ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2594/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Petentul

T.M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 408/R din

16 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara prin care s-a respins,

ca inadmisibil, recursul acestuia.

S-a reținut că în dosarul nr. 70/295/2009

petiționarul a formulat cerere de recuzare împotriva judecătorilor de la

Judecătoria Sânnicolau Mare.

Cum nu s-a putut constitui legal

completul de judecată, cauza s-a trimis Tribunalului Timiș.

Analizând dosarul cauzei, tribunalul a

constatat că la data de 18 februarie 2009 a fost recuzat judecătorul cauzei de

către petent, iar dosarul a fost repartizat altui complet de judecat în vederea

soluționării cererii de recuzare.

S-a constatat, că acest din urmă complet,

a fost sesizat cu soluționarea cererii de recuzare și nu se putea dezinvesti de

soluționare prin trimiterea cauzei la instanța superioară nefiind incidente

disp. art. 52 alin. (5) C. proc. pen. la momentul sesizării sale, iar

împrejurarea că în starea de fapt privind cererea depusă la 18 februarie 2009

făcea referire la întreaga instanță, nu prezintă relevanță sub aspectul

competenței completului de a soluționa cererea.

Potrivit art. 52 alin. (5

1

) C.

proc. pen. este inadmisibilă recuzarea judecătorului chemat să decidă asupra

recuzării.

Instanța a apreciat că o astfel de

cerere, chiar dacă ar fi fost formulată de petent, nu justifica înaintarea

dosarului la instanța superioară întrucât erau incidente în cauză prevederile

art. 51 alin. (2) C. proc. pen., dispoziție care stipulează că cererea de

recuzare poate privi doar acei judecători care compun completul de judecată.

În aceste condiții, tribunalul nu a

analizat pe fond cererea și a dispus trimiterea dosarului la instanța de fond

pentru soluționarea cererii de recuzare.

Împotriva încheierii nr. 38 din 23 martie

2009 a Tribunalului Timiș, petiționarul a declarat recurs la Curtea de Apel

Timișoara care, prin decizia nr. 408/R din 16 aprilie 2009, a respins ca

inadmisibil recursul petentului, nefiind îndeplinite disp. art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii T.M. a formulat

contestație în anulare nemulțumit fiind de modul de soluționare a cauzei.

Astfel, prin decizia penală nr. 506/R din

14 mai 2009 Curtea de Apel Timișoara a dispus respingerea contestației în

anulare formulată de contestator, motivând că această contestație privește o

decizie prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de

contestator împotriva unei încheieri pronunțată de Tribunalul Timiș, prin care

s-a respins cererea de recuzare a judecătorilor din cadrul Judecătoriei

Sânnicolau Mare.

Împotriva acestei decizii contestatorul a

formulat recurs.

Potrivit art. 392 alin. (4) C. proc. pen.

decizia prin care se soluționează contestația în anulare împotriva unei decizii

pronunțate în recurs este definitivă la fel ca și decizia din recurs.

Analizând cauza de față, se constată că

recursul contestatorului vizează o hotărâre pronunțată în recurs, astfel fiind

epuizate căile de atac.

Față de aceste considerente și față

de disp. art. 29 pct. 2 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul contestatorului ca

inadmisibil.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

petiționarul contestator T.M. împotriva deciziei penale nr. 506/R din 14 mai

2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar contestator să plătească statului suma de 100 lei

cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 iulie 2009.