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru a fi cercetat fondul

pricinii.

Cu

ocazia rejudecării, instanța de fond va pune în discuția părților introducerea

în cauză a Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, în

calitatea sa de autoritate administrativ-jurisdicțională care a  soluționat

contestația recurentei, dar și ca administrator al Fondului special al

drumurilor publice. De asemenea, urmează a fi soluționată cererea de suspendare

a executării formulată în baza art.9 din Legea nr.29/1990, cerere care nu poate

fi examinată în prezentul recurs întrucât, cu ocazia primei judecăți, instanța

de fond nu s-a pronunțat asupra măsurii provizorii de suspendare solicitată de

recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul  declarat de SC „G.P.” SRL  împotriva sentinței civile nr.382 din 10

aprilie 2002 a  Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 februarie 2003.