ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.10.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5019/2010

HOTĂRÂRE
06.10.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5019/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

încheierea din 21 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a

dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că la

termenul dim

;

21 ianuarie 2010, părțile legal citate nu s-au

prezentat în instanță și nici mi au solicitat judecata cauzei în lipsă, ipoteză

în care cererile de amânare nu au semnificație juridică.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs

revizuientul P.E., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Caracterul neîntemeiat al cererii constă în faptul că a

solicitat amânarea cauzei pentru termenul la care s-a dispus suspendarea, în

condițiile în care la data de 20 ianuarie 2010 a formulat o cerere de probe.

Or, dacă partea adversă a solicitat amânarea cauzei iar

recurenta probe, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ.

Recurentul

a solicitat judecarea recursului în lipsă.

Dispozițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ. au valoare

imperativă. Astfel, în ipoteza în care niciuna din părți nu se înfățișează la

strigarea pricinii și nu solicită judecarea în lipsă, instanța dispune

suspendarea judecății cauzei.

Prin urmare, în cauză fiind analizate condițiile acestui

text, recurentul poate critica soluția de suspendare a cauzei numai în ceea ce-l

privește, fără a-și extinde drepturile sale procesuale asupra situației

juridice a celorlalte părți, dat fiind caracterul personal al interesului

procesual și al exercițiului drepturilor procesuale.

Or,

este lipsit de relevanță faptul că recurentul a formulat cerere de probațiune,

în condițiile în care pronunțarea instanței asupra ei semnifică un act de

judecată, exclus a fi analizat în condițiile în care nu s-a solicitat judecata

în lipsă, în aceste condiții recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9

Din aceste considerente urmează a se dispune respingerea

recursului în temeiul art. 312 C. proc. civ.

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul

P.E. împotriva încheierii de ședință din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-09-22
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6326/2011
înțeles lămurit și vădit neîndoielnic a fost în mod eronat modificat de instanța de apel. Or, în cauză, nu se pune problema interpretării unui anumit act juridic și de aceea nici motivul de recurs bazat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. pr
ÎCCJ 2010-11-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6027/2010
solicitat suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale. Prin încheierea de ședință din data de 9 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a suspendat judecarea cauzei în baza art. 29 pct. 5 din Legea nr. 47/
ÎCCJ 2010-09-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3690/2010
tă este netemeinică, nelegală și neconstituțională, deoarece încalcă nejustificat prevederile art. 11, art. 16, art. 20, art. 21, art. 22, art. 28, art. 38, art. 43, art. 47, art. 48 și altele din Constituția României. Examinând cauza și se
ÎCCJ 2010-02-05
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 682/2010
de apărare are doar posibilitatea de a amâna cauza și nu o obligație în acest sens. În speță, luând act de opoziția intimatului J.I.V. la amânarea cauzei, pe considerentul că revizuienta are patru consilieri juridici care ar fi putut asigur
ÎCCJ 2012-09-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5595/2012
atât mai mult cu cât nu s-ar corobora cu nicio dovadă administrată în cauză. Concluzionând, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii delictuale pentru fapta proprie, reglementate de art. 998 - 999 C. civ. și nici cele ale art. 100
Sursă