ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3170/2009

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția din 17 martie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara dată în Dosarul nr. 12/P/2009

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata avocat G.C.L., din

cadrul Baroului Timiș, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz de

încredere prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. și înșelăciune prev. de art. 215

alin. (1), (2) C. pen., reclamate de petiționarele T.M. și T.E.

Soluția de neîncepere

a urmăririi penale a fost confirmată, ulterior, prin Rezoluția nr. 389/H7272009

din 4 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care

s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționara T.M.

Împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., a formulat plângere petiționara T.M., în nume propriu și în

calitate de reprezentant al petiționarilor T.E. și T.I.

Prin Sentința penală

nr. 153/PI din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara T.M. împotriva

rezoluției din 17 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara dată în Dosarul nr. 12/P/2009.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că numitele T.E. și T.M. au formulat

plângere penală împotriva intimatei avocat G.C.L., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. și

înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., întrucât la data de 12

mai 2008 au încheiat contractul de asistență juridică nr. 51 potrivit căruia, în

schimbul onorariului de 3981,71 RON, intimata se obliga să efectueze

activitățile prevăzute de Legea nr. 51/1995 la Judecătoria Timișoara - acțiune

în rectificare de carte funciară pentru clienții T.E. și T.I., menționându-se

că suma de 2123,42 RON i-a fost avansată intimatei cu titlu de taxă de timbru

și 5 RON cu titlu de timbru judiciar. T.M. a mai arătat că i-a dat intimatei și

suma de 1000 RON cu titlu de avans cheltuieli, pentru care nu ar fi primit

nicio chitanță, astfel încât petiționara ar fi fost înșelată cu ocazia

încheierii contractului de asistență juridică, deoarece a pretins și primit în

contul taxelor și cheltuielilor aferente procesului o sumă mult mai mare decât

cea efectiv plătită în acest scop, cât și cu ocazia executării contractului, prin

încălcarea obligației de a promova și susține cu promptitudine acțiunea civilă,

acțiune înregistrată după 5 luni de la încheierea contractului. De asemenea, a

mai arătat că intimata a refuzat restituirea sumelor avansate și că a abuzat de

încrederea acordată prin promovarea cu întârziere a acțiunii înregistrate după

încetarea contractului de asistență juridică prin renunțarea unilaterală a

clienților.

S-a reținut că, din

actele dosarului rezultă că, la data încheierii contractului de asistență

juridică, intimata a primit integral suma destinată plății taxei de timbru

judiciar și suma de 871,58 RON ca avans al onorariului, diferența de 3110 RON

urmând a fi achitată ulterior. Conform art. 150 din Legea nr. 51/1995, sumele

având destinația de avans pentru cheltuieli se anticipează de către avocat în

interesul cauzei și se restituie clientului în măsura în care nu sunt folosite

în acest scop, aceasta fiind destinația sumei de 2123,42 RON. Includerea în

mențiunile din contractul de asistență juridică încheiat a împrejurării că

această sumă reprezintă taxă de timbru și nu avans pentru cheltuieli, nu

conduce la concluzia că intimata a pretins și primit în contul taxelor o sumă

mai mare decât cea efectiv necesară, câtă vreme părțile au inserat în cuprinsul

actului suma totală ce urma să fie plătită și care se compunea din taxă de

timbru, avans, timbru judiciar, sumă finală.

În legătură cu suma

de 1000 RON plătită de petiționară, fără ca intimată să elibereze chitanță,

fapt nerecunoscut de intimată, instanța de fond a reținut că art. 150 din Legea

nr. 51/1995 permite avocatului să încaseze sume cu titlu de cheltuieli

anticipate, "aceste sume având același regim ca și bunurile aparținând

clienților până la momentul în care activitatea pentru care a primit avansul de

onorariu sau va înregistra cheltuiala care să justifice avansul plătit de

clientul care stabilește alt regim. Indiferent de regimul pe care clientul îl

stabilește referitor la respectivele sume avansate, acestea vor fi în mod

obligatoriu returnate de către avocat acestuia la încetarea contractului dacă

până la momentul respectiv avocatul nu va fi exercitat activitățile pentru care

i se plătise anticipat onorariul sau nu va fi înregistrat cheltuieli acoperite

cu sumele avansate de client în acest sens."

Încheierea

contractului de asistență juridică obligă clienții la analizarea atentă a

clauzelor acestui contract, iar în speța de față, câtă vreme nu s-a stabilit un

regim special pentru acesta sumă pe care susține că ar fi plătit-o fără a fi

primit chitanță, reiese în mod evident că petiționara și-a asumat riscul

nerestituirii acestei sume de către intimată, câtă vreme și ea se află în

imposibilitatea dovedirii acestei sume.

S-a mai reținut că

petiționara, cu ocazia audierii de către procuror, la data de 28 ianuarie 2009,

a făcut precizări cu privire la suma de bani plătită intimatei, în sensul că

onorariul inițial a fost convenit de părți la 4.246 RON, iar suma de 900 RON,

deoarece fusese plătită anterior încheierii contractului a fost scăzută,

arătând că de fapt a plătit 1.000 RON din care a scăzut suma de 100 RON plătită

de intimată pentru obținerea extraselor de carte funciară. Intimata a negat

această modalitate de calcul arătând că suma de 900 RON reprezintă de fapt o

reducere a onorariului. Instanța a reținut că părțile nu au putut produce alte

probe cu privire la această neconcordanță din declarații, astfel că în favoarea

intimatei operează prezumția de nevinovăție și principiul in dubio pro reo.

Cu prilejul

executării contractului de asistență juridică, petiționara i-a reproșat

intimatei și tergiversarea introducerii acțiunii de rectificare carte funciară,

la un interval de 5 luni de la data încheierii contractului de asistență

juridică. În declarația luată intimatei aceasta a arătat că pe parcursul celor 5

luni scurse de la data încheierii contractului și până la promovarea acțiunii a

avut mai multe întâlniri cu petiționara și cu martorii, s-au deplasat la fața

locului la biserică, s-a procedat la luarea de declarații notariale martorilor,

strângerea documentației pentru a se edifica asupra naturii juridice a

litigiului și a crește șansele de soluționare favorabilă a acestuia. Toate

aceste activități efectuate de către intimată nu au fost contestate de către

petiționară, intimata arătând că a promovat acțiunea după rezilierea

unilaterală a contractului tocmai pentru a-și îndeplini obligațiile asumate

prin contractul de asistență juridică și pentru a nu fi acuzată de

rea-credință, oferindu-se să restituie suma de 1.929 RON încasată cu titlu de

avans cheltuieli pentru proces și necheltuită - lucru realizat, sumă care a

fost calculată prin scăderea din suma de 2.123 RON a sumei de 194 RON plătită

cu titlu de taxe de timbru.

Analizând elementele

constitutive ale infracțiunilor reclamate, respectiv art. 213 și 215 C. pen.,

instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea

răspunderii penale a intimatei, fiind în prezența unei fapte civile care poate

pune problema răspunderii civile contractuale. Cu privire la acuzele aduse

Baroului Timiș pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.,

instanța de fond nu le-a analizat, întrucât în plângerea adresată instanței nu

a fost contestată soluția cu privire la barou.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, au declarat recurs petiționarii T.M., T.E., reprezentată de

T.M. și T.I., reprezentat de T.M.

Examinând

recursurile, în raport cu dispozițiile legale referitoare la condițiile

exercitării căii de atac, Înalta Curte constată că recursurile sunt tardive,

pentru considerentele următoare:

Potrivit art. 385

3

C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare

dacă legea nu dispune altfel, dispozițiile art. 363 - 365 C. proc. pen.,

privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste

termen a căii de atac a apelului, aplicându-se corespunzător.

Din examinarea părții

introductive Sentinței penale nr. 153/PI din 4 iunie 2009 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală, rezultă că petiționara T.M., în nume propriu și în

calitate de reprezentant al petiționarei T.E., precum și petiționarul T.I., au

fost prezenți la instanța de fond, la termenul când s-a soluționat cauza,

astfel încât pentru aceștia termenul de recurs de 10 zile a început să curgă de

la data pronunțării hotărârii atacate.

Or, recurenta petiționară

T.M., în nume propriu și în calitate de reprezentant al petiționarilor T.E. și

T.I., a declarat recurs la 26 aprilie 2009 - data înregistrării declarației de

recurs la registratura Curții de Apel Timișoara - depășind termenul legal de 10

zile, prevăzut de lege.

În consecință, pentru

considerentele expuse și ca urmare a admiterii excepției de tardivitate, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge, ca tardive, recursurile declarate de

recurenții petiționari T.M., T.E., reprezentată de T.M. și T.I., reprezentat de

T.M. împotriva Sentinței penale nr. 153/PI din 4 iunie 2009 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardive,

recursurile declarate de recurenții petiționari T.M., T.E., reprezentată de

T.M. și T.I., reprezentat de T.M. împotriva Sentinței penale nr. 153/PI din 4

iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenții

petiționari la plata sumei de câte 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 octombrie 2009.