ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 687/2011

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 276/PI din 26 octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea petiționarului G.P. împotriva Rezoluțiilor nr. 323/P/2009 din 12 mai 2009 și nr. 657/11/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pe care le-a menținut ca legale și temeinice. Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului declarat de petiționar, prin Decizia penală nr. 680 din 22 februarie 2010. La data de 24 februarie 2010, petiționarul G.P. a formulat cerere de contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc.

pen. Contestatorul a motivat că nu s-a putut prezenta la termenul de judecată a recursului din data de 22 februarie 2010, întrucât circulația trenurilor a fost blocată în urma unei alunecări de teren survenită în noaptea de 20 februarie 2010. Prin Încheierea din 9 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4095/1/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 391 C. proc. pen., a admis în principiu contestația în anulare, constatând că cererea este făcută în termenul prevăzut de lege, iar motivul invocat de contestator se regăsește în cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., fiind însoțit de acte doveditoare aflate la dosarul cauzei. Instanța a fixat termen pentru judecarea pe fond a contestației în anulare la data de 11 ianuarie 2010, potrivit dispozițiilor art. 392 C. proc.

pen. Prin Decizia nr. 50 din 11 ianuarie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis contestația în anulare formulată de G.P., a desființat Decizia penală nr. 680 din 22 februarie 2010 și a fixat termen pentru rejudecarea dosarului la 22 februarie 2011 cu citarea părților. Din actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin Sentința nr. 276/PI din 26 octombrie 2009, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul G.P. împotriva Rezoluției nr. 12 mai 2009 dată în Dosarul nr. 323/P/2009 și a Rezoluției din 01 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 657/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pe care le-a menținut ca temeinice și legale.

Curtea a reținut și motivat că petentul s-a adresat cu plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări față de procurorul T.I. și de judecătorul B.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. susținând că cei doi și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu fiind trimis în judecată și condamnat pe nedrept prin Sentința penală nr. 10 din 9 aprilie 1974 la 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și deținere de muniție. Procurorul verificând activitatea celor doi magistrați pensionari, a constatat că pentru faptele reclamate a fi săvârșite de aceștia s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, cauză de înlăturare a răspunderii penale și prin Rezoluția din 12 mai 2009 dată în Dosarul nr. 323/P/2009 a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen. Plângerea formulată de petent împotriva soluției procurorului a fost respinsă prin Rezoluția nr. 657/II/2/2009 din 01 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Petiționarul s-a adresat cu plângere conform art. 278 1 C. proc. pen., iar judecătorul de la Curtea de Apel Timișoara verificând rezoluția conform art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. a constatat că aceasta este temeinică și legală și a respins plângerea ca nefondată. Nemulțumit și de această soluție petentul a declarat recurs cerând casarea sentinței, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale., fiind în posesia unor probe că nu este vinovat și că a fost condamnat pe nedrept.

Recursul este nefondat. Organul de urmărire penală sesizat prin plângere, denunț sau din oficiu despre săvârșirea unei infracțiuni procedează conform dispozițiilor art. 221 - 228 C. proc. pen. În vederea începerii urmăririi penale organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. Din coroborarea dispozițiilor art. 221, 224 și 228 C. proc. pen. rezultă că pentru a se putea începe urmărirea penală pe lângă datele despre sesizarea unei infracțiuni, furnizate prin plângere sau denunț ori obținute pe altă cale de organul de urmărire penală, mai este necesară o altă condiție, aceea a inexistenței cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc.

pen. cu excepția cazului de la lit. b 1 ). Procurorul în urma actelor premergătoare efectuate a constatat că ținând seama de anul 1974, când petentul a fost condamnat pentru infracțiunile de omor calificat și deținere de muniție, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. pretins a fi săvârșită de intimații făptuitori s-a împlinit și că există o cauză care împiedică începerea urmăririi penale. Aceste aspecte verificate de instanța de judecată au stat la baza respingerii plângerii. Așa fiind, Înalta Curte urmează să constate că hotărârea recurată este legală și temeinică și pe cale de consecință să respingă recursul ca nefondat, conform art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.P. împotriva Sentinței penale nr. 276/PI din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 februarie 2011.