ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
plângerii de față:
Î
n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiționarii T.M., T.E. și C.V.M.I.
au formulat la data de 29 iulie 2009, în baza
art. 278
1
C. proc. pen., la înalta Curte de Casație și
Justiție,
împotriva ordonanței nr. 1366/P/2008
din 9 martie 2009 a Parchetului
de pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție precum și a rezoluției
nr. 6419/3003/11/2/2009
din 2 iulie 2009 a procurorului șef al Secției
de urmărire penală și
criminalistică prin care a fost respinsă plângerea împotriva soluției de
clasare dată în cauza susmenționată.
Din examinarea dosarului cauzei, Curtea constată
că prin ordonanța
nr. 1366/P/2008 din 9 martie 2009 procurorul din
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire
penală și
criminalistică, a dispus clasarea
cauzei privind infracțiunile de înșelăciune,
prevăzută de art. 215 alin.
(1), (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu motivarea că nu
există învinuit în cauză, fapte care se regăsesc la pct. 1-3 din ordonanță,
precum și disjungerea și declinarea
cauzei
cu privire la faptele expuse sub pct. 4 din același act procedural, în
favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Timișoara.
Pentru
faptele în legătură cu care a fost adoptată soluția de neurmărire
sus-menționată au fost efectuate acte de investigare față de
avocații L.I. și G.C. precum și față de C.E.,
judecător
la Tribunalul Timiș.
Prin
rezoluția nr.6419/3003/ll/2/2009 din 2 iulie 2009 procurorul șef
al Secției de urmărire penală și criminalistică a
respins, în temeiul art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen.,
plângerea formulată, printre alții, și de petiționarii T.M., T.E. și C.V.M.I.
împotriva ordonanței nr. 1366/P/2008 din 9 martie
2009.
Curtea, examinând cu prioritate dispozițiile
legale procesual penale
care reglementează competența după calitatea
persoanei în cauza de
față, constată că
aceasta revine Curții de Apel Timișoara.
Potrivit art. 278
1
alin. (1)
C. proc. pen., plângerea împotriva soluției de neurmărire penală se face la
judecătorul de la instanța căreia
i-ar
reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Ori, așa cum este
stabilit prin dispozițiile art. 28
1
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
, competența de judecată a infracțiunilor pretins săvârșite în cauză,
printre alții, de judecători de la tribunale și de avocați, revine curții de
apel.
Față de criteriile de stabilire a competenței
teritoriale, arătate de art. 30 C. proc. pen., în cauză este competent să
soluționeze plângerea petiționarilor T.M., T.E. și C.V.M.I., formulată în baza
art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara.
Față de cele ce preced, plângerea
petiționarilor urmează să fie trimisă spre competentă soluționare, la Curtea de
Apel Timișoara.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H
O T Ă R Ă Ș T E
Trimite plângerea formulată de petiționarii T.M.,
T.E. și C.V.M.I. împotriva ordonanței din 9 martie 2009 dată în dosarul nr. 1366/P/2009
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire
Penală și Criminalistică, la Curtea de Apel Timișoara.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 19 noiembrie 2009.