ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3452/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3452/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra

recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92/PI/25 martie 2009 Curtea

de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petenta M.M. împotriva

ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 15 decembrie

2008 și ordonanței de respingere a plângerii nr. 43/II/2/2009 ale Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

A desființat ordonanța de

neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 15 decembrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a trimis cauza la procuror

în vederea începerii urmăririi penale, în condițiile legii, față de toți

făptuitorii și sub aspectul tuturor infracțiunilor reclamate.

În temeiul art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată

pe rolul acestei instanțe sub nr. 191/59/2009 din 10 februarie 2009, petenta M.M.

a solicitat infirmarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008

din 15 decembrie 2008 și a ordonanței de respingere a plângerii nr. 43/II/2/2009

din 20 ianuarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

trimiterea cauzei la procuror cu obligarea acestuia să înceapă urmărirea penală

pentru infracțiunile de abuz în serviciu, complicitate și instigare la abuz în

serviciu, precum și pentru infracțiunea de înșelăciune.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

La data de 08 aprilie

2008, petenta M.M. a sesizat Parchetul de pe lângă

î

nalta Curte de Casație și Justiție, solicitând tragerea la

răspundere penală a avocatului C.R., a notarului public D.A. și a

funcționarului public C.R.E. din Cadrul Biroului de Carte Funciară Timișoara

pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, trafic de influență, fapte de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000,

fals intelectual și uz de fals.

Sesizarea a fost

trimisă prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la

data de 07 mai 2008, Serviciului Teritorial al D.N.A în vederea cercetării

acuzelor aduse cu privire la comiterea unor fapte de corupție.

Prin ordonanța din 11

iulie 2008 dată de unitatea de parchet menționată în Dosarul nr. 38/P/2008 s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul C.R. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr.

78/2000, precum și declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara a competenței de soluționare a cauzei privind pe avocatul C.R.,

notarul public D.A. și funcționarul public C.R.E., în vederea continuării

cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 288 și 291 C.

pen.

Prin rezoluția nr. 334/P/2008

din 10 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul C.R., notarul public D.A. și

funcționarul public C.R.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și uz de

fals prev. de art. 246, 288 și 291 C. pen.

Prin ordonanța nr. 1137/II/2/2008

din 19 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost

admisă plângerea petentei M.M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale nr. 334/P/2008 din 10 octombrie 2008, rezoluția atacată a fost infirmată

și s-a dispus redeschiderea și reluarea cercetărilor penale, motivându-se prin

aceea că procurorul de caz nu a efectuat cercetări și nu s-a pronunțat cu

privire la avocatul C.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune

prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. conform precizării plângerii penale

de la fila 109, precum și prin aceea că nu s-a verificat dacă activitatea

funcționarului C.F. C.R.E. respectă dispozițiile Legii nr. 7/1996, dacă actele

care au stat la baza rectificării cărții funciare au fost de natură să

lămurească fără echivoc că E. născută H. este aceeași persoană cu E. născută R.,

în lipsa unei hotărâri judecătorești care să stabilească acest lucru.

După reluarea

cercetărilor în urma infirmării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.

334/P/2008 din 10 octombrie 2008, prin ordonanța nr. 334/P/2008 din 15

decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de avocatul C.R. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 C. pen., precum și disjungerea și

declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe C.R.E. în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Examinând plângerea petentei

prin prisma motivelor

invocate și

a

materialului

probator aflat la dosarul de urmărire penală și la dosarul instanței, Curtea a

constatat că aceasta este întemeiată.

Astfel, prin

plângerea penală precizată la datele de 16 septembrie 2008 și 08 octombrie 2008

(filele 134-137, 50-51, 109-111 dosar de urmărire penală) petenta M.M. a

solicitat cercetarea făptuitorilor avocat C.R., notar public D.A. și funcționar

public C.R.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, 288 și

291 C. pen., iar a avocatului C.R. și sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de art. 215 C. pen.

Prin rezoluția nr. 334/P/2008

din 10 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul C.R., notarul public D.A. și

funcționarul public C.R.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și uz de

fals prev. de art. 246, 288 și 291 C. pen., procurorul de caz omițând a efectua

cercetări și a se pronunța cu privire la avocatul C.R. și sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 C. pen.

Prin ordonanța nr. 1137/II/2/2008

din 19 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost

admisă plângerea petentei M.M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale nr. 334/P/2008 din 10 octombrie 2008, rezoluția atacată a fost infirmată

și s-a dispus redeschiderea și reluarea cercetărilor penale.

După reluarea

cercetărilor în urma infirmării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale,

procurorul de caz s-a limitat la efectuarea cercetărilor față de avocatul C.R. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 C. pen. și la

disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe C.R.E.

în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, omițând să se

pronunțe și asupra făptuitorului notar public D.A. și asupra celorlalte

infracțiuni ce fac obiectul plângerii penale precizate (aspecte cu privire la

care se pronunțase prin rezoluția infirmată).

Procedându-se

în acest mod, petenta este pusă în imposibilitatea de a ataca în fața instanței

soluția procurorului cu privire la făptuitorul

notar

public D.A. și la celelalte infracțiuni ce fac obiectul plângerii

penale

precizate.

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea petentei M.M. împotriva

ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 15 decembrie 2008

și ordonanței de respingere a plângerii nr. 43/II/2/2009 din 20 ianuarie 2009

ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

A

desființat ordonanța de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 15

decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a trimis

cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, în condițiile legii,

față de toți făptuitorii și sub aspectul tuturor infracțiunilor reclamate.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara, și intimații C.R.M. și C.R.E.

Prin

motivele de recurs, Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe pentru

nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

1.

Sentința nu indică faptele și împrejurările care urmează a fi constatate și

mijloacele de probă, încălcând în acest mod dispozițiile legale prevăzute de art.

278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen.

2.

Instanța a dispus începerea urmăririi penale față de intimatele C.R. și D.A. pentru

infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen., 288 C. pen. și art. 291 C. pen.,

în condițiile în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare pentru că a

intervenit prescripția răspunderii penale.

3.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale față de avocatul C.R. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen. este corectă în cauză

nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

4.

Soluția primei instanțe este nelegală și în raport cu dispozițiile art. 45, 42,

38, 25 alin. (1) C. proc. pen. cu privire la intimatul C.R.E. pentru care cauza

a fost disjunsă și s-a declinat competența de soluționare în favoarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Recurenta

C.R. a criticat hotărârea primei instanțe întrucât nu au fost menționate

faptele, împrejurările și mijloacele de probă ce urmează a fi constatate și,

respectiv, administrate.

Examinând

hotărârea pronunțată în cauză sub aspectele invocate de parchet și C.R. (recurentul

C.R.E. nu a formulat motive de recurs și nici nu s-a prezentat în fața

instanței de recurs deși a fost legal citat), cât și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, soluția

primei instanțe fiind legală și temeinică.

După

cum s-a menționat anterior, petenta M.M. a formulat plângere penală împotriva

intimaților C.R., avocat, D.A., notar public și C.R.E., funcționar public,

solicitând tragerea acestora la răspundere penală.

Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin rezoluția nr. 334/P/2008 din 10

octombrie 2008, în temeiul art. 228 C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit.

a), d), g) și f) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimați pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals,

prevăzute de art. 246, art. 288 și art. 291 C. pen.

Prin

rezoluția nr. 1137/II/2/2008 din 19 noiembrie 2008, Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 220 C. proc.

pen. și art. 275-278 C. proc. pen., a admis plângerea petentei M.M. și a

infirmat rezoluția dată în Dosarul nr. 334/P/2008 și a dispus redeschiderea și

reluarea cercetărilor penale.

Pentru

a dispune astfel, s-a avut în vedere că la fila 109 a dosarului se află precizarea

petentei la plângerea penală, în care aceasta solicită efectuarea de cercetări

față de avocata C.R. și pentru art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

Procurorul

nu a efectuat cercetări sub aspectul acestei infracțiuni și nici nu s-a

pronunțat cu privire la această faptă.

Soluția

este netemeinică deoarece, nu s-a verificat dacă activitatea funcționarului CF

C.R.E., respectă dispozițiile Legii nr. 7/1996, dacă actele care au stat la

baza rectificării CF au fost de natură să lămurească fără echivoc că E. născută

H. este aceeași persoană cu E. născută R., în lipsa unei hotărâri judecătorești

care să stabilească acest lucru.

Potrivit

art. 202 C. proc. pen., organul de urmărire penală este obligat să strângă

probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate

aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia.

Petenta

M.M. a solicitat în plângerea împotriva soluției să fie audiați martori, să se

acvireze dosarele civile cu privire la care s-au săvârșit infracțiunile,

efectuarea de cercetări față de avocatul C.R. pentru infracțiunea de

înșelăciune, etc.

Procurorul

general a dispus ca în cadrul procedurii de reluare a cercetărilor să fie

administrate și probele propuse de petentă.

Prin

ordonanța din 15 decembrie 2008 dată în Dosarul nr. 334/P/2008 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus în baza art. 228 cu referire

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și art. 45 C. proc. pen. cu referire la art. 42,

art. 38 și art. 25 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de avocatul

C.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen. și

disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe C.R.E.,

în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Plângerea

formulată împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin ordonanța nr. 43/II/2/2009

din 20 ianuarie 2009.

Potrivit

art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., când admite, prin

sentință, plângerea celui vătămat împotriva soluției de neurmărire penală,

instanța desființează actul atacat și trimite cauza procurorului în vederea

începerii sau a redeschiderii urmăririi penale.

În

acest caz, potrivit legii, instanța trebuie să arate în hotărâre motivele pentru

care a dispus trimiterea cauzei procurorului, faptele și împrejurările care

urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă.

Într-adevăr,

prima instanță nu a indicat expresis verbis faptele și împrejurările care

urmează a fi constatate și prin ce mijloace de probă. Însă sintagma folosită de

către instanță referitoare la începerea urmăririi penale față de toți

făptuitorii și sub aspectul tuturor infracțiunilor reclamate este în

concordanță cu dispozițiile legale în condițiile în care, în speță, după

infirmarea rezoluției nr. 334/P/2008 din 10 octombrie 2008, procurorul de caz

nu a efectuat nici un act de cercetare penală și nu a administrat nici o probă,

în condițiile în care procurorul general a dispus redeschiderea și reluarea

cercetării penale și a indicat să fie administrate și probele propuse de

petentă.

Instanța

fondului a constatat că în cauză, prin rezoluția atacată procurorul nu s-a

pronunțat asupra infracțiunilor reclamate ca fiind săvârșite de intimata D.A.,

și nici la toate infracțiunile reclamate a fi săvârșite de ceilalți doi

intimați (cu excepția infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen. în ceea ce o

privește pe intimata C.R.), ceea ce echivalează, practic, cu nerezolvarea

fondului cauzei, cu pronunțarea pur-formală a unei soluții de neurmărire fără

respectarea dispozițiilor obligatorii ale procurorului ierarhic superior.

Înalta

Curte constată că rezoluția atacată a fost pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor legale, în condițiile în care procurorul nu s-a pronunțat față de

toți făptuitorii și cu privire la toate infracțiunile reclamate, nu a efectuat

nici măcar acte premergătoare, deși prin rezoluția de infirmare s-a dispus să

fie administrate și probele solicitate de petentă.

În

consecință, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este corectă, iar

faptele și împrejurările care urmează a fi constatate sunt infracțiunile

descrise în plângerea penală, urmând ca procurorul să administreze probele

utile și pertinente cauzei.

Într-adevăr

soluția de disjungere nu poate face obiectul procedurii reglementate de art. 278

1

C. proc. pen., însă în cauză soluția inițială a procurorului de caz a fost

infirmată de către procurorul general, care a dispus reluarea cercetărilor și

față de C.R., astfel că și dispoziția de disjungere din rezoluția atacată

contravine cu indicațiile obligatorii ale procurorului ierarhic superior.

În

consecință, având în vedere că organul de urmărire penală nu a lămurit

aspectele esențiale ale cauzei cu care a fost investit, în mod corect prima

instanță a desființat ordonanța de neîncepere a urmăririi penale și a trimis

cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, motiv pentru care, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge ca nefondate recursurile declarate.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și art. 193 alin. (6) C. proc.

pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de intimații

C.R.M. și C.R.E. împotriva sentinței penale nr. 92/PI din 25 martie 2009 a

Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurenții la plata

sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat și la câte 750 lei cu

același titlu către intimata M.M.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 27 octombrie 2009.