ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3141/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe,

să procedeze de îndată la stabilirea datei pentru primirea actelor necesare

soluționării cererii de redobândire a cetățeniei române.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat Secției Consulare a Ambasadei

României la Chișinău la data de 25 octombrie 2006, cu solicitarea programării

pentru depunerea dosarului de redobândire a cetățeniei române și pentru că nu a

primit răspuns a revenit cu o nouă solicitare, într-un termen scurt, apreciind

că s-a depășit termenul rezonabil de rezolvare a cererii, având în vedere ca de

la data înregistrării cererii au trecut 3 ani.

Prin întâmpinare,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, invocând numărul foarte mare de

cereri și astfel se depășește puterea de lucru a Secției Consulare a Ambasadei.

instanțe

Prin Sentința nr.

3059 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând

pârâtul să primească cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române,

într-un termen scurt, rezonabil.

reținute de prima instanță în motivarea soluției sale

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în speță s-a depășit

termenul rezonabil de soluționare a cererii reclamantului de redobândire a

cetățeniei, prevăzut de art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei,

refuzul pârâtului de a programa reclamantul să depună cererea de redobândire a

cetățeniei române, se constituie astfel într-un refuz nejustificat de

soluționare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr.

554/2004, modificată și completată.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivul prevăzut de art. 304

punctul 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-pârât a susținut, în esență, următoarele:

Potrivit

jurisprudenței europene, un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt

și în cauză există o justificare argumentată a împrejurării că reclamantului nu

i s-a stabilit încă o dată pentru a depune cererea de redobândire a cetățeniei.

Prima instanță nu a

avut în vedere starea obiectivă de fapt invocată de autoritatea pârâtă, deși

aceasta a determinat, într-o legătură cauzală directă, situația specifică a

derulării procedurii consulare.

Totodată,

recurentul-pârât a arătat că stadiul procesării cererilor de redobândire a

ajuns la un nivel satisfăcător și a afirmat că, în lipsa unei culpe administrative,

neexistând temei legal concret în stabilirea termenelor de primire a cererilor

de redobândire a cetățeniei, nu putea fi obligat în baza legii contenciosului

administrativ la schimbarea ordinii cronologice stabilite și la primirea

cererii reclamanților în detrimentul persoanelor care au depus cereri anterior

acestora, puterea judecătorească nu putea să se substituie puterii executive în

a edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetățeniei.

Chiar în

eventualitatea în care s-ar considera că cererea de programare a datei pentru

prezentarea la sediul oficiului consular în vederea depunerii cererii de

redobândire a cetățeniei nu a fost soluționată într-un termen rezonabil,

trebuia analizat pe fond dacă se întrunesc, în cauză, condițiile de existență

ale unui refuz nejustificat.

Recurentul-pârât a

menționat că termenul rezonabil de rezolvare a cererii, invocat de reclamant,

nu se regăsește în legislația română de lege lata, iar durata acestui termen a

fost decantată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar nu se

aplică decât în cazurile expres specificate.

Ordinea internă

stabilită de autoritate nu încorporează un refuz de soluționare a cererii de

depunere a dosarului, ci arată condițiile concrete în care acesta urmează să

fie procesat, fără ca autoritatea publică solicitată să se derobeze de la

îndeplinirea obligației prevăzute de Legea nr. 21/1991.

Termenul rezonabil de

procesare a cererilor se stabilește în funcție de toate circumstanțele

relevante.

În legătură cu eforturile

autorității pârâte în găsirea unor soluții pentru rezolvarea situației generate

de primirea cererilor de redobândire a cetățeniei, recurentul-pârât a menționat

că a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru aprobarea O.U.G nr. 36/2009 ce

modifică și completează Legea nr. 21/1991, iar potrivit acestui act, cererea și

documentele vizând recunoașterea cetățeniei vor putea fi înregistrate și la

birourile teritoriale aflate în organizarea Comisiei pentru Cetățenie din

cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, astfel că nu se poate reține

lipsa de diligență a Statului Român în deblocarea situației.

În același context,

recurentul a invocat și O.U.G. nr. 5/2010 privind înființarea Autorității

Naționale pentru Cetățenie cu competențe în materia care interesează în speță,

arătând că birourile teritoriale ale acestei autorități sunt operaționale

începând cu data de 8 februarie 2010.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, constată că recursul nu este fondat.

fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată

că reclamantul s-a adresat în luna septembrie 2009 Secției Consulare a

Ambasadei României de la Chișinău cu solicitarea de a-i fi comunicată data la

care va putea depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de

documentația prevăzută de Legea nr. 21/1996, și întrucât nu a primit răspuns,

la data de 15 octombrie 2009 a introdus cererea de chemare în judecată. Cât

privește susținerea reclamantului, în sensul că în luna octombrie 2006 s-a

adresat cu aceeași solicitare însă nu a primit răspuns, constată că nu s-a

făcut dovada înregistrării acestei cereri.

Potrivit art. 12

alin. (3) din Legea cetățeniei nr. 21/1991, persoanele care au domiciliul sau

reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire a cetățeniei române,

însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor impuse de lege, la

misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României; cererile

vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie.

Din analizarea

textului legal menționat, rezultă că, într-adevăr, legiuitorul român nu a

stabilit un termen în care autoritățile române să proceseze astfel de cereri.

Așa fiind, erau

incidente prevederile art. 10 din Convenția Europeană pentru Cetățenie,

adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 și ratificată de România

prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora: „Fiecare stat parte trebuie să facă

astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea,

păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui

atestat de cetățenie”.

Doctrina europeană a

arătat că noțiunea de „termen rezonabil” este o noțiune relativă, care nu poate

fi definită după criterii stricte. Dreptul de a fi ascultat într-un „termen

rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global și în

mod concret.

Curtea de la

Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în

considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său

rezonabil sau nerezonabil. Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii,

adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă

rigoare realizării unei durate rezonabile.

Astfel, în materie

«civilă», dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției

competente, dar el include și durata procedurii administrative prealabile,

atunci când sesizarea jurisdicției este precedată de un recurs prealabil,

obligatoriu.

În opinia Curții de

la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în

funcție de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența

sa, în special, în funcție de complexitatea speței, comportamentul

reclamantului și cel al autorităților competente.

În speță, Înalta

Curte constată că atât cererea formulată către autoritatea pârâtă, cât

formularea acțiunii sunt înregistrate în luna septembrie 2009, așa încât, în

speță, nu poate fi vorba despre o încălcare a garanției instituită de art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind soluționarea cauzei

într-un termen rezonabil.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că susținerile recurentului sunt întemeiate, prima instanță

pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca

neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat Ministerul Afacerilor Externe împotriva Sentinței nr. 1939 din 27

aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Negară

Ghenadie, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 31 mai 2011.

Procesat

de GGC - NN