ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3690/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 14 iunie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a anulat cererea de repunere pe rol formulată de reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâta Direcția de m uncă și p rotecție și a menținut măsura suspendării. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin încheierea din 15 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 275/36/2009, în temeiul art. 155 1 C. proc. civ. s-a suspendat judecarea acțiunii formulată de contestatorul B.I., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Constanța.

La data de 28 mai 2010 reclamantul B.I. a formulat cerere de repunere pe rol, fixându-se termen pentru 14 iunie 2010. Pentru termenul de judecată stabilit la data 14 iunie 2010, Curtea a constatat că părțile nu s-au prezentat în instanță și nici nu au solicitat judecata cauzei în lipsă. Față de dispozițiile art. 242 C. proc. civ. și având în vedere că niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța a anulat cererea de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării cauzei. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul B.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că încheierea pronunțată este netemeinică, nelegală și neconstituțională, deoarece încalcă nejustificat prevederile art. 11, art. 16, art. 20, art. 21, art. 22, art. 28, art. 38, art. 43, art. 47, art. 48 și altele din Constituția României.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu criticile formulate de recurentul-reclamant, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Suspendarea judecării cauzei de către instanța de fond a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții, instanța va suspenda judecata dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii. Constatând că nici una dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. (2) C. proc. civ., instanța de fond, în mod temeinic și legal, a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa nejustificată a părților.

Recurentul nu a înștiințat instanța de fond că s-ar afla în imposibilitate de prezentare. Norma juridică din art. 242 alin. (1) pct. 2 este imperativă, astfel încât, dacă sunt întrunite cerințele acestui text, instanța este obligată să suspende judecata, fără a mai efectua vreun act de procedură. Aflându-ne în cazul unei suspendări voluntare, recurentul avea posibilitatea de a solicita repunerea cauzei pe rol în temeiul art. 245 alin. (1) C. proc. civ. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că măsura suspendării s-a dispus cu respectarea prevederilor legale, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică. În consecință, constatând că, potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.I. împotriva Încheierii din 14 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.