ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1377/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 23/PI din 2 februarie 2009, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara F.G. împotriva rezoluțiilor nr. 675/P/2005, 449/P/2007, 28/P/2007 și 171/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată la data de 31 iulie 2007, petiționara F.G. a formulat plângere penală împotriva judecătorilor C.I. și C.B. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât au soluționat cauzele civile nr. 156/2003, 222/2004, 134 și 165/2005, având ca obiect litigii privind apartamentul nr. 2 situat în Lugoj, ceea ce a determinat producerea unui prejudiciu reclamantei.

De asemenea, a susținut că experții judiciari B.D. și B.I.V. au făcut expertize necorespunzătoare adevărului, săvârșind infracțiunea de mărturie mincinoasă, iar avocatul I.C. a instigat cei doi experți să săvârșească această infracțiune. Petiționara a reclamat și pe executorul judecătoresc B.N.T. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât a soluționat abuziv dosarele execuționale nr. 156/2003, 222/2004, 134 și 165/2005, procedând la executarea silită cu încălcarea dispozițiilor Codului de procedură civilă; a reclamat și funcționari ai Oficiului de Cadastru Timișoara pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual. În cauză, s-au format mai multe dosare penale, iar cercetările efectuate nu au confirmat susținerile petiționarei.

Astfel, prin ordonanța nr. 449/1/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la executorul judecătoresc B.N.T. constatându-se că a acționat cu respectarea dispozițiilor legale, executarea silită fiind încuviințată de instanță. Prin ordonanța nr. 175/P/2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la intimatul judecător C.I., iar prin ordonanța nr. 28/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la C.B., constatându-se că aceștia au soluționat cauzele în care au fost investiți în acord cu legile în vigoare. Prin rezoluția nr. 171/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.C.M. – avocat, întrucât nu s-a stabilit că acesta a instigat experții judiciari să întocmească acte nereale cu privire la valoarea apartamentului în litigiu.

Cu privire la experții B.D. și B.I.V., cauza a fost declinată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, la fel și cauza privind faptele de fals intelectual pretins comise de funcționari ai Oficiului de Cadastru Timișoara. Plângerile formulate de petiționara F.G., în condițiile art. 275-278 C. proc. pen., au fost respinse de procurorul ierarhic superior prin rezoluțiile nr. 813/II/2/2007, 411/II/2/2007 și 405/II/2/2007. Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționari împotriva acestei soluții, cu motivarea că probele administrate nu au stabilit existența infracțiunilor reclamate, nefiind încălcate atribuțiile de serviciu de intimați, care au acționat conform legii.

Recursul declarat de petiționară împotriva sentinței este nefondat. În mod temeinic și legal s-a stabilit, atât de procuror, cât și de instanța de fond, că în cauză nu au fost comise fapte penale. Din actele dosarului rezultă că magistrații judecători au soluționat litigii civile cu respectarea prevederilor legale, pe baza probelor existente, administrate la cererea părților. De asemenea, executorul judecătoresc, preluând spre soluționare dosarul execuțional nr. 222/2004, prin care se cerea punerea în executare a contractului de împrumut nr. 1451 din 27 mai 2007 încheiat de creditorul S.I.G. și petiționara F.G., a respectat dispozițiile Codului de procedură civilă privind executarea silită. În final, nu s-a stabilit prin probe că intimatul avocat I.C.

a instigat experții să întocmească expertize în care s-ar fi consemnat date nereale și nici nu a desfășurat activități de natură a-i crea prejudicii petiționatei. Față de aceste considerente, recursul declarat de petiționara F.G. va fi respins, ca nefondat, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara F.G. împotriva sentinței penale nr. 23/PI din 2 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2009.