ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1377/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 23/PI din 2

februarie 2009, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționara

F.G.

împotriva rezoluțiilor nr. 675/P/2005, 449/P/2007, 28/P/2007 și 171/P/2007 ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a

reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 31

iulie 2007, petiționara F.G. a formulat plângere penală împotriva judecătorilor

C.I. și C.B.

pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

întrucât au soluționat cauzele civile nr. 156/2003, 222/2004, 134 și 165/2005,

având ca obiect litigii privind apartamentul nr. 2 situat în Lugoj, ceea ce a

determinat producerea unui prejudiciu reclamantei.

De asemenea, a susținut că experții judiciari

B.D. și B.I.V. au făcut expertize necorespunzătoare adevărului, săvârșind

infracțiunea de mărturie mincinoasă, iar avocatul I.C. a instigat cei doi

experți să săvârșească această infracțiune.

Petiționara a reclamat și pe executorul

judecătoresc B.N.T. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu,

întrucât a soluționat abuziv dosarele execuționale nr. 156/2003, 222/2004, 134

și 165/2005, procedând la executarea silită cu încălcarea dispozițiilor Codului

de procedură civilă; a reclamat și funcționari ai Oficiului de Cadastru

Timișoara pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În cauză, s-au format mai multe dosare

penale, iar cercetările efectuate nu au confirmat susținerile petiționarei.

Astfel, prin ordonanța nr. 449/1/2007 s-a

dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la executorul judecătoresc B.N.T.

constatându-se că a acționat cu respectarea dispozițiilor legale, executarea

silită fiind încuviințată de instanță.

Prin ordonanța nr. 175/P/2005 s-a dispus

neînceperea urmăririi penale cu privire la intimatul judecător C.I., iar prin

ordonanța nr. 28/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la C.B.,

constatându-se că aceștia au soluționat cauzele în care au fost investiți în

acord cu legile în vigoare.

Prin rezoluția nr. 171/P/2007, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de I.C.M. – avocat, întrucât nu s-a stabilit

că acesta a instigat experții judiciari să întocmească acte nereale cu privire

la valoarea apartamentului în litigiu.

Cu privire la experții

B.D. și B.I.V., cauza a fost

declinată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, la fel și cauza privind

faptele de fals intelectual pretins comise de funcționari ai Oficiului de

Cadastru Timișoara.

Plângerile formulate de petiționara F.G.,

în condițiile art. 275-278 C. proc. pen., au fost respinse de procurorul

ierarhic superior prin rezoluțiile nr. 813/II/2/2007, 411/II/2/2007 și

405/II/2/2007.

Curtea de Apel Timișoara a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționari împotriva acestei soluții, cu

motivarea că probele administrate nu au stabilit existența infracțiunilor

reclamate, nefiind încălcate atribuțiile de serviciu de intimați, care au

acționat conform legii.

Recursul declarat de petiționară

împotriva sentinței este nefondat.

În mod temeinic și legal s-a stabilit,

atât de procuror, cât și de instanța de fond, că în cauză nu au fost comise

fapte penale.

Din actele dosarului rezultă că

magistrații judecători au soluționat litigii civile cu respectarea prevederilor

legale, pe baza probelor existente, administrate la cererea părților.

De asemenea, executorul judecătoresc,

preluând spre soluționare dosarul execuțional nr. 222/2004, prin care se cerea

punerea în executare a contractului de împrumut nr. 1451 din 27 mai 2007

încheiat de creditorul S.I.G. și petiționara F.G., a respectat dispozițiile

Codului de procedură civilă privind executarea silită.

În final, nu s-a stabilit prin probe că

intimatul avocat I.C. a instigat experții să întocmească expertize în care s-ar

fi consemnat date nereale și nici nu a desfășurat activități de natură a-i crea

prejudicii petiționatei.

Față de aceste considerente, recursul

declarat de petiționara F.G. va fi respins, ca nefondat, conform dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara F.G. împotriva sentinței penale nr. 23/PI din 2 februarie 2009 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2009.