ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3452/2009

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 92/PI/25 martie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petenta M.M. împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 15 decembrie 2008 și ordonanței de respingere a plângerii nr. 43/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. A desființat ordonanța de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 15 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, în condițiile legii, față de toți făptuitorii și sub aspectul tuturor infracțiunilor reclamate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 191/59/2009 din 10 februarie 2009, petenta M.M. a solicitat infirmarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 15 decembrie 2008 și a ordonanței de respingere a plângerii nr. 43/II/2/2009 din 20 ianuarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, trimiterea cauzei la procuror cu obligarea acestuia să înceapă urmărirea penală pentru infracțiunile de abuz în serviciu, complicitate și instigare la abuz în serviciu, precum și pentru infracțiunea de înșelăciune.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: La data de 08 aprilie 2008, petenta M.M. a sesizat Parchetul de pe lângă î nalta Curte de Casație și Justiție, solicitând tragerea la răspundere penală a avocatului C.R., a notarului public D.A. și a funcționarului public C.R.E. din Cadrul Biroului de Carte Funciară Timișoara pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, trafic de influență, fapte de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000, fals intelectual și uz de fals. Sesizarea a fost trimisă prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la data de 07 mai 2008, Serviciului Teritorial al D.N.A în vederea cercetării acuzelor aduse cu privire la comiterea unor fapte de corupție.

Prin ordonanța din 11 iulie 2008 dată de unitatea de parchet menționată în Dosarul nr. 38/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul C.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, precum și declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a competenței de soluționare a cauzei privind pe avocatul C.R., notarul public D.A. și funcționarul public C.R.E., în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 288 și 291 C. pen. Prin rezoluția nr. 334/P/2008 din 10 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul C.R., notarul public D.A.

și funcționarul public C.R.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals prev. de art. 246, 288 și 291 C. pen. Prin ordonanța nr. 1137/II/2/2008 din 19 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost admisă plângerea petentei M.M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 10 octombrie 2008, rezoluția atacată a fost infirmată și s-a dispus redeschiderea și reluarea cercetărilor penale, motivându-se prin aceea că procurorul de caz nu a efectuat cercetări și nu s-a pronunțat cu privire la avocatul C.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

conform precizării plângerii penale de la fila 109, precum și prin aceea că nu s-a verificat dacă activitatea funcționarului C.F. C.R.E. respectă dispozițiile Legii nr. 7/1996, dacă actele care au stat la baza rectificării cărții funciare au fost de natură să lămurească fără echivoc că E. născută H. este aceeași persoană cu E. născută R., în lipsa unei hotărâri judecătorești care să stabilească acest lucru. După reluarea cercetărilor în urma infirmării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 10 octombrie 2008, prin ordonanța nr. 334/P/2008 din 15 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul C.R.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 C. pen., precum și disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe C.R.E. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara. Examinând plângerea petentei prin prisma motivelor invocate și a materialului probator aflat la dosarul de urmărire penală și la dosarul instanței, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată. Astfel, prin plângerea penală precizată la datele de 16 septembrie 2008 și 08 octombrie 2008 (filele 134-137, 50-51, 109-111 dosar de urmărire penală) petenta M.M. a solicitat cercetarea făptuitorilor avocat C.R., notar public D.A. și funcționar public C.R.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, 288 și 291 C. pen., iar a avocatului C.R.

și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 C. pen. Prin rezoluția nr. 334/P/2008 din 10 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul C.R., notarul public D.A. și funcționarul public C.R.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals prev. de art. 246, 288 și 291 C. pen., procurorul de caz omițând a efectua cercetări și a se pronunța cu privire la avocatul C.R. și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 C. pen. Prin ordonanța nr. 1137/II/2/2008 din 19 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost admisă plângerea petentei M.M.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 10 octombrie 2008, rezoluția atacată a fost infirmată și s-a dispus redeschiderea și reluarea cercetărilor penale. După reluarea cercetărilor în urma infirmării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul de caz s-a limitat la efectuarea cercetărilor față de avocatul C.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 C. pen. și la disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe C.R.E. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, omițând să se pronunțe și asupra făptuitorului notar public D.A. și asupra celorlalte infracțiuni ce fac obiectul plângerii penale precizate (aspecte cu privire la care se pronunțase prin rezoluția infirmată).

Procedându-se în acest mod, petenta este pusă în imposibilitatea de a ataca în fața instanței soluția procurorului cu privire la făptuitorul notar public D.A. și la celelalte infracțiuni ce fac obiectul plângerii penale precizate. În baza art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea petentei M.M. împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 15 decembrie 2008 și ordonanței de respingere a plângerii nr. 43/II/2/2009 din 20 ianuarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. A desființat ordonanța de neîncepere a urmăririi penale nr. 334/P/2008 din 15 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, în condițiile legii, față de toți făptuitorii și sub aspectul tuturor infracțiunilor reclamate.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, și intimații C.R.M. și C.R.E. Prin motivele de recurs, Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: 1. Sentința nu indică faptele și împrejurările care urmează a fi constatate și mijloacele de probă, încălcând în acest mod dispozițiile legale prevăzute de art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. 2. Instanța a dispus începerea urmăririi penale față de intimatele C.R. și D.A. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen., 288 C. pen. și art. 291 C. pen., în condițiile în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare pentru că a intervenit prescripția răspunderii penale.

3. Soluția de neîncepere a urmăririi penale față de avocatul C.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen. este corectă în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. 4. Soluția primei instanțe este nelegală și în raport cu dispozițiile art. 45, 42, 38, 25 alin. (1) C. proc. pen. cu privire la intimatul C.R.E. pentru care cauza a fost disjunsă și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Recurenta C.R. a criticat hotărârea primei instanțe întrucât nu au fost menționate faptele, împrejurările și mijloacele de probă ce urmează a fi constatate și, respectiv, administrate. Examinând hotărârea pronunțată în cauză sub aspectele invocate de parchet și C.R.

(recurentul C.R.E. nu a formulat motive de recurs și nici nu s-a prezentat în fața instanței de recurs deși a fost legal citat), cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică. După cum s-a menționat anterior, petenta M.M. a formulat plângere penală împotriva intimaților C.R., avocat, D.A., notar public și C.R.E., funcționar public, solicitând tragerea acestora la răspundere penală. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin rezoluția nr. 334/P/2008 din 10 octombrie 2008, în temeiul art. 228 C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a), d), g) și f) C. proc.

pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prevăzute de art. 246, art. 288 și art. 291 C. pen. Prin rezoluția nr. 1137/II/2/2008 din 19 noiembrie 2008, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 220 C. proc. pen. și art. 275-278 C. proc. pen., a admis plângerea petentei M.M. și a infirmat rezoluția dată în Dosarul nr. 334/P/2008 și a dispus redeschiderea și reluarea cercetărilor penale. Pentru a dispune astfel, s-a avut în vedere că la fila 109 a dosarului se află precizarea petentei la plângerea penală, în care aceasta solicită efectuarea de cercetări față de avocata C.R.

și pentru art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. Procurorul nu a efectuat cercetări sub aspectul acestei infracțiuni și nici nu s-a pronunțat cu privire la această faptă. Soluția este netemeinică deoarece, nu s-a verificat dacă activitatea funcționarului CF C.R.E., respectă dispozițiile Legii nr. 7/1996, dacă actele care au stat la baza rectificării CF au fost de natură să lămurească fără echivoc că E. născută H. este aceeași persoană cu E. născută R., în lipsa unei hotărâri judecătorești care să stabilească acest lucru. Potrivit art. 202 C. proc. pen., organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia.

Petenta M.M. a solicitat în plângerea împotriva soluției să fie audiați martori, să se acvireze dosarele civile cu privire la care s-au săvârșit infracțiunile, efectuarea de cercetări față de avocatul C.R. pentru infracțiunea de înșelăciune, etc. Procurorul general a dispus ca în cadrul procedurii de reluare a cercetărilor să fie administrate și probele propuse de petentă. Prin ordonanța din 15 decembrie 2008 dată în Dosarul nr. 334/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus în baza art. 228 cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și art. 45 C. proc. pen. cu referire la art. 42, art. 38 și art. 25 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de avocatul C.R.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen. și disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe C.R.E., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Plângerea formulată împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin ordonanța nr. 43/II/2/2009 din 20 ianuarie 2009. Potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., când admite, prin sentință, plângerea celui vătămat împotriva soluției de neurmărire penală, instanța desființează actul atacat și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale. În acest caz, potrivit legii, instanța trebuie să arate în hotărâre motivele pentru care a dispus trimiterea cauzei procurorului, faptele și împrejurările care urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă.

Într-adevăr, prima instanță nu a indicat expresis verbis faptele și împrejurările care urmează a fi constatate și prin ce mijloace de probă. Însă sintagma folosită de către instanță referitoare la începerea urmăririi penale față de toți făptuitorii și sub aspectul tuturor infracțiunilor reclamate este în concordanță cu dispozițiile legale în condițiile în care, în speță, după infirmarea rezoluției nr. 334/P/2008 din 10 octombrie 2008, procurorul de caz nu a efectuat nici un act de cercetare penală și nu a administrat nici o probă, în condițiile în care procurorul general a dispus redeschiderea și reluarea cercetării penale și a indicat să fie administrate și probele propuse de petentă.

Instanța fondului a constatat că în cauză, prin rezoluția atacată procurorul nu s-a pronunțat asupra infracțiunilor reclamate ca fiind săvârșite de intimata D.A., și nici la toate infracțiunile reclamate a fi săvârșite de ceilalți doi intimați (cu excepția infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen. în ceea ce o privește pe intimata C.R.), ceea ce echivalează, practic, cu nerezolvarea fondului cauzei, cu pronunțarea pur-formală a unei soluții de neurmărire fără respectarea dispozițiilor obligatorii ale procurorului ierarhic superior. Înalta Curte constată că rezoluția atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale, în condițiile în care procurorul nu s-a pronunțat față de toți făptuitorii și cu privire la toate infracțiunile reclamate, nu a efectuat nici măcar acte premergătoare, deși prin rezoluția de infirmare s-a dispus să fie administrate și probele solicitate de petentă.

În consecință, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este corectă, iar faptele și împrejurările care urmează a fi constatate sunt infracțiunile descrise în plângerea penală, urmând ca procurorul să administreze probele utile și pertinente cauzei. Într-adevăr soluția de disjungere nu poate face obiectul procedurii reglementate de art. 278 1 C. proc. pen., însă în cauză soluția inițială a procurorului de caz a fost infirmată de către procurorul general, care a dispus reluarea cercetărilor și față de C.R., astfel că și dispoziția de disjungere din rezoluția atacată contravine cu indicațiile obligatorii ale procurorului ierarhic superior.

În consecință, având în vedere că organul de urmărire penală nu a lămurit aspectele esențiale ale cauzei cu care a fost investit, în mod corect prima instanță a desființat ordonanța de neîncepere a urmăririi penale și a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și art. 193 alin. (6) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de intimații C.R.M. și C.R.E. împotriva sentinței penale nr. 92/PI din 25 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurenții la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat și la câte 750 lei cu același titlu către intimata M.M. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 octombrie 2009.