ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2574/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 185 din 23 februarie 2009 Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii C.M. și C.S. împotriva Deciziei penale nr. 75/R din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut că prin Decizia penală nr. 75/R din 29 ianuarie 2009 Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibile recursurile declarate de petenții C.M. și C.S. împotriva Deciziei penale nr. 749 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, prin această din urmă decizie tribunalul respingând ca nefondat recursul petentei C.M.

împotriva Sentinței penale nr. 1635 din 27 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în materia reglementată de art. 278 1 C. proc. pen. Pentru a respinge contestația în anulare, Curtea de Apel Timișoara a constatat că motivele invocate de contestatori nu privesc vreunul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 386 lit. a) - e) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii C.M. și C.S. au declarat recurs. Examinând cauza cu prioritate sub aspectul legalității exercitării acestei căi de atac, Curtea constată că recursurile contestatorilor C.M. și C.S. sunt inadmisibile. Așa cum rezultă din cererile contestatorilor și dosarul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, contestațiile în anulare privesc Decizia penală nr. 75 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, ca instanță de recurs, iar competența de judecată a acesteia, conform dispozițiilor art. 389 C. proc.

pen., revine instanței de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere. Nici dispozițiile generale de determinare expres și limitativ a hotărârilor care pot fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 385 1 C. proc. pen., nici cele speciale, proprii reglementărilor instituției contestației în anulare, de la art. 392 din același cod, nu prevăd vreo cale de atac - deci nici a recursului - împotriva deciziei instanței de recurs prin care a fost respinsă contestația în anulare, aceasta fiind definitivă. Potrivit art. 392 alin. (4) C. proc. pen., numai sentința dată în contestația în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen. poate fi atacată pe căile ordinare de atac, însă acesta nu este aplicabil în cauza de față.

Față de cele ce preced, recursurile contestatorilor C.M. și C.S. urmează a fi respinse ca inadmisibile, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea sus-numiților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de contestatorii C.M. și C.S. împotriva Deciziei penale nr. 185/R din 23 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara - secția penală. Obligă recurenții contestatori la câte 160 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iulie 2009.