ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 687/2011

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 276/PI din 26

octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea petiționarului G.P.

împotriva Rezoluțiilor nr. 323/P/2009 din 12 mai 2009 și nr. 657/11/2009 ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pe care le-a menținut ca

legale și temeinice.

Hotărârea a rămas

definitivă prin respingerea, ca nefondat, de către Înalta Curte de Casație și

Justiție a recursului declarat de petiționar, prin Decizia penală nr. 680 din

22 februarie 2010.

La data de 24

februarie 2010, petiționarul G.P. a formulat cerere de contestație în anulare,

întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen.

Contestatorul a

motivat că nu s-a putut prezenta la termenul de judecată a recursului din data

de 22 februarie 2010, întrucât circulația trenurilor a fost blocată în urma

unei alunecări de teren survenită în noaptea de 20 februarie 2010.

Prin Încheierea din 9

noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4095/1/2010, Înalta Curte de Casație

și Justiție, în temeiul art. 391 C. proc. pen., a admis în principiu

contestația în anulare, constatând că cererea este făcută în termenul prevăzut

de lege, iar motivul invocat de contestator se regăsește în cazul prevăzut de

art. 386 lit. b) C. proc. pen., fiind însoțit de acte doveditoare aflate la

dosarul cauzei.

Instanța a fixat

termen pentru judecarea pe fond a contestației în anulare la data de 11

ianuarie 2010, potrivit dispozițiilor art. 392 C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 50

din 11 ianuarie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a

admis contestația în anulare formulată de G.P., a desființat Decizia penală nr.

680 din 22 februarie

2010 și a fixat

termen pentru rejudecarea dosarului la 22 februarie 2011 cu citarea părților.

Din actele și

lucrările dosarului Înalta Curte constată următoarele:

Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, prin Sentința nr. 276/PI din 26 octombrie 2009, în

baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca

nefondată plângerea formulată de petentul G.P. împotriva Rezoluției nr. 12 mai

2009 dată în Dosarul nr. 323/P/2009 și a Rezoluției din 01 iulie 2009 dată în

Dosarul nr. 657/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

pe care le-a menținut ca temeinice și legale.

Curtea a reținut și

motivat că petentul s-a adresat cu plângere penală, solicitând efectuarea de

cercetări față de procurorul T.I. și de judecătorul B.I. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 C. pen. susținând că cei doi și-au exercitat abuziv

atribuțiile de serviciu fiind trimis în judecată și condamnat pe nedrept prin

Sentința penală nr. 10 din 9 aprilie 1974 la 18 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunilor de omor și deținere de muniție.

Procurorul verificând

activitatea celor doi magistrați pensionari, a constatat că pentru faptele

reclamate a fi săvârșite de aceștia s-a împlinit termenul de prescripție a

răspunderii penale, cauză de înlăturare a răspunderii penale și prin Rezoluția

din 12 mai 2009 dată în Dosarul nr. 323/P/2009 a dispus neînceperea urmăririi

penale în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Plângerea formulată

de petent împotriva soluției procurorului a fost respinsă prin Rezoluția nr.

657/II/2/2009 din 01 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara.

Petiționarul s-a

adresat cu plângere conform art. 278

1

C. proc. pen., iar judecătorul

de la Curtea de Apel Timișoara verificând rezoluția conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. a constatat că aceasta este temeinică și legală și a

respins plângerea ca nefondată.

Nemulțumit și de

această soluție petentul a declarat recurs cerând casarea sentinței,

desființarea rezoluției și trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi

penale., fiind în posesia unor probe că nu este vinovat și că a fost condamnat

pe nedrept.

Recursul este

nefondat.

Organul de urmărire

penală sesizat prin plângere, denunț sau din oficiu despre săvârșirea unei

infracțiuni procedează conform dispozițiilor art. 221 - 228 C. proc. pen.

În vederea începerii

urmăririi penale organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

Din coroborarea

dispozițiilor art. 221, 224 și 228 C. proc. pen. rezultă că pentru a se putea

începe urmărirea penală pe lângă datele despre sesizarea unei infracțiuni,

furnizate prin plângere sau denunț ori obținute pe altă cale de organul de

urmărire penală, mai este necesară o altă condiție, aceea a inexistenței

cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în

art. 10 C. proc. pen. cu excepția cazului de la lit. b

1

).

Procurorul în urma

actelor premergătoare efectuate a constatat că ținând seama de anul 1974, când

petentul a fost condamnat pentru infracțiunile de omor calificat și deținere de

muniție, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen. pretins a fi săvârșită de intimații făptuitori

s-a împlinit și că există o cauză care împiedică începerea urmăririi penale.

Aceste aspecte verificate de instanța de judecată au stat la baza respingerii

plângerii.

Așa fiind, Înalta

Curte urmează să constate că hotărârea recurată este legală și temeinică și pe

cale de consecință să respingă recursul ca nefondat, conform art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul

G.P. împotriva Sentinței penale nr. 276/PI din 26 octombrie 2009 a Curții de

Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 22 februarie 2011.