ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3196/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2804 din data de 12 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara, s-au dispus următoarele:

La data de 14 mai 2007, numitul B.I. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva numitului B.I.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor faptă prev. și pedepsită de art. 246 C. pen. arătând în motivare că numitul B.I.V. în calitatea sa de expert tehnic judiciar a trecut în expertiza judiciară pe care a executat-o în plus o cameră parchetată și stâlpi de țeava de fier în loc de stâlpi din lemn pentru susținerea gardului de plasă.

Prin rezoluția din data de 30 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 6689/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.I.V. în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. sub aspectul săv. infr. prev. de art. 246 C. pen. arătându-se în motivare că expertul a executat expertiza în cauză ținând cont de normele legale în vigoare, respectând deontologia profesională, iar în situația în care instanța ar fi luat act de obiecțiunile formulate de petentul B.I., expertul le-ar fi luat în considerare refăcând calculele.

Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul, plângere ce a fost respinsă prin Rezoluția din data de 1

1 august 2008,

dată în dosarul nr. 1401/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, arătându-se în motivare că soluția dispusă este temeinică și legală.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul arătând în motivare că cele două rezoluții sunt netemeinice și nelegale și solicitând infirmarea celor două rezoluții și tragerea la răspundere penală a intimatului.

Din cuprinsul dosarului de UP 6689/P/2007, rezultă faptul că la data de 14 mai 2007, petentul a formulat plângere penală împotriva expertului tehnic judiciar B.I.V. deoarece acesta a întocmit expertiza în dosarul nr. 12663/2005 al Judecătoriei Timișoara cu încălcarea normelor de deontologie profesională.

Analizând materialul probator în cauză instanța constată faptul că petentul a fost parte în dosarul nr. 12663/2005 al Judecătoriei Timișoara, dosar în care s-a dispus întocmirea unui raport de expertiză tehnică judiciară asupra imobilului compus din construcții și teren în suprafață de 556 mp, situat în localitatea Fibiș, jud. Timiș, și înscris în C.F. 2980 Fibiș.

De-a lungul timpului petentul a formulat mai multe plângeri penale împotriva judecătorilor ce au soluționat cauza civilă fiind nemulțumit de hotărârile pronunțate și de asemenea a formulat plângere și împotriva Președintelui Tribunalului Timiș, fiind nemulțumit de răspunsul primit de la acesta cu privire la memoriile formulate împotriva judecătorilor.

În plângerea formulată împotriva expertului B.I.V. acesta a vizat (în aprecierea sa) modul defectuos de întocmire a expertizei tehnice judiciare arătând faptul că expertul a trecut în plus o cameră parchetată cu sobă de teracotă, care în realitate nu există, și stâlpi de țeava de fier, în loc de stâlpi din lemn pentru susținerea gardului de plasă.

Fiind audiat expertul a relatat faptul că expertiza întocmită a fost realizată în baza normelor legale în vigoare, respectând deontologia profesională și ținând cont de cataloagele de reevaluare a mijloacelor fixe din 1965 reeditate după anul 2000. în situația în care în cuprinsul expertizei s-ar regăsii trecute informații neconforme cu realitatea acestea ar fi trebuit să fie remediate prin formularea eventualelor obiecțiuni însușite de către instanță și la care să poată răspundă expertul. Atâta timp cât în speță nu au existat astfel de obiecțiuni însușite de către instanță și nici nu au fost arătate de către petent în cererea de recurs înaintată împotriva S.C. nr. 5419 din 30 mai 2006, instanța apreciază că cele două rezoluții sunt temeinice si legale având in vedere faptul că organele de urmărire penală au administrat probatoriul în condițiile legi făcând verificările minime și necesare, pentru a stabili cu certitudine modalitatea de săvârșire a faptei.

Pentru cele mai sus reținute, instanța analizând cele două rezoluții sub aspectul legalității și temeiniciei, constată că în speță s-a făcut o corectă aplicare a textelor de lege și s-a dat o bună interpretare probelor administrate, motiv pentru care va respinge plângerea formulată de petent.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul B.I., împotriva rezoluției dată în dosarul nr. 6689/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, și a rezoluției prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, dată în dosarul nr. 1401/II/2/2008.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recursul petentul B.I.

În motivele de recurs, sentința a fost criticată ca fiind nelegală și netemeinică.

Tribunalul Timiș, secția penală, examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse acesteia prin motivele de recurs cât și din oficiu în limitele prev. de art. 385

6

C. proc. pen. constată că Judecătoria Timișoara a reținut corect starea de fapt și a interpretat în mod legal probele administrate în cauză.

În plângerea formulată împotriva expertului B.I.V. acesta a vizat (în aprecierea sa) modul defectuos de întocmire a expertizei tehnice judiciare arătând faptul că expertul a trecut în plus o cameră parchetată cu sobă de teracotă, care în realitate nu există, și stâlpi de țeava de fier, în loc de stâlpi din lemn pentru susținerea gardului de plasă.

Or, în speță expertiza întocmită a fost realizată în baza normelor legale în vigoare; respectând deontologia profesională și ținând cont de cataloagele de reevaluare a mijloacelor fixe din

1965

reeditate după anul

2000.

În situația în care în cuprinsul expertizei s-ar regăsi trecute informații neconforme cu realitatea acestea ar fi trebuit să fie remediate prin formularea eventualelor obiecțiuni însușite de către instanță și la care să poată răspundă expertul. Atâta timp cât în speță nu au existat astfel de obiecțiuni însușite de către instanță și nici nu au fost arătate de către petent în cererea de recurs înaintată împotriva S.C.

5419 din 30 mai 2006,

prima instanță a apreciat că cele două rezoluții sunt temeinice si legale având in vedere faptul că organele de urmărire penală au administrat probatoriul în condițiile legi făcând verificările minime și necesare, pentru a stabili cu certitudine modalitatea de săvârșire a faptei.

Astfel, în mod corect prima instanță analizând cele doua rezoluții sub aspectul legalității

si

temeiniciei, a reținut că in speță s-a făcut o corectă aplicare a textelor de lege si s-a dat o buna interpretare probelor administrate.

Pe de altă parte expertiza în sine e un act de apreciere, care poate fii combătut prin mijloace procesuale specifice, lucru pe care însă petentul nu l-a făcut.

Pentru motivele arătate Tribunalul în temeiul art.

385

15

pct.

1

lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.I., împotriva sentinței penale nr.

2804 din 12 noiembrie 2008

pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.

14970/325 /2008.

Prin decizia penală nr. 135/R din data de 18 februarie 2009, Tribunalul Timiș a dispus următoarele:

În temeiul art.

385

15

pct.

1

lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.I., împotriva sentinței penale nr.

2804 din 12 noiembrie 2008

pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.

14970/325 /2008 .

În temeiul art.

192

alin. (

2)

C. proc. pen., a obligat recurentul la plata sumei de

200

lei cheltuieli judiciare către stat în recurs .

Împotriva deciziei penale nr. 135/R din data de 18 februarie 2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul penal nr. 14970/325/2008 a declarat recurs, petentul recurent B.I., în termen legal.

Curtea de Apel Timișoara, a constatat că recursul formulat de petent este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) lit. a), b), poate fi atacată cu recurs de persoana care a făcut plângerea.

În cauză, petentul a uzat de acest drept atacând cu recurs sentința 2804 din 12 noiembrie 2008 a Judecătoriei Timișoara, astfel încât împotriva deciziei pronunțată în recurs legea nu prevede calea de atac a recursului.

Având în vedere cele expuse în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a)

C. proc. pen.

va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul recurent B.I. împotriva deciziei penale nr. 135/R din 18 februarie 2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul 14970/325/2008.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga pe petentul recurent la plata sumei 100 lei cheltuielile judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei soluții, respectiv decizia penală nr. 377/R din data de 9 aprilie 2009, petentul B.I. formulează recurs, la Înalta Curte de Casație și Justiție, recurs înregistrat la nr. 14970/325/2009 la data de 7 mai 2009 la Curtea de Apel Timișoara.

Având în vedere disp. art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., care prevăd în mod expres că hotărârea judecătorului potrivit alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., poate fi atacată cu recurs, de persoana care a făcut plângerea și cum în această petentul B.I. a formulat încă două recursuri, respectiv cel soluționat prin decizia penală nr. 135/R din 18 februarie 2009 de Tribunalul Timiș, hotărâre ce a rămas definitivă, cât și recursul formulat la Curtea de Apel Timișoara, soluționat prin decizia penală 377/R din data de 9 aprilie 2009 care a fost respins, ca inadmisibil, urmează că și acest recurs, asupra căruia Înalta Curte s-a pronunțat prin decizia nr. 3196 din data de 9 octombrie 2009 să fie respins, ca inadmisibil.

Atât Curtea de Apel Timișoara cât și Înalta Curte de Casație și Justiție au respins recursurile, ca fiind inadmisibile, deoarece în cauză există decizia penală nr. 135/R din 18 februarie 2009 care a rămas definitivă, neexistând o altă cale de atac ordinară împotriva unei hotărâri definitive.

Având în vedere disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva deciziei penale nr. 377/R din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2009.