ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2594/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petentul T.M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 408/R din 16 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul acestuia. S-a reținut că în dosarul nr. 70/295/2009 petiționarul a formulat cerere de recuzare împotriva judecătorilor de la Judecătoria Sânnicolau Mare. Cum nu s-a putut constitui legal completul de judecată, cauza s-a trimis Tribunalului Timiș. Analizând dosarul cauzei, tribunalul a constatat că la data de 18 februarie 2009 a fost recuzat judecătorul cauzei de către petent, iar dosarul a fost repartizat altui complet de judecat în vederea soluționării cererii de recuzare.

S-a constatat, că acest din urmă complet, a fost sesizat cu soluționarea cererii de recuzare și nu se putea dezinvesti de soluționare prin trimiterea cauzei la instanța superioară nefiind incidente disp. art. 52 alin. (5) C. proc. pen. la momentul sesizării sale, iar împrejurarea că în starea de fapt privind cererea depusă la 18 februarie 2009 făcea referire la întreaga instanță, nu prezintă relevanță sub aspectul competenței completului de a soluționa cererea. Potrivit art. 52 alin. (5 1 ) C. proc. pen. este inadmisibilă recuzarea judecătorului chemat să decidă asupra recuzării. Instanța a apreciat că o astfel de cerere, chiar dacă ar fi fost formulată de petent, nu justifica înaintarea dosarului la instanța superioară întrucât erau incidente în cauză prevederile art. 51 alin. (2) C. proc.

pen., dispoziție care stipulează că cererea de recuzare poate privi doar acei judecători care compun completul de judecată. În aceste condiții, tribunalul nu a analizat pe fond cererea și a dispus trimiterea dosarului la instanța de fond pentru soluționarea cererii de recuzare. Împotriva încheierii nr. 38 din 23 martie 2009 a Tribunalului Timiș, petiționarul a declarat recurs la Curtea de Apel Timișoara care, prin decizia nr. 408/R din 16 aprilie 2009, a respins ca inadmisibil recursul petentului, nefiind îndeplinite disp. art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii T.M. a formulat contestație în anulare nemulțumit fiind de modul de soluționare a cauzei.

Astfel, prin decizia penală nr. 506/R din 14 mai 2009 Curtea de Apel Timișoara a dispus respingerea contestației în anulare formulată de contestator, motivând că această contestație privește o decizie prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de contestator împotriva unei încheieri pronunțată de Tribunalul Timiș, prin care s-a respins cererea de recuzare a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Sânnicolau Mare. Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat recurs. Potrivit art. 392 alin. (4) C. proc. pen. decizia prin care se soluționează contestația în anulare împotriva unei decizii pronunțate în recurs este definitivă la fel ca și decizia din recurs. Analizând cauza de față, se constată că recursul contestatorului vizează o hotărâre pronunțată în recurs, astfel fiind epuizate căile de atac.

Față de aceste considerente și față de disp. art. 29 pct. 2 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul contestatorului ca inadmisibil. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul contestator T.M. împotriva deciziei penale nr. 506/R din 14 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar contestator să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 iulie 2009.