ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2574/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 185 din 23 februarie

2009 Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondată contestația în anulare

formulată de contestatorii C.M. și C.S. împotriva Deciziei penale nr. 75/R din

29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, cu obligarea contestatorilor la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut că

prin Decizia penală nr. 75/R din 29 ianuarie 2009 Curtea de Apel Timișoara a

respins ca inadmisibile recursurile declarate de petenții C.M. și C.S.

împotriva Deciziei penale nr. 749 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de

Tribunalul Timiș, prin această din urmă decizie tribunalul respingând ca

nefondat recursul petentei C.M. împotriva Sentinței penale nr. 1635 din 27

iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în materia reglementată de art.

278

1

C. proc. pen.

Pentru a respinge contestația în anulare, Curtea de

Apel Timișoara a constatat că motivele invocate de contestatori nu privesc

vreunul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 386 lit. a) - e) C.

proc. pen.

Împotriva acestei

decizii C.M. și C.S. au declarat recurs.

Examinând cauza cu

prioritate sub aspectul legalității exercitării acestei căi de atac, Curtea

constată că recursurile contestatorilor C.M. și C.S. sunt inadmisibile.

Așa cum rezultă din

cererile contestatorilor și dosarul în care s-a pronunțat hotărârea atacată,

contestațiile în anulare privesc Decizia penală nr. 75 din 29 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Timișoara, ca instanță de recurs, iar competența de judecată a

acesteia, conform dispozițiilor art. 389 C. proc. pen., revine instanței de

recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.

Nici dispozițiile

generale de determinare expres și limitativ a hotărârilor care pot fi atacate

cu recurs, prevăzute de art. 385

1

C. proc. pen., nici cele speciale,

proprii reglementărilor instituției contestației în anulare, de la art. 392 din

același cod, nu prevăd vreo cale de atac - deci nici a recursului - împotriva

deciziei instanței de recurs prin care a fost respinsă contestația în anulare,

aceasta fiind definitivă.

Potrivit art. 392

alin. (4) C. proc. pen., numai sentința dată în contestația în anulare

întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen. poate fi atacată

pe căile ordinare de atac, însă acesta nu este aplicabil în cauza de față.

Față de cele ce

preced, recursurile contestatorilor C.M. și C.S. urmează a fi respinse ca

inadmisibile, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit.

a) C. proc. pen., cu obligarea sus-numiților la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, recursurile declarate de contestatorii C.M. și C.S. împotriva

Deciziei penale nr. 185/R din 23 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara -

secția penală.

Obligă recurenții

contestatori la câte 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 iulie 2009.