ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3690/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Încheierea din 14 iunie 2010,

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal, a

anulat cererea

de repunere pe rol formulată de reclamantul B.I., în

contradictoriu cu

pârâta Direcția de

m

uncă și

p

rotecție și a menținut

măsura suspendării.

Pentru a

pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin

încheierea din 15 iunie 2009, pronunțată de Curtea de

Apel Constanța în dosarul nr. 275/36/2009, în temeiul art. 155

1

C.

proc. civ. s-a suspendat judecarea acțiunii formulată de contestatorul B.I., în

contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Constanța.

La data de 28 mai 2010 reclamantul B.I.

a formulat cerere de repunere pe rol, fixându-se termen pentru 14 iunie 2010.

Pentru termenul de judecată stabilit

la data 14 iunie 2010, Curtea a constatat că părțile nu s-au prezentat în

instanță și nici nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Față de dispozițiile art. 242 C.

proc. civ. și având în vedere că niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici

nu s-a solicitat judecarea cauzei în

lipsă,

instanța a anulat cererea de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării

cauzei.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamantul B.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că

încheierea pronunțată este netemeinică, nelegală și neconstituțională, deoarece

încalcă nejustificat prevederile art. 11, art. 16, art. 20, art. 21, art. 22, art.

28, art. 38, art. 43, art. 47, art. 48 și altele din Constituția României.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu criticile formulate de recurentul-reclamant, cu actele și

lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Suspendarea judecării cauzei de

către instanța de fond a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții,

instanța va suspenda judecata dacă nici una din părți nu se înfățișează la

strigarea pricinii.

Constatând că nici una dintre părți

nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. (2) C. proc.

civ., instanța de fond, în mod temeinic și legal, a dispus suspendarea cauzei

pentru lipsa nejustificată a părților.

Recurentul nu a înștiințat instanța

de fond că s-ar afla în imposibilitate de prezentare.

Norma juridică din art. 242 alin.

(1) pct. 2 este imperativă, astfel încât, dacă sunt întrunite cerințele acestui

text, instanța este obligată să suspende judecata, fără a mai efectua vreun act

de procedură.

Aflându-ne în cazul unei suspendări

voluntare, recurentul avea posibilitatea de a solicita repunerea cauzei pe rol

în temeiul art. 245 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază

că măsura suspendării s-a dispus cu respectarea prevederilor legale, soluția

instanței de fond fiind legală și temeinică.

În consecință, constatând că,

potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ. nu există motive de

casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.I. împotriva

Încheierii din 14 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

septembrie 2010.