ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3170/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 17 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara dată în Dosarul nr. 12/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata avocat G.C.L., din cadrul Baroului Timiș, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. și înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., reclamate de petiționarele T.M. și T.E. Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată, ulterior, prin Rezoluția nr. 389/H7272009 din 4 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționara T.M.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., a formulat plângere petiționara T.M., în nume propriu și în calitate de reprezentant al petiționarilor T.E. și T.I. Prin Sentința penală nr. 153/PI din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara T.M. împotriva rezoluției din 17 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara dată în Dosarul nr. 12/P/2009. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că numitele T.E. și T.M. au formulat plângere penală împotriva intimatei avocat G.C.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. (1) C. pen.

și înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., întrucât la data de 12 mai 2008 au încheiat contractul de asistență juridică nr. 51 potrivit căruia, în schimbul onorariului de 3981,71 RON, intimata se obliga să efectueze activitățile prevăzute de Legea nr. 51/1995 la Judecătoria Timișoara - acțiune în rectificare de carte funciară pentru clienții T.E. și T.I., menționându-se că suma de 2123,42 RON i-a fost avansată intimatei cu titlu de taxă de timbru și 5 RON cu titlu de timbru judiciar. T.M.

a mai arătat că i-a dat intimatei și suma de 1000 RON cu titlu de avans cheltuieli, pentru care nu ar fi primit nicio chitanță, astfel încât petiționara ar fi fost înșelată cu ocazia încheierii contractului de asistență juridică, deoarece a pretins și primit în contul taxelor și cheltuielilor aferente procesului o sumă mult mai mare decât cea efectiv plătită în acest scop, cât și cu ocazia executării contractului, prin încălcarea obligației de a promova și susține cu promptitudine acțiunea civilă, acțiune înregistrată după 5 luni de la încheierea contractului. De asemenea, a mai arătat că intimata a refuzat restituirea sumelor avansate și că a abuzat de încrederea acordată prin promovarea cu întârziere a acțiunii înregistrate după încetarea contractului de asistență juridică prin renunțarea unilaterală a clienților.

S-a reținut că, din actele dosarului rezultă că, la data încheierii contractului de asistență juridică, intimata a primit integral suma destinată plății taxei de timbru judiciar și suma de 871,58 RON ca avans al onorariului, diferența de 3110 RON urmând a fi achitată ulterior. Conform art. 150 din Legea nr. 51/1995, sumele având destinația de avans pentru cheltuieli se anticipează de către avocat în interesul cauzei și se restituie clientului în măsura în care nu sunt folosite în acest scop, aceasta fiind destinația sumei de 2123,42 RON.

Includerea în mențiunile din contractul de asistență juridică încheiat a împrejurării că această sumă reprezintă taxă de timbru și nu avans pentru cheltuieli, nu conduce la concluzia că intimata a pretins și primit în contul taxelor o sumă mai mare decât cea efectiv necesară, câtă vreme părțile au inserat în cuprinsul actului suma totală ce urma să fie plătită și care se compunea din taxă de timbru, avans, timbru judiciar, sumă finală. În legătură cu suma de 1000 RON plătită de petiționară, fără ca intimată să elibereze chitanță, fapt nerecunoscut de intimată, instanța de fond a reținut că art. 150 din Legea nr. 51/1995 permite avocatului să încaseze sume cu titlu de cheltuieli anticipate, "aceste sume având același regim ca și bunurile aparținând clienților până la momentul în care activitatea pentru care a primit avansul de onorariu sau va înregistra cheltuiala care să justifice avansul plătit de clientul care stabilește alt regim.

Indiferent de regimul pe care clientul îl stabilește referitor la respectivele sume avansate, acestea vor fi în mod obligatoriu returnate de către avocat acestuia la încetarea contractului dacă până la momentul respectiv avocatul nu va fi exercitat activitățile pentru care i se plătise anticipat onorariul sau nu va fi înregistrat cheltuieli acoperite cu sumele avansate de client în acest sens." Încheierea contractului de asistență juridică obligă clienții la analizarea atentă a clauzelor acestui contract, iar în speța de față, câtă vreme nu s-a stabilit un regim special pentru acesta sumă pe care susține că ar fi plătit-o fără a fi primit chitanță, reiese în mod evident că petiționara și-a asumat riscul nerestituirii acestei sume de către intimată, câtă vreme și ea se află în imposibilitatea dovedirii acestei sume.

S-a mai reținut că petiționara, cu ocazia audierii de către procuror, la data de 28 ianuarie 2009, a făcut precizări cu privire la suma de bani plătită intimatei, în sensul că onorariul inițial a fost convenit de părți la 4.246 RON, iar suma de 900 RON, deoarece fusese plătită anterior încheierii contractului a fost scăzută, arătând că de fapt a plătit 1.000 RON din care a scăzut suma de 100 RON plătită de intimată pentru obținerea extraselor de carte funciară. Intimata a negat această modalitate de calcul arătând că suma de 900 RON reprezintă de fapt o reducere a onorariului. Instanța a reținut că părțile nu au putut produce alte probe cu privire la această neconcordanță din declarații, astfel că în favoarea intimatei operează prezumția de nevinovăție și principiul in dubio pro reo.

Cu prilejul executării contractului de asistență juridică, petiționara i-a reproșat intimatei și tergiversarea introducerii acțiunii de rectificare carte funciară, la un interval de 5 luni de la data încheierii contractului de asistență juridică. În declarația luată intimatei aceasta a arătat că pe parcursul celor 5 luni scurse de la data încheierii contractului și până la promovarea acțiunii a avut mai multe întâlniri cu petiționara și cu martorii, s-au deplasat la fața locului la biserică, s-a procedat la luarea de declarații notariale martorilor, strângerea documentației pentru a se edifica asupra naturii juridice a litigiului și a crește șansele de soluționare favorabilă a acestuia.

Toate aceste activități efectuate de către intimată nu au fost contestate de către petiționară, intimata arătând că a promovat acțiunea după rezilierea unilaterală a contractului tocmai pentru a-și îndeplini obligațiile asumate prin contractul de asistență juridică și pentru a nu fi acuzată de rea-credință, oferindu-se să restituie suma de 1.929 RON încasată cu titlu de avans cheltuieli pentru proces și necheltuită - lucru realizat, sumă care a fost calculată prin scăderea din suma de 2.123 RON a sumei de 194 RON plătită cu titlu de taxe de timbru. Analizând elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate, respectiv art. 213 și 215 C. pen., instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii penale a intimatei, fiind în prezența unei fapte civile care poate pune problema răspunderii civile contractuale.

Cu privire la acuzele aduse Baroului Timiș pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., instanța de fond nu le-a analizat, întrucât în plângerea adresată instanței nu a fost contestată soluția cu privire la barou. Împotriva hotărârii instanței de fond, au declarat recurs petiționarii T.M., T.E., reprezentată de T.M. și T.I., reprezentat de T.M. Examinând recursurile, în raport cu dispozițiile legale referitoare la condițiile exercitării căii de atac, Înalta Curte constată că recursurile sunt tardive, pentru considerentele următoare: Potrivit art. 385 3 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare dacă legea nu dispune altfel, dispozițiile art. 363 - 365 C. proc.

pen., privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac a apelului, aplicându-se corespunzător. Din examinarea părții introductive Sentinței penale nr. 153/PI din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, rezultă că petiționara T.M., în nume propriu și în calitate de reprezentant al petiționarei T.E., precum și petiționarul T.I., au fost prezenți la instanța de fond, la termenul când s-a soluționat cauza, astfel încât pentru aceștia termenul de recurs de 10 zile a început să curgă de la data pronunțării hotărârii atacate. Or, recurenta petiționară T.M., în nume propriu și în calitate de reprezentant al petiționarilor T.E. și T.I., a declarat recurs la 26 aprilie 2009 - data înregistrării declarației de recurs la registratura Curții de Apel Timișoara - depășind termenul legal de 10 zile, prevăzut de lege.

În consecință, pentru considerentele expuse și ca urmare a admiterii excepției de tardivitate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge, ca tardive, recursurile declarate de recurenții petiționari T.M., T.E., reprezentată de T.M. și T.I., reprezentat de T.M. împotriva Sentinței penale nr. 153/PI din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardive, recursurile declarate de recurenții petiționari T.M., T.E., reprezentată de T.M. și T.I., reprezentat de T.M. împotriva Sentinței penale nr. 153/PI din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2009.