ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petiționarii T.M., T.E. și C.V.M.I. au formulat la data de 29 iulie 2009, în baza art. 278 1 C. proc. pen., la înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva ordonanței nr. 1366/P/2008 din 9 martie 2009 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție precum și a rezoluției nr. 6419/3003/11/2/2009 din 2 iulie 2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică prin care a fost respinsă plângerea împotriva soluției de clasare dată în cauza sus­menționată.

Din examinarea dosarului cauzei, Curtea constată că prin ordonanța nr. 1366/P/2008 din 9 martie 2009 procurorul din Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus clasarea cauzei privind infracțiunile de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu motivarea că nu există învinuit în cauză, fapte care se regăsesc la pct. 1-3 din ordonanță, precum și disjungerea și declinarea cauzei cu privire la faptele expuse sub pct. 4 din același act procedural, în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Pentru faptele în legătură cu care a fost adoptată soluția de neurmărire sus-menționată au fost efectuate acte de investigare față de avocații L.I.

și G.C. precum și față de C.E., judecător la Tribunalul Timiș. Prin rezoluția nr.6419/3003/ll/2/2009 din 2 iulie 2009 procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică a respins, în temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., plângerea formulată, printre alții, și de petiționarii T.M., T.E. și C.V.M.I. împotriva ordonanței nr. 1366/P/2008 din 9 martie 2009. Curtea, examinând cu prioritate dispozițiile legale procesual penale care reglementează competența după calitatea persoanei în cauza de față, constată că aceasta revine Curții de Apel Timișoara. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva soluției de neurmărire penală se face la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Ori, așa cum este stabilit prin dispozițiile art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , competența de judecată a infracțiunilor pretins săvârșite în cauză, printre alții, de judecători de la tribunale și de avocați, revine curții de apel. Față de criteriile de stabilire a competenței teritoriale, arătate de art. 30 C. proc. pen., în cauză este competent să soluționeze plângerea petiționarilor T.M., T.E. și C.V.M.I., formulată în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara. Față de cele ce preced, plângerea petiționarilor urmează să fie trimisă spre competentă soluționare, la Curtea de Apel Timișoara. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite plângerea formulată de petiționarii T.M., T.E. și C.V.M.I. împotriva ordonanței din 9 martie 2009 dată în dosarul nr. 1366/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, la Curtea de Apel Timișoara. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2009.